ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererile conexate,
înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, reclamantul G.D.C. a solicitat în contradictoriu cu
pârâții: Primul - Ministru al României, Guvernul României, T.P.C. și N.D.L.:
- anularea
d
eciziei Primului – Ministru nr. 182
din 18 septembrie 2008 și anularea Deciziei nr. 165 din 18 august 2008;
- reintegrarea în funcția de
președinte al A.N.R.C.T.I.;
- obligarea pârâților în solidar
la plata drepturilor salariale cuvenite și a daunelor morale în cuantum de un
leu;
- înaintarea excepției de
neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008 la Curtea Constituțională;
- suspendarea cauzei până la
soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formulării acțiunii.
Reclamantul consideră că
sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, dosarul trebuie
înaintat la Curtea Constituțională, iar cauza trebuie suspendată în temeiul art.
29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată.
Cu privire la actul
administrativ atacat, reclamantul arată că eliberarea sa abuzivă din funcția de
președinte al A.N.R.C.T.I. este de natură să producă haos organizatoric și
managerial în cadrul autorității publice.
Decizia nr. 182/2008 de
numire a pârâtului N.D.L. în funcția de președinte a A.N.C. este nelegală,
deoarece decizia a fost emisă în baza O.U.G. nr. 106/2008 considerată a fi
neconstituțională.
În drept, reclamantul a
invocat prevederile art. 9 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată.
Apărările pârâților
Prin întâmpinare, pârâtul N.D.L.
a ridicat excepția prematurității cererii, față de prevederile art. 7 din Legea
nr. 554/2004, în raport de Decizia nr. 182/2008.
Pârâtul Primul – Ministru al
României, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în raport de
prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora obiectul
principal al acțiunii nu poate fi acela privind constatarea
neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Hotărârea instanței de
fond.
Prin încheierea de ședință
din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6218 /(2/(2008, Curtea
de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a unit
excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei Primului Ministru nr.
182 din 18 septembrie 2008 cu fondul cauzei, a suspendat judecata cauzei și a
dispus înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G.
nr. 106/2008.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței de fond.
Excepția prematurității
cererii privind anularea Deciziei nr. 182 /2008 a fost unită cu fondul deoarece
s-a considerat că este necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei
pentru a se verifica incidența prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată.
Sub aspectul admisibilității
sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.
106/2008 s-a apreciat a fi îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recursul formulat de
pârâtul N.D.L.
Motiv de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Recurentul critică
încheierea pronunțată de instanța de fond din perspectiva greșitei soluționări
a excepției prematurității cererii, a unirii acesteia cu fondul pricinii.
Formularea acțiunii în
contencios administrativ este condiționată de îndeplinirea procedurii
prealabile în cazurile prevăzute de Legea nr. 554/2004, conform opiniei recurentului.
Și decizia instanței de fond
de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate este criticată de același recurent, care apreciază că în
speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recursul formulat de
pârâtul Primul –Ministru al României.
Motive de recurs ce pot fi încadrate
în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ. .
Sunt aduse aceleași critici
cu ale recurentului N.D.L. În plus se invocă și inadmisibilitatea ridicării
excepției de neconstituționalitate deoarece acțiunea are ca obiect principal însăși
excepția.
Apărări formulate de
intimatul - reclamant G.D.C.
8.1. Hotărârea instanței de
unire a excepției prematurității cu fondul cauzei nu poate fi atacată decât
odată cu fondul.
Regula este aceea conform
căreia încheierile premergătoare se pot ataca numai odată cu fondul cauzei.
Încheierile care întrerup judecata
pot fi atacate separat.
Încheierea prin care s-a
dispus de către instanța de fond înaintarea dosarului/a excepției de
neconstituționalitate la Curtea Constituțională, precum și suspendarea cauzei în conformitate cu art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, poate fu atacată cu recurs, însă criticile aduse pe calea
recursului nu trebuie să privească decât suspendarea dosarului.
Recursul prin care se
critică hotărârea instanței de a uni soluționarea excepției prematurității cu
fondul nu este admisibil.
8.2. Excepția de
neconstituționalitate nu are caracter de obiect principal al cererii
introductive de instanță.
Obiectul principal al
acțiunii este anularea Deciziei nr. 182/2008, însă nelegalitatea acesteia
depinde de declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 106/2008.
8.3. Decizia nr. 182/2008
reprezintă un act emis cu depășirea atribuțiilor Primului - Ministru, un exces
de putere manifestat pe de o parte prin încălcarea limitelor competenței
prevăzute de lege și pe de altă parte, prin încălcarea drepturilor și
libertăților cetățenilor.
8.4. Decizia nr. 182/2008 a
fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanței
de recurs
Este adevărat că, de
regulă, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul
cauzei și că încheierile de întrerupere a judecății se atacă separat cu recurs.
Aceasta este și cazul încheierii
prin care s-a suspendat cursul judecății.
Dar calea de atac a
recursului vizează nu doar măsura suspendării pricinii, ci însuși motivul care
a determinat suspendarea în speță, admiterea cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr.
106/2008.
Instanța de fond a ajuns la
soluția admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale în urma
nesoluționării unei excepții peremptorii, ce nu poate fi unită cu fondul
cauzei.
Unirea cu fondul cauzei a
excepției intitulate greșit de prematuritate s-a făcut prin însăși încheierea
care a dispus sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei.
În aceste condiții, având în
vedere premisele care au condus instanța de fond la sesizarea Curții
Constituționale, prezenta instanță ce este investită cu soluționarea recursului
împotriva hotărârii fondului, consideră că este obligată să se pronunțe și
asupra motivului de recurs referitor la excepția ridicată de pârâtul N.D.L.
Excepția ridicată de
pârât este peremptorie și trebuia soluționată cu prioritate.
Excepția a fost intitulară
greșit „de prematuritate a introducerii acțiunii”, iar instanța de fond avea
obligația să o califice corect.
Neîndeplinirea procedurii
prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este o excepție ce duce
la respingerea cererii ca inadmisibilă și nu ca prematură.
Obligația îndeplinirii procedurii
prealabile și dovada acesteia, precum și incidența prevăzută de art. 7 alin.
(5) din Legea nr. 554/2004, nu necesită administrarea de probe comune cu fondul
cauzei.
Rezultă că în mod greșit
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a unit
excepția cu fondul cauzei, pronunțând o hotărâre criticabilă sub acest aspect.
Motivul de recurs este
întemeiat.
Este nefondată însă
susținerea recurentului Primul - Ministru al României, conform căreia sesizarea
Curții Constituționale este inadmisibilă datorită obiectului unic al acțiunii,
ridicarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008.
Motivul de recurs este
nefondat, având în vedere că reclamantul a solicitat și anularea actului
administrativ unilateral individual.
Admiterea cererii de
sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008 s-a făcut fără ca instanța de fond
să analizeze cererea în raport de cele trei dosare conexate și de actele
administrative atacate.
Instanța de fond nu a arătat
în raport cu care anume dintre cele două decizii atacate, nr. 165 sau nr. 182,
este întemeiată cererea de sesizare și care este legătura soluționării
excepției cu fiecare dosar.
În ipoteza în care cererea
de sesizare a Curții Constituționale nu ar avea legătură cu ambele decizii a
căror anulare s-a cerut este datoare să ia măsurile corespunzătoare pentru
soluționarea cauzelor cu celeritate, pentru o bună înfăptuire a actului de
justiție.
Față de acestea, urmează
ca în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a și alin. (3) C. proc. civ., art. 20
din Legea nr. 554/2004, modificată și completată să se admită recursurile
formulate, să se dispună casarea încheierii recurate și să se trimită cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe, care se va pronunța cu prioritate asupra
excepției inadmisibilității acțiunii ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 182
din 18 septembrie 2008 și ulterior, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr.
47/1992 să analizeze cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de N.D.L. și Primul - Ministru al României, împotriva încheierii din 14
ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal.
Casează încheierea recurată
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2009.