ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 624 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

R.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea

hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada martie 1941-6 martie 1945, cu

acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost

aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună

cu familia sa, s-a refugiat, în luna martie 1941 - din cauza persecuțiilor etnice

suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu,

F., în localitatea T., județul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu

în martie 1945.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa Județeană

de Pensii Cluj arată, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent

și că, raportat la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat

a reclamantei și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

Ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin.

(1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile notariale ale martorilor

T.G. și P.C., precum și ale martorilor P.I. și P.V., aceștia din urmă, precum și

primul, audiați nemijlocit de instanța de judecată, rezultă într-adevăr că, din

cauza persecuțiilor etnice la care era supusă populația de etnie română, reclamantul

și familia sa s-au refugiat, în martie 1941, din localitatea F., în care își aveau

domiciliul, în localitatea T., județul Cluj, unde au fost nevoiți să rămână până

în primăvara anului 1945.

În cauză, dovada refugiului reclamantului

s-a tăcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea

și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 624 din 21 noiembrie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

aprilie 2008.