ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1771/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 582 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 21.699 din 9 iunie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15 octombrie 1940- 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, împreună cu mama sa, a părăsit localitatea de domiciliu, plecând în localitatea Turda, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, fiind refugiat, în perioada octombrie 1940-1945. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii Cluj arată, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent și că, raportat la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.

De asemenea, arată recurenta, deși martorii declară că întoarcerea reclamantului în localitatea de domiciliu a avut loc în anul 1944, instanța de fond în mod greșit a reținut ca dată de sfârșit a refugiului anul 1945. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. l lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor C.L. și T.I. (f.6 și 7 - dosar fond), ambii beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 (f.9 și 10 - dosar fond), precum și a martorilor M.T. și I.F., audiați nemijlocit de către instanța de judecată (f.26 și 30 - dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care erau supuși, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul și mama sa, care era evreică, s-au refugiat, în octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Cojocna, succesiv în localitățile Cojocna Nouă și Turda, întorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii octombrie 1944. În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, pentru perioada refugiului. În mod greșit și neîntemeiat, însă, a considerat instanța de fond că perioada pentru care reclamantul beneficiază de drepturile compensatorii se încheie în martie 1945 iar nu în octombrie 1944, așa cum rezultă în mod expres atât din cererea de chemare în judecată (f. 1 dosar fond) cât și din declarațiile martorilor. Drept urmare, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată cu privire la perioada refugiului, reținându-se că acesta este cuprins între 15 octombrie 1940 și 15 octombrie 1944, perioadă pentru care vor fi acordate intimatului-reclamant drepturile prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 582 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, s ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă pentru perioada 15 octombrie 1940-15 octombrie 1944. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.