ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1770/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 636 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.L., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea

hotărârii nr. 20.881 din 31 ianuarie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 6 noiembrie

1940-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data

de 1 august 2006.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în

cursul anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării

Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, în localitatea

Geaca, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul anului 1945.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că

este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304

1

C.

proc. civ. În motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii

Cluj arată, în esență, că probatoriul administrat

în cauză nu este concludent și că,

raportat la acesta, în mod greșit

instanța a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și i-a acordat

drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art.

l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea

unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în

România

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De asemenea,

în conformitate cu art.6

1

din același act normativ, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se

face de către persoanele interesate, cu

acte oficiale eliberate, la

cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este

posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din

declarațiile notariale ale martorilor F.I. și A.A. (f. 12 și 13 - dosar fond),

precum și a martorului S.M., audiat nemijlocit

de către instanța de judecată (f. 17 - dosar fond), rezultă într-adevăr

că, din cauza

persecuțiilor etnice la care era supusă populația de etnie

română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta și

familia sa s-au refugiat,

în toamna anului

1940, din localitatea de domiciliu, în localitatea Geaca, județul

Cluj,

întorcându-se în localitatea de domiciliu în toamna anului 1945.

În cauză,

dovada refugiului reclamantei s-a tăcut, așadar, conform legii, instanța de

fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada

refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se

sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței nr. 636 din 22 noiembrie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.