ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1432/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 575 din 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru perioada 1 ianuarie 1941-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 martie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în perioada ianuarie 1941-martie 1945, din cauza persecuțiilor etnice suferite din partea populației de etnie maghiară, din localitatea de domiciliu Ț., în localitatea M. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii Cluj susține, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declarații în cauză, raportat la împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște circumstanțele refugiului reclamantului.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Or, din declarațiile notariale ale martorilor A.A. și F.I., audiați nemijlocit de către instanța de fond, ambii beneficiind, la rândul lor, de drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și familia sa s-au refugiat, la sfârșitul anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, din localitatea de domiciliu Ț., în localitatea M., reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în martie 1945. În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului. Nu poate fi reținută nici critica vizând (ne)veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în cauză, întrucât cu privire la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-și exprima numai suspiciunea de fals a probelor respective, fără a face, însă, demersurile prevăzute de lege pentru aceste situații.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 575 din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.