ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1771/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 582

din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.F., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 21.699

din 9 iunie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15 octombrie 1940- 6 martie

1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel

cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie

2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul,

împreună cu mama sa, a părăsit localitatea de

domiciliu,

plecând în localitatea Turda, din cauza persecuțiilor etnice

suferite,

urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, fiind refugiat, în perioada

octombrie 1940-1945.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este

netemeinică și nelegală și invocând  prevederile art. 304 C. proc. civ. În

motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii Cluj arată, în esență, că

probatoriul administrat în cauză nu este concludent și că, raportat la acesta,

în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și i-a

acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege. De asemenea, arată

recurenta, deși martorii declară că

întoarcerea

reclamantului în localitatea de domiciliu a avut loc în anul

1944,

instanța de fond în mod greșit a reținut ca dată de sfârșit a refugiului anul

1945.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. l lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către

regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De

asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act normativ,

dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la

cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este

posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile

notariale ale martorilor C.L. și T.I. (f.6 și 7 - dosar fond), ambii

beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 (f.9 și 10 - dosar

fond), precum și a martorilor M.T. și I.F.,

audiați

nemijlocit de către instanța de judecată (f.26 și 30 - dosar

fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care erau

supuși, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul și

mama sa, care era evreică, s-au refugiat, în octombrie

1940, din localitatea de domiciliu, Cojocna, succesiv în localitățile

Cojocna

Nouă și Turda, întorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii

octombrie 1944.

În cauză, dovada

refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în

mod corect admițând acțiunea și

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

drepturile  prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

În mod greșit și

neîntemeiat, însă, a considerat instanța de fond că perioada pentru care

reclamantul beneficiază de drepturile compensatorii se încheie în martie 1945

iar nu în octombrie 1944, așa

cum rezultă în

mod expres atât din cererea de chemare în judecată (f. 1

dosar fond) cât și din declarațiile martorilor.

Drept urmare,

recursul va fi admis iar sentința atacată va fi

modificată cu privire la perioada refugiului, reținându-se că acesta

este cuprins între 15 octombrie 1940 și 15 octombrie 1944, perioadă pentru care

vor fi acordate intimatului-reclamant drepturile prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței nr. 582 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, s

ecția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 se acordă pentru perioada 15 octombrie 1940-15

octombrie

1944.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 mai 2008.