ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a. Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată

la data de 27 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.C. a solicitat instanței, în contradictoriu

cu pârâta A.N.V., anularea Ordinului din 18 februarie 2009 emis de vicepreședintele

A.N.A.F., privind eliberarea din funcție a reclamantului, obligarea pârâtului la

reîncadrarea sa în funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu juridic, urmărire

și încasare a creanțelor, plata drepturilor salariale aferente de care a fost lipsit

(indemnizația de conducere de șef serviciu de 30% și stimulentul calculat asupra

acestei sume pentru perioada de la intrarea în vigoare a ordinului, 20

februarie 2009 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sume actualizate

la data plății, precum și operarea mențiunilor cuvenite în carnetul său de muncă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a învederat instanței nelegalitatea măsurii de eliberare din funcție,

apreciind că a fost trecut într-o funcție publică de execuție, deși anterior deținuse

funcție publică de conducere ocupată prin concurs, cu nesocotirea dispozițiilor

Legii nr. 188/1999, ordinul nefiind emis de persoana competentă să emită un act

administrativ de eliberare a reclamantului din funcția publică de conducere, fără

acordarea de preaviz, fără a i se pune la dispoziție lista funcțiilor publice vacante

corespunzătoare și fără a i se comunica faptul că acestea nu există.

A arătat reclamantul că

este nelegală transformarea serviciului juridic în compartiment, întrucât serviciul

juridic are cel mai mare număr de posturi de execuție, comparativ cu celelalte compartimente

din cadrul Direcției juridice, majoritatea lucrărilor repartizate Direcției juridice

fiind circumscrise activității Serviciului juridic. A susținut reclamantul că dacă

se dorea încadrarea în procentul de 12% potrivit O.U.G. nr. 229/2008, se putea reduce

postul de șef serviciu metodologie vamală care era vacant, iar nu cel de la serviciul

juridic ocupat prin concurs.

La 9 decembrie 2009, reclamantul

a formulat cerere de „majorare a câtimii obiectului cererii”, detaliind drepturile

bănești de care a fost lipsit și pe care le solicită.

b. Întâmpinarea depusă

în cauză

Prin întâmpinarea depusă

la 9 decembrie 2009 în ședință publică, pârâta A.N.V. a solicitat respingerea acțiunii,

apreciind-o ca neîntemeiată. În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a învederat

instanței că, în vederea și urmare a punerii în aplicare a O.U.G. nr. 229/2008,

la nivelul Direcției Juridice din cadrul pârâtei, în urma aplicării procentului

de 12% raportat la totalul funcțiilor publice existente, s-au păstrat un număr de

3 funcții publice de conducere. Reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție

de consilier juridic clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare I

în cadrul Direcției Juridice - Compartiment Juridic, Urmărire și Încasare a Creanțelor,

cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009,

acesta fiind actul normativ care stabilește modalitatea de trecere pe funcția de

execuție a personalului care a ocupat funcția de conducere desființată.

A susținut pârâta că la

momentul respectiv nu se putea reduce postul de șef Serviciu Metodologei Vamală

întrucât acesta era vacant, iar prin reducerea lui nu se aducea nicio economie la

bugetul de stat. Singurele funcții de conducere ocupate la acel moment în cadrul

Direcției Juridice erau cea de director și cea de șef serviciu juridic. Ulterior,

s-a mai efectuat o serie de reduceri de posturi de conducere, astfel că în momentul

de față Direcția Juridică este condusă de un director, fiind desființate și posturile

de conducere de Director adjunct și Șef Serviciu Metodologie și Legislație Vamală.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 4448 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul

C.C.

Pentru a adopta această

hotărâre, Curtea a reținut că normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 1/2009 și

O.U.G. nr. 229/2008 au caracter special, derogatoriu, față de prevederile art. 99

din Legea nr. 188/1999. Atâta timp cât rațiunea restructurării instituției pârâte

din perspectiva incidentă în cauză, este diminuarea cheltuielilor bugetare, oferirea

către reclamant a unui alt post de conducere, chiar vacant, nu asigură finalitatea

legii, aceea de a asigura diminuarea cheltuielilor bugetare, în speță cheltuielile

cu indemnizațiile de conducere aferente acestor funcții. Tocmai de aceea legiuitorul

delegat a instituit o regulă derogatorie prin O.U.G. nr. 1/2009, art. 4 făcând referire

în alin. (2) la transformarea postului vacant existent, prin ipoteză inferior postului

aferent funcției publice de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere,

într-un post de același nivel.

S-a avut în vedere că,

din interpretarea coroborată a alin. (1) și (2) ale art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009,

reiese că trecerea pe postul vacant din cadrul noii structuri organizatorice are

în vedere funcția de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, iar

nicidecum vreo altă eventuală funcție publică de conducere vacantă. A arătat Curtea

că aceasta este singura interpretare care asigură finalitatea actului normativ pus

în aplicare prin adoptarea noilor structuri organizatorice la nivelul instituțiilor

publice.

A mai arătat Curtea că

procedura specială instituită de O.U.G. nr. 1/2009 nu prevede obligativitatea procedurii

de acordare a preavizului, cât timp pe de o parte nu era posibilă acordarea unei

funcții publice de conducere aferente unui post vacant, iar pe de altă parte nu

se punea problema inexistenței unui post pe care acesta să îl ocupe după desființarea

funcției publice de conducere, astfel încât să aibă rațiune acordarea preavizului,

deoarece art. 4 alin. (3) prevăd că, în situația în care în cadrul structurii organizatorice,

aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu

al persoanei care a ocupat funcția de conducere la nivelul funcției de execuție

avute de aceasta.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

a. Motivele de recurs

S-a susținut că soluționarea

cauzei s-a făcut în lipsa tuturor actelor care au stat la baza emiterii Ordinului

nr. 682/2009, respectiv Ordinul Președintelui A.N.A.F. de aprobare a structurii

organizatorice a A.N.V., care are caracter normativ.

S-a arătat că ordinul

nu a fost motivat explicit, nesocotindu-se cerințele art. 41 alin. (1) lit. c) din

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

Recurentul a precizat

că în cadrul reorganizării trebuia să se procedeze mai întâi la reducerea posturilor

vacante, astfel încât numărul total al funcțiilor publice de conducere din cadrul

fiecărei autorități sau instituții publice să fie de maximum 12% și că măsura de

a se reduce mai întâi posturile ocupate este abuzivă.

S-a mai susținut că Ordinul

este nelegal, fiind emis de o persoană necompetentă, că nu i s-a acordat preaviz

și că nu i s-a comunicat lista posturilor vacante.

S-a precizat că O.U.G.

nr. 1/2009 și nr. 229/2008 implică respectarea prevederilor art. 99 din Legea

nr. 188/1999 neavând caracter derogatoriu.

b. Întâmpinarea

A.N.V. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului.

S-a arătat că potrivit

art. III pct. (1) din O.U.G. nr. 229/2008 autoritățile publice aveau obligația de

a se încadra în procentul maxim de 12% pentru funcțiile publice de conducere, raportat

la totalul funcțiilor publice aprobate, de a modifica structura organizatorică până

la data de 19 februarie 2009.

În raport de actul normativ

precizat, a arătat intimata, la nivelul Direcției Județene din cadrul A.N.V. s-au

păstrat numai un număr de 3 funcții publice de conducere, din totalul celor 4 funcții

publice de conducere, desființându-se postul de șef Serviciu Juridic, Urmărire și

Încasare a Creanțelor deținut de reclamantul recurent care a fost numit în funcția

publică de execuție de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta

I de salarizare.

S-a susținut că ordinul

a fost motivat, că nu s-a acordat preaviz pentru că i s-a oferit un alt post.

c. Examinarea motivelor

de recurs

Înalta Curte examinând

motivele de recurs, probele cauzei și legislația aplicabilă reține:

Situația de fapt

Reclamantul-recurent a

fost numit, prin decizia nr. 640/2002, ca șef Serviciu Juridic, Legislație Vamală,

Urmărire și Încasare a Creanțelor în cadrul Direcției Generale a Vămilor.

Prin Ordinul din 18

februarie 2009 a fost numit în funcția publică de execuție de consilier juridic

clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I.

La adoptarea acestui ordin

s-au avut în vedere prevederile art. III din O.U.G. nr. 229/2008, art. 4 alin.

(1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2009 precum și structura organizatorică a A.N.V. și

statul de funcții al acestei autorități precum și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Legislația aplicabilă

O.U.G. nr. 229/2008,

art. III

(1)

La aprobarea structurii

organizatorice a autorităților și instituțiilor publice din administrația publică

centrală și locală vor fi respectate prevederile art. 112 alin. (1) din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, potrivit cărora numărul total al funcțiilor publice

de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția

funcțiilor publice de secretar al unității administrativ-teritoriale și de șef al

oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcțiilor publice,

precum și prevederile art. XVI din Legea

nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul

de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările

ulterioare, respectiv:

a)

pentru constituirea unui

birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuție

;

b)

pentru constituirea unui

serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuție

;

c)

pentru constituirea unei

direcții este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuție

;

d)

pentru constituirea unei

direcții generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuție

.

(2)

Autoritățile și instituțiile

publice din administrația publică centrală și locală au obligația de a face modificările

corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili

numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, cu avizul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, în termen de 45 de zile de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

O.U.G. nr. 1/2009

art. 4

(1)

Persoanele

care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt

supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice

aprobate potrivit legii

.

(2)

În cazul

în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei

care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.

Legea nr. 188/1999

art. 112.

alin.

(1)

Numărul total

al funcțiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții

publice, cu excepția funcțiilor publice de secretar al unității administrativ-teritoriale

și de șef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcțiilor

publice.

Analiza situației de fapt

și a legislației aplicabile relevă că motivele de recurs sunt nefondate.

Cu privire la caracterul

Ordinului Președintelui A.N.A.F.

În ceea ce privește Ordinul

Președintelui A.N.A.F. de aprobare a structurii organizatorice a A.N.V., acesta

nu are caracter normativ, ci stabilește, așa cum arată și titulatura structura organizatorică

a unei autorități, fiind astfel un act administrativ cu caracter individual, care

produce efecte numai referitor la serviciul public pentru care a fost adoptat, subiectele

asupra cărora se aplică fiind determinate, respectiv personalul respectivului serviciu

public.

Actele administrative

cu caracter normativ produc efecte cu caracter general, impersonal, ori în cauză

este evident caracterul individual al actului respectiv, care se adresează numai

unei autorități publice.

Lipsa acestui act din

ansamblul probator aflat la dosar nu este de natură a afecta soluția pronunțată,

pentru că nu s-a susținut că ar exista o neconcordanță între structura organizatorică

și numărul de funcții de conducere aprobate prin ordin.

În cauză s-a contestat

chiar dreptul autorității de a efectua reducerea unei funcții de conducere ocupate,

în condițiile în care exista o astfel de funcție de conducere neocupată.

Cu privire la nemotivarea

Ordinului A.N.A.F.

Din examinarea Ordinului

din 18 februarie 2009 se reține că actul este motivat, prin indicarea prevederilor

legale care au determinat adoptarea măsurii, respectării O.U.G. nr. 229/2008, O.U.G.

nr. 1/2009 și cu referire la structura organizatorică a A.N.V.M. și la statul de

funcții al A.N.V.M.

Această motivare corespunde

cerințelor legii.

Înalta Curte arată că

dreptul la o bună administrare reglementat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale

a Uniunii Europene include și obligația administrației de a-și motiva deciziile.

Acest drept face parte

din categoria „Drepturile cetățenilor” și a fost instituit pentru a proteja persoanele

de eventualul exces de putere al administrațiilor, pentru ca acestea să beneficieze

de un tratament imparțial și echitabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor

și agențiilor Uniunii dar și al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul

Uniunii.

Ori, în cauza prezentă

nu se pune în discuție aplicarea principiilor și scopurilor enunțate în art. 41

din Cartă, pentru că așa cum s-a explicat în precedent, ordinul este motivat atât

sub aspectul temeiurilor legal care au condus la adoptarea măsurii, cât și cu privire

la starea de fapt, respectiv structura organizatorică a autorității.

Cu privire la modul de

reducere a posturilor

Prin O.U.G. nr. 229

din 30 decembrie 2008 au fost reglementate măsuri pentru reducerea unor cheltuieli

la nivelul administrației publice.

Potrivit art. III

alin. (1) din această ordonanță s-a dispus că numărul total al funcțiilor publice

de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice este de maximum

12% din numărul total al funcțiilor publice.

Același act normativ -

alin. (2) - a prevăzut că autoritățile și instituțiile publice trebuie să facă modificările

corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili

un maxim de funcții publice de conducere și execuție, cu avizul Agenției Naționale

a Funcționarilor Publici.

Așadar obligația de a

stabili numărul maxim de posturi de conducere, cu consecința evidentă a reducerii

acestora pentru a se încadra în limita maximă de 12% din numărul total de funcții

publice a fost impusă de legiuitor, actele administrative ulterioare fiind conforme

cu prevederile legale, adoptate în executarea normelor de drept primare.

Trebuie precizat că în

art. III al alin. (1) din O.U.G. nr. 229/2008 s-au prevăzut și numărul maxim de

posturi de execuție pentru constituirea unui birou, serviciu, direcție și direcție

generală.

Desființarea postului

de șef serviciu ocupat de reclamant se circumscrie dispozițiilor legale enunțate

de mai sus, autoritatea procedând la o reducere efectivă a postului.

În cuprinsul art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 229/2008 și art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 legiuitorul

se referă la un procent maxim de 12% pentru funcțiile de conducere, astfel încât

acest procent putea fi și mai mic, chestiune lăsată la aprecierea autorităților

competente în domeniu.

În ceea ce privește competența

de emitere a Ordinului

Potrivit art. 99 din Legea

nr. 188/1999 competența de eliberare din funcție aparține persoanei care are competența

legală de numire.

În cauză, ordinul a fost

semnat de vicepreședintele A.N.A.F., așa cum rezultă din partea introductivă a ordinului,

persoana care prin lege are competența de a conduce A.N.V.

Așadar ordinul s-a emis

de persoana care are competența de numire, pentru că aceasta conduce autoritatea

respectivă.

În ceea ce privește acordarea

preavizului

În conformitate cu dispozițiile

art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, dacă există o funcție publică vacantă

corespunzătoare, funcționarul public va fi transferat în această funcție în interesul

serviciului.

Preavizul se acordă numai

pentru situațiile în care persoanei eliberate din funcție, nu i se oferă altă funcție

publică.

Ori, în speță reclamantului

i s-a acordat în baza art. 7 din O.U.G. nr. 1/2009 o funcție publică de execuție

de consilier juridic clasa I grad profesional superior, treapta I de salarizare,

astfel că nu mai era necesar acordarea preavizului.

În raport de considerentele

acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, sentința

primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de către recurentul-reclamant C.C. împotriva sentinței civile nr. 4448 din 16

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.