ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1921 din 3 iulie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, în al doilea ciclu procesual pe care l-a parcurs cauza de față, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC E.B.I.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației și Cercetării. A fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de

1.830.004.743 ROL, reținută în executarea contractului de achiziție publică nr.

35219 din 3 august 2004. A mai fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a

sumei de 4861 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că răspunderea contractuală a furnizorului pentru

neîndeplinirea obligației asumate prin contractul de achiziție publică de a livra

manualele până la data de 14 septembrie 2004, poate fi atrasă în baza art. 20.1

din contract, numai în cazul culpei sale exclusive. Or, arată curtea de apel, deși

potrivit graficului încheierea contractului de achiziție publică trebuia realizată

până la data de 9 iulie 2004, autoritatea contractantă l-a încheiat cu aproape o

lună mai târziu, la data de 3 august 2004, provocând astfel o întârziere în livrarea

manualelor de către reclamantă.

Instanța de fond a calificat clauza prevăzută

la art. 20.1 din contract ca fiind clauză penală și a considerat că autoritatea

publică a calculat și reținut suma totală de 1.830.004.743 lei (ROL) în mod nelegal,

cu exces de putere, în condițiile în care, pe de o parte, nu erau întrunite condițiile

răspunderii contractuale și, pe de altă parte, fără intervenția obligatorie a instanței

de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, invocând

dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a combătut considerentul fondului

referitor la faptul că autoritatea publică s-a substituit instanțelor de judecată.

A arătat că părțile au încheiat un contract de achiziție publică, contract administrativ

ce cuprinde și unele clauze de natură reglementară acceptate de părți, care îi conferă

recurentului, în anumite condiții, chiar dreptul de a modifica sau rezilia unilateral

contractul, fără a recurge la justiție.

Într-o critică distinctă recurentul a

susținut că instanța de fond a reținut fără temei că nu s-a probat culpa exclusivă

a furnizorului.

În realitate, afirmă recurentul, prin

semnarea contractului, recurentul și-a asumat obligațiile stabilite, deși la data

de 3 august 2004, în raport de prevederile art. 2.1 și art. 19 din contract, putea

refuza semnarea acestuia.

Intimata nu a formulat întâmpinare. A

învederat instanței de recurs că prin încheierea nr. 73226 din data de 18 decembrie

2007, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

București a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor cu privire

la noua denumire: Editura A. SRL.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate, precum și, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub

toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Litigiul de față a fost generat de deducerea

(reținerea) din prețul contractului de achiziție a manualelor școlare nr. 35219

încheiat între părți la data de 3 august 2004, a sumei de 1.830.004.743 lei (ROL),

ce a fost virată la bugetul statului.

În primul ciclu procesual al cauzei de

față, finalizat prin Decizia nr. 614 din 1 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a tranșat irevocabil chestiunea

naturii juridice a contractului încheiat între părți, care este un contract administrativ,

de achiziție publică, supus unui regim de drept public. Ca urmare, contractul încheiat

prin acordul de voință exprimat de autoritatea publică achizitoare și persoana de

drept privat furnizoare, care are ca scop funcționarea unui serviciu public (activitatea

de învățământ) a cărui organizare reprezintă o obligație legală pentru autoritatea

publică, cuprinde atât clauze negociate de părți dar și clauze de natură reglementară,

acceptate de intimata-reclamantă.

Contractul analizat a fost încheiat în

urma derulării procedurii de achiziție publică de manuale școlare, intimata reclamantă

fiind declarată câștigătoare a licitației M 003/2004 organizată de recurentul pârât

Ministerul Educației și Cercetării.

Necontestat, motivul pentru care recurentul

a scăzut din prețul contractului suma în litigiu, l-a reprezentat nerespectarea

de către intimata SC E.B.I.C. SRL București (actuala Editura A. SRL) a graficului

de livrare a manualelor școlare, obligație stipulată la art. 19.1 din contractul

părților.

Temeiul concret în baza căruia s-a procedat

la reținerea sumei de 1.830.004.743 lei, invocat de recurent, este dat de dispozițiile

art. 20.1 din același contract, care are următorul cuprins:

„În cazul în care, din vina sa exclusivă,

furnizorul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, atunci

achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă

reprezentând 2%/zi de întârziere pentru primele 20 zile calendaristice de întârziere

și 0,06%/zi de întârziere începând cu a 21-a zi calendaristică de întârziere din

valoarea neexecutată sau executată cu întârziere”.

Prin Decizia nr. 614 din 1 februarie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, anterior menționate, a fost casată prima sentință pronunțată pe fondul cauzei,

nr. 319 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, de respingere a acțiunii, tocmai pentru ca instanța de

trimitere să analizeze susținerile reclamantei referitoare la lipsa culpei sale,

„în condițiile în care calendarul stabilit inițial de autoritatea publică achizitoare

fusese modificat unilateral de către aceasta” (citat din considerentele deciziei

instanței de control judiciar).

Rejudecând pricina cu luarea în considerare

a problemelor de drept dezlegate în condițiile art. 315 C. proc. civ., Curtea de

apel a calificat corect clauza cuprinsă în art. 20.1 din contractul de achiziție

de manuale școlare, ca reprezentând o clauză penală. Într-adevăr, înțelegerea părților

cu valoare de convenție accesorie, prin care determină anticipat echivalentul prejudiciului

suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare

a obligației de către debitorul său, are rolul de a înlesni repararea pagubei suferite

de creditor, fiind un mod de evaluare convențională a prejudiciului, impus de către

autoritatea publică achizitoare, tocmai în virtutea principiului priorității interesului

public care guvernează această materie, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr.

554/2004.

Așa fiind, și conform indicațiilor date

de instanța de control judiciar, judecătorul fondului trebuia să verifice numai

dacă în speță s-a probat „vina exclusivă” a furnizorului în livrarea cu întârziere

a manualelor școlare, ceea ce a și făcut, stabilind că o astfel de „vină” nu se

poate reține.

Înalta Curte constată că, din cauze străine

intimatei-reclamante, care privesc raporturile recurentului cu alte instituții publice

(Consiliul Concurenței), calendarul inițial al licitației s-a modificat, decalându-se

atât termenul de comunicare a rezultatului licitației, cât și data încheierii contractelor

de achiziție publică.

Astfel, contractul trebuia încheiat până

la data de 9 iulie 2004 dar, cum s-a arătat, s-a încheiat abia la data de 3 august

2004, păstrându-se însă neschimbat termenul de livrare a manualelor școlare: 3 septembrie

contractului dar, din rațiuni impuse de începerea anului școlar, termenul final

de livrare s-a stabilit la data de 14 septembrie 2004.

Demersul intimatei concretizat în adresa

nr. 246 din 20 septembrie 2004, de amânare a scadenței obligației după această dată,

exercitat conform art. 19.2 din contractul părților, a rămas fără rezultat.

Înalta Curte consideră că datele cauzei

relevă elemente consistente care conturează culpa ambelor părți contractante în

executarea contractului de achiziție publică și apreciază în aceste condiții că

aplicarea clauzei penale împotriva furnizorului, care nu a fost în măsură să tipărească

cca. 800.000 de manuale în mai puțin de o lună de zile, este nelegală.

Teza recurentului, reiterată în recurs,

referitoare la asumarea întregii răspunderi a furnizorului prin faptul semnării

contractului de achiziție publică, a fost în mod just combătută de curtea de apel.

Într-adevăr, după parcurgerea întregii proceduri reglementate de O.U.G. nr. 60/2001

privind achizițiile publice, atunci în vigoare, cu costurile aferente, și declararea

sa câștigătoare este excesiv să se impute intimatei încheierea contractului de achiziție

publică, cu atât mai mult cu cât, procedând în acest mod, autoritatea publică își

invocă de fapt propria culpă.

În fine, deși este corectă critica recurentului

referitoare la aplicarea directă a clauzei penale, fără a fi necesară intervenția

instanței de judecată pentru evaluarea câtimii despăgubirilor, întrucât în această

materie, sunt incidente dispozițiile art. 103 din O.U.G. nr. 60/2001 raportat la

art. 43 C. com., soluția atacată, pentru argumentele deja expuse privind nedovedirea

„culpei exclusive” a furnizorului, va fi păstrată.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării (fost Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului)

împotriva sentinței civile nr. 1921 din 3 iulie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie

2009.