ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 558 din 7 noiembrie 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta C.L., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 21498 din

27 iunie 2007 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie

1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel

cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie

2007.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză,

că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în septembrie 1940 - din

cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către

Ungaria - din localitatea de domiciliu, în

localitatea

Geaca, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara anului

1945.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând că este netemeinică și

nelegală și invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ. In

motivarea recursului, C.J.P.

Cluj arată, în

esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent și că,

raportat

la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat a

reclamantului și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu

art. 6

1

din același act normativ, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către

persoanele interesate, cu

acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale

ale martorilor F.I. și A.A., audiați și nemijlocit de către instanța de

judecată, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era

supusă populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către

Ungaria, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în decembrie 1940, din

localitatea de domiciliu, în localitatea Geaca, județul Cluj, întorcându-se în

localitatea de domiciliu în anul 1945.

În cauză, dovada refugiului

reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect

admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.

Cluj împotriva sentinței nr. 558 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția

comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

aprilie 2008.