ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.04.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1432/2008

HOTĂRÂRE
03.04.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1432/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 575 din 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I.,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii

din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului

statutul de refugiat pentru perioada 1 ianuarie 1941-6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 martie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună

cu familia sa, s-a refugiat, în perioada ianuarie 1941-martie 1945, din cauza persecuțiilor

etnice suferite din partea populației de etnie maghiară, din localitatea de domiciliu

Ț., în localitatea M.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa

Județeană de Pensii Cluj susține, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere

eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declarații în cauză, raportat

la împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște circumstanțele

refugiului reclamantului.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se

face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc

de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor

A.A. și F.I., audiați nemijlocit de către instanța de fond, ambii beneficiind, la

rândul lor, de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că,

din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și familia sa

s-au refugiat, la sfârșitul anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite,

din localitatea de domiciliu Ț., în localitatea M., reîntorcându-se în localitatea

de domiciliu în martie 1945.

În cauză, dovada refugiului reclamantului

s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea

și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Nu poate fi reținută nici critica vizând

(ne)veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în cauză, întrucât cu privire

la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-și exprima numai suspiciunea de fals

a probelor respective, fără a face, însă, demersurile prevăzute de lege pentru aceste

situații.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 575 din 9 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-03
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1433/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 607 din 16 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
ÎCCJ 2008-04-03
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 624 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
ÎCCJ 2008-04-03
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 498 din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
ÎCCJ 2008-04-03
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 509 din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de
ÎCCJ 2008-05-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1836/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 675 din 26 noiembrie 2007, a admis acțiunea formul
Sursă