ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1921 din 3 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în al doilea ciclu procesual pe care l-a parcurs cauza de față, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.B.I.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării. A fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.830.004.743 ROL, reținută în executarea contractului de achiziție publică nr. 35219 din 3 august 2004. A mai fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4861 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că răspunderea contractuală a furnizorului pentru neîndeplinirea obligației asumate prin contractul de achiziție publică de a livra manualele până la data de 14 septembrie 2004, poate fi atrasă în baza art. 20.1 din contract, numai în cazul culpei sale exclusive. Or, arată curtea de apel, deși potrivit graficului încheierea contractului de achiziție publică trebuia realizată până la data de 9 iulie 2004, autoritatea contractantă l-a încheiat cu aproape o lună mai târziu, la data de 3 august 2004, provocând astfel o întârziere în livrarea manualelor de către reclamantă.

Instanța de fond a calificat clauza prevăzută la art. 20.1 din contract ca fiind clauză penală și a considerat că autoritatea publică a calculat și reținut suma totală de 1.830.004.743 lei (ROL) în mod nelegal, cu exces de putere, în condițiile în care, pe de o parte, nu erau întrunite condițiile răspunderii contractuale și, pe de altă parte, fără intervenția obligatorie a instanței de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a combătut considerentul fondului referitor la faptul că autoritatea publică s-a substituit instanțelor de judecată.

A arătat că părțile au încheiat un contract de achiziție publică, contract administrativ ce cuprinde și unele clauze de natură reglementară acceptate de părți, care îi conferă recurentului, în anumite condiții, chiar dreptul de a modifica sau rezilia unilateral contractul, fără a recurge la justiție. Într-o critică distinctă recurentul a susținut că instanța de fond a reținut fără temei că nu s-a probat culpa exclusivă a furnizorului. În realitate, afirmă recurentul, prin semnarea contractului, recurentul și-a asumat obligațiile stabilite, deși la data de 3 august 2004, în raport de prevederile art. 2.1 și art. 19 din contract, putea refuza semnarea acestuia. Intimata nu a formulat întâmpinare.

A învederat instanței de recurs că prin încheierea nr. 73226 din data de 18 decembrie 2007, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor cu privire la noua denumire: Editura A. SRL. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Litigiul de față a fost generat de deducerea (reținerea) din prețul contractului de achiziție a manualelor școlare nr. 35219 încheiat între părți la data de 3 august 2004, a sumei de 1.830.004.743 lei (ROL), ce a fost virată la bugetul statului.

În primul ciclu procesual al cauzei de față, finalizat prin Decizia nr. 614 din 1 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a tranșat irevocabil chestiunea naturii juridice a contractului încheiat între părți, care este un contract administrativ, de achiziție publică, supus unui regim de drept public. Ca urmare, contractul încheiat prin acordul de voință exprimat de autoritatea publică achizitoare și persoana de drept privat furnizoare, care are ca scop funcționarea unui serviciu public (activitatea de învățământ) a cărui organizare reprezintă o obligație legală pentru autoritatea publică, cuprinde atât clauze negociate de părți dar și clauze de natură reglementară, acceptate de intimata-reclamantă.

Contractul analizat a fost încheiat în urma derulării procedurii de achiziție publică de manuale școlare, intimata reclamantă fiind declarată câștigătoare a licitației M 003/2004 organizată de recurentul pârât Ministerul Educației și Cercetării. Necontestat, motivul pentru care recurentul a scăzut din prețul contractului suma în litigiu, l-a reprezentat nerespectarea de către intimata SC E.B.I.C. SRL București (actuala Editura A. SRL) a graficului de livrare a manualelor școlare, obligație stipulată la art. 19.1 din contractul părților.

Temeiul concret în baza căruia s-a procedat la reținerea sumei de 1.830.004.743 lei, invocat de recurent, este dat de dispozițiile art. 20.1 din același contract, care are următorul cuprins: „În cazul în care, din vina sa exclusivă, furnizorul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă reprezentând 2%/zi de întârziere pentru primele 20 zile calendaristice de întârziere și 0,06%/zi de întârziere începând cu a 21-a zi calendaristică de întârziere din valoarea neexecutată sau executată cu întârziere”.

Prin Decizia nr. 614 din 1 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, anterior menționate, a fost casată prima sentință pronunțată pe fondul cauzei, nr. 319 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, de respingere a acțiunii, tocmai pentru ca instanța de trimitere să analizeze susținerile reclamantei referitoare la lipsa culpei sale, „în condițiile în care calendarul stabilit inițial de autoritatea publică achizitoare fusese modificat unilateral de către aceasta” (citat din considerentele deciziei instanței de control judiciar). Rejudecând pricina cu luarea în considerare a problemelor de drept dezlegate în condițiile art. 315 C. proc.

civ., Curtea de apel a calificat corect clauza cuprinsă în art. 20.1 din contractul de achiziție de manuale școlare, ca reprezentând o clauză penală. Într-adevăr, înțelegerea părților cu valoare de convenție accesorie, prin care determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său, are rolul de a înlesni repararea pagubei suferite de creditor, fiind un mod de evaluare convențională a prejudiciului, impus de către autoritatea publică achizitoare, tocmai în virtutea principiului priorității interesului public care guvernează această materie, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, și conform indicațiilor date de instanța de control judiciar, judecătorul fondului trebuia să verifice numai dacă în speță s-a probat „vina exclusivă” a furnizorului în livrarea cu întârziere a manualelor școlare, ceea ce a și făcut, stabilind că o astfel de „vină” nu se poate reține. Înalta Curte constată că, din cauze străine intimatei-reclamante, care privesc raporturile recurentului cu alte instituții publice (Consiliul Concurenței), calendarul inițial al licitației s-a modificat, decalându-se atât termenul de comunicare a rezultatului licitației, cât și data încheierii contractelor de achiziție publică.

Astfel, contractul trebuia încheiat până la data de 9 iulie 2004 dar, cum s-a arătat, s-a încheiat abia la data de 3 august 2004, păstrându-se însă neschimbat termenul de livrare a manualelor școlare: 3 septembrie 2004. Ulterior, prin actul adițional nr. 1 s-a suplimentat structura și valoarea contractului dar, din rațiuni impuse de începerea anului școlar, termenul final de livrare s-a stabilit la data de 14 septembrie 2004. Demersul intimatei concretizat în adresa nr. 246 din 20 septembrie 2004, de amânare a scadenței obligației după această dată, exercitat conform art. 19.2 din contractul părților, a rămas fără rezultat. Înalta Curte consideră că datele cauzei relevă elemente consistente care conturează culpa ambelor părți contractante în executarea contractului de achiziție publică și apreciază în aceste condiții că aplicarea clauzei penale împotriva furnizorului, care nu a fost în măsură să tipărească cca.

800.000 de manuale în mai puțin de o lună de zile, este nelegală. Teza recurentului, reiterată în recurs, referitoare la asumarea întregii răspunderi a furnizorului prin faptul semnării contractului de achiziție publică, a fost în mod just combătută de curtea de apel. Într-adevăr, după parcurgerea întregii proceduri reglementate de O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, atunci în vigoare, cu costurile aferente, și declararea sa câștigătoare este excesiv să se impute intimatei încheierea contractului de achiziție publică, cu atât mai mult cu cât, procedând în acest mod, autoritatea publică își invocă de fapt propria culpă. În fine, deși este corectă critica recurentului referitoare la aplicarea directă a clauzei penale, fără a fi necesară intervenția instanței de judecată pentru evaluarea câtimii despăgubirilor, întrucât în această materie, sunt incidente dispozițiile art. 103 din O.U.G.

nr. 60/2001 raportat la art. 43 C. com., soluția atacată, pentru argumentele deja expuse privind nedovedirea „culpei exclusive” a furnizorului, va fi păstrată. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (fost Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului) împotriva sentinței civile nr. 1921 din 3 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.