ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1620/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 712 din 3 decembrie 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 21846 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat

pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.

189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în septembrie 1940

- din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord

către Ungaria - din localitatea Popești, în care își

aveau domiciliul, în localitatea Turda, reîntorcându-se în localitatea

de domiciliu

în primăvara anului 1945.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând că este netemeinică și

nelegală și invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ. în

motivarea recursului, C.J.P.

Cluj arată, în

esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent și că,

raportat

la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat a

reclamantului și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind

acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în

România

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

6

1

din același act normativ, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către

persoanele interesate, cu

acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale

ale martorilor T.G. și L.

N, aceasta din

urmă fiind audiată nemijlocit și de

instanța de judecată, rezultă

într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era supusă populația de

etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria și urmare

deportării tatălui său, reclamantul și mama sa s-au refugiat, în septembrie

1940, din localitatea de domiciliul, în localitatea Turda, județul Cluj,

întorcându-se în localitatea de domiciliu în anul 1945.

În cauză, dovada refugiului

reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect

admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 712 din 3 decembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2008.