ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2009

Obiectul acțiunii Prin cererile conexate, înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: Primul - Ministru al României, Guvernul României, T.P.C. și N.D.L.: - anularea d eciziei Primului – Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008 și anularea Deciziei nr. 165 din 18 august 2008; - reintegrarea în funcția de președinte al A.N.R.C.T.I.; - obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor salariale cuvenite și a daunelor morale în cuantum de un leu; - înaintarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008 la Curtea Constituțională; - suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. Reclamantul consideră că sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, dosarul trebuie înaintat la Curtea Constituțională, iar cauza trebuie suspendată în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Cu privire la actul administrativ atacat, reclamantul arată că eliberarea sa abuzivă din funcția de președinte al A.N.R.C.T.I. este de natură să producă haos organizatoric și managerial în cadrul autorității publice. Decizia nr. 182/2008 de numire a pârâtului N.D.L. în funcția de președinte a A.N.C. este nelegală, deoarece decizia a fost emisă în baza O.U.G. nr. 106/2008 considerată a fi neconstituțională. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 9 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Apărările pârâților Prin întâmpinare, pârâtul N.D.L. a ridicat excepția prematurității cererii, față de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în raport de Decizia nr. 182/2008. Pârâtul Primul – Ministru al României, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora obiectul principal al acțiunii nu poate fi acela privind constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6218 /(2/(2008, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a unit excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei Primului Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008 cu fondul cauzei, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei nr. 182 /2008 a fost unită cu fondul deoarece s-a considerat că este necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei pentru a se verifica incidența prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Sub aspectul admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008 s-a apreciat a fi îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recursul formulat de pârâtul N.D.L. Motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Recurentul critică încheierea pronunțată de instanța de fond din perspectiva greșitei soluționări a excepției prematurității cererii, a unirii acesteia cu fondul pricinii. Formularea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile în cazurile prevăzute de Legea nr. 554/2004, conform opiniei recurentului. Și decizia instanței de fond de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate este criticată de același recurent, care apreciază că în speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recursul formulat de pârâtul Primul –Ministru al României. Motive de recurs ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. . Sunt aduse aceleași critici cu ale recurentului N.D.L. În plus se invocă și inadmisibilitatea ridicării excepției de neconstituționalitate deoarece acțiunea are ca obiect principal însăși excepția.

Apărări formulate de intimatul - reclamant G.D.C. 8.1. Hotărârea instanței de unire a excepției prematurității cu fondul cauzei nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Regula este aceea conform căreia încheierile premergătoare se pot ataca numai odată cu fondul cauzei. Încheierile care întrerup judecata pot fi atacate separat. Încheierea prin care s-a dispus de către instanța de fond înaintarea dosarului/a excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, precum și suspendarea cauzei în conformitate cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, poate fu atacată cu recurs, însă criticile aduse pe calea recursului nu trebuie să privească decât suspendarea dosarului. Recursul prin care se critică hotărârea instanței de a uni soluționarea excepției prematurității cu fondul nu este admisibil. 8.2. Excepția de neconstituționalitate nu are caracter de obiect principal al cererii introductive de instanță. Obiectul principal al acțiunii este anularea Deciziei nr. 182/2008, însă nelegalitatea acesteia depinde de declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 106/2008. 8.3. Decizia nr. 182/2008 reprezintă un act emis cu depășirea atribuțiilor Primului - Ministru, un exces de putere manifestat pe de o parte prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege și pe de altă parte, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. 8.4. Decizia nr. 182/2008 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele instanței de recurs 1. Este adevărat că, de regulă, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei și că încheierile de întrerupere a judecății se atacă separat cu recurs. Aceasta este și cazul încheierii prin care s-a suspendat cursul judecății. Dar calea de atac a recursului vizează nu doar măsura suspendării pricinii, ci însuși motivul care a determinat suspendarea în speță, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008. Instanța de fond a ajuns la soluția admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale în urma nesoluționării unei excepții peremptorii, ce nu poate fi unită cu fondul cauzei. Unirea cu fondul cauzei a excepției intitulate greșit de prematuritate s-a făcut prin însăși încheierea care a dispus sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei. În aceste condiții, având în vedere premisele care au condus instanța de fond la sesizarea Curții Constituționale, prezenta instanță ce este investită cu soluționarea recursului împotriva hotărârii fondului, consideră că este obligată să se pronunțe și asupra motivului de recurs referitor la excepția ridicată de pârâtul N.D.L. 2. Excepția ridicată de pârât este peremptorie și trebuia soluționată cu prioritate. Excepția a fost intitulară greșit „de prematuritate a introducerii acțiunii”, iar instanța de fond avea obligația să o califice corect. Neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este o excepție ce duce la respingerea cererii ca inadmisibilă și nu ca prematură. Obligația îndeplinirii procedurii prealabile și dovada acesteia, precum și incidența prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu necesită administrarea de probe comune cu fondul cauzei. Rezultă că în mod greșit Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a unit excepția cu fondul cauzei, pronunțând o hotărâre criticabilă sub acest aspect. Motivul de recurs este întemeiat. 3. Este nefondată însă susținerea recurentului Primul - Ministru al României, conform căreia sesizarea Curții Constituționale este inadmisibilă datorită obiectului unic al acțiunii, ridicarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008. Motivul de recurs este nefondat, având în vedere că reclamantul a solicitat și anularea actului administrativ unilateral individual. 4. Admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008 s-a făcut fără ca instanța de fond să analizeze cererea în raport de cele trei dosare conexate și de actele administrative atacate. Instanța de fond nu a arătat în raport cu care anume dintre cele două decizii atacate, nr. 165 sau nr. 182, este întemeiată cererea de sesizare și care este legătura soluționării excepției cu fiecare dosar. În ipoteza în care cererea de sesizare a Curții Constituționale nu ar avea legătură cu ambele decizii a căror anulare s-a cerut este datoare să ia măsurile corespunzătoare pentru soluționarea cauzelor cu celeritate, pentru o bună înfăptuire a actului de justiție. 5. Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată să se admită recursurile formulate, să se dispună casarea încheierii recurate și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 182 din 18 septembrie 2008 și ulterior, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 să analizeze cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2008.