ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1618/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 572

din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.V.I., în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea parțială a Hotărârii nr. 22278 din 16

august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului

calitatea de

refugiat și pentru perioada 1

noiembrie 1940 - 13 septembrie 1943, cu

acordarea drepturilor bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 iulie 2007.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

baza probelor administrate în cauză, că

reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, la 1 noiembrie 1940 - din

cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către

Ungaria - din localitatea de domiciliu, în localitatea Turda și că mențiunea

privind data refugierii datată 13 septembrie 1943, înscrisă în extrasul

eliberat de Arhivele Naționale, poate fi interpretată ca dată a declarațiilor

făcute de părinții reclamantului pentru a beneficia de ajutoarele acordate de

stat la acea vreme.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală

și invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., reiterând apărările

invocate înaintea instanței de fond.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către

regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act

normativ,

dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în

care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din

declarațiile notariale ale martorilor A.V. și V.S., coroborate cu mențiunile

înscrise în carnetul de muncă al tatălui reclamantului, B.V., care atestă

că acesta a fost angajat la Prefectura

județului Turda, la data de 1 noiembrie

1940, încetându-și activitatea la acest loc de muncă la data de 1 mai 1945,

rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era supusă

populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către

Ungaria, reclamantul și familia sa s-au refugiat din localitatea Gilău, în care

își aveau domiciliul, în localitatea Turda, județul Cluj, la sfârșitul anului

1940, iar nu în anul 1943, așa cum susține recurenta - pârâtă.

În cauză, dovada datei de început a refugiului reclamantului este,

așadar, noiembrie 1940, iar aceasta s-a făcut

conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o

pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 și pentru perioada anterioară

anului 1943, în

care părinții intimatului, urmărind să beneficieze de

ajutoarele acordate de stat la acea vreme, s-au înscris pe tabelul întocmit de

autorități în localitatea de refugiu.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.P.

Cluj împotriva sentinței nr. 572

din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2008.