ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 509 din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

P.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea

hotărârii din 3 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 1 iunie 1943-6 martie 1945,

cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost

aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună

cu familia sa, s-a refugiat, în primăvara anului 1943 - din cauza persecuțiilor

etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea

de domiciliu, în localitatea B., reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în

primăvara anului 1945.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa Județeană

de Pensii Cluj arată, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent

și că, raportat la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat

a reclamantei și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se

face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc

de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor

B.A. și C.L., coroborate cu cea a martorului C.Ș. - audiat nemijlocit de instanța

de judecată, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era

supusă populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria,

reclamantul și familia sa s-au refugiat, în iunie 1943, din localitatea C., în care

își aveau domiciliul, în localitatea P. și, ulterior, în localitățile B., C. și

T., județul Cluj, întorcându-se în localitatea de domiciliu în aprilie 1945.

În cauză, dovada refugiului reclamantului

s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea

și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 509 din 22 octombrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

aprilie 2008.