ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 17 iunie 2008, reclamantul I.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bistrița - Năsăud, anularea Hotărârii nr. 2786 din 19 februarie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 188/2000, în calitate de fiu-moștenitor a tatălui său I.I. care a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, sub dominație maghiară, în perioada 1 martie 1943 - 10 iunie 1944. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 570 din 2 septembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantul I.L.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bistrița – Năsăud, ca nefondată. În motivarea soluției s-a reținut că, cererea de acordare a drepturilor formulată de reclamant este o solicitare de stabilire a calității sale de persoană persecutată etnic, fără ca situația de fapt să-i fie incidentă reclamantului, ci numai tatălui acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul I.L., criticând-o pentru nelegalitate, susținând că, a fost persecutat din motive etnice, întrucât în perioada 1 martie 1943 - 10 iunie 1944 când tatăl său a fost dus la muncă forțată în Ungaria, a avut de suferit privațiuni, împreună cu familia rămasă la domiciliu. Examinând sentința atacată, critica formulată prin recurs, dispozițiile legale incidente pricinii și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Din conținutul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că, obiectul cererii reclamantului este recunoașterea și acordarea pentru sine, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât tatăl acestuia a fost persecutat etnic, prin trimiterea de către autoritățile maghiare în detașament de muncă forțată. Astfel reclamantul solicită stabilirea calității sale de persoană persecutată etnic, deși situația de fapt este incidentă numai tatălui reclamantului I.I., iar nu și reclamantului. Se reține că recurentul – reclamant nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000, nu a dovedit și nici nu a afirmat măcar, refugiul său împreună cu vreunul din părinți sau cu o altă persoană, din cauza persecuțiilor etnice.

Legea nr. 189/2000 nu prevede recunoașterea și stabilirea calității de persoană persecutată etnic, prin succesiune de drepturi, nici chiar în situația în care unuia dintre părinți i-ar fi fost recunoscută calitatea de persoană persecutată etnic, singura excepție consacrată de legiuitor este situația soțului supraviețuitor, reglementată de art. 3 din Legea nr. 189/2000. În consecință, întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinței civile nr. 570 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.