ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3009/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 13 octombrie 2006, reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâții M.B. (reprezentat de P. G.), P.G.M.B. și P. M.B., solicitând desființarea Dispoziției nr. 6360 din 5 octombrie 2006 și obligarea părților adverse la emiterea unei noi dispoziții, de atribuire a imobilelor situate în București, str. Luigi Cazzavilan, sector 1, str. Ana Davilla, sector 5 și str. Jean Monnet, sector 1 în compensare pentru imobilul la care este îndreptățit dar nu poate fi restituit în natură. În motivarea contestației, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a susținut că: - are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea terenului de 739,67 mp., situat în București, B-dul.

Aviatorilor (fost Generalissimul Staliri) , sector 1; - după ce aflat că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat integral de lucrări de sistematizare, a adus la cunoștință pârâților că identificat 4 imobile a căror valoare cumulată este identică valorii bunului său, aflate în proprietatea privată a Municipiului București și solicită atribuire lor în compensare; - prin dispoziția contestată, pârâții au propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, ignorând cererea sa expresă de compensare, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1576 din 11 decembrie 2006, a respins contestația, ca neîntemeiată.

S-a reținut că: - potrivit Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, în ipoteza imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat abuziv de stat, entitatea notificată este obligată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii dar numai dacă dispune de acestea; - reclamantul nu a făcut dovada concretă că P.M. B. deține vreun imobil care să corespundă cerințelor restituirii în compensare. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 348 din 3 iunie 2009, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința, în sensul admiterii contestației și modificării parțiale a dispoziției atacate, obligând pe pârâta P.M.B.

să acorde apelantului în compensare terenurile situate în București, str. Ana Danila, sector 3 și str. Jean Monnet, astfel cum au fost identificate prin rapoartele de expertiză existente la dosar, iar pentru diferență, măsuri reparatorii în echivalent. S-a reținut că: - în cauză nu se contestă calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul de 739,67 mp., situat în București, B-dul. Aviatorilor, sector 1 și imposibilitatea restituirii în natură a acestui imobil; - terenurile de 808 mp.

și 202 mp., situate în str. Ana Davilla și, respectiv str. Jean Monnet , indicate prin cererea introductivă, se află în proprietatea privată a P.M.B., sunt libere și pot fi atribuite reclamantului în compensare; - împrejurarea că suprafața celor două terenuri depășește suprafața terenului nesusceptibil de restituire în natură nu constituie un impediment la compensare deoarece, potrivit evaluărilor făcute prin expertize extrajudiciare necontestate de pârâți, valoarea lor însumată este cu mult mai mică decât valoarea celuilalt imobil. La 14 octombrie 2009, reclamantul a solicitat: Îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul precedentei decizii cu privire la adresa exactă a celor două terenuri atribuite în compensare; Lămurirea dispozitivului aceleiași hotărâri, în sensul precizării că diferența pentru care urmează a se acorda măsuri reparatorii în echivalent se ridică la suma de 1.033.229 Euro.

În motivarea acestei cereri, completată la 25 noiembrie 2009 și întemeiată pe art. 281 și 281 1 C proc. civ., reclamantul a susținut că: - terenurile atribuite în compensare sunt situate în București, str. Ana Davilla, sector 5 și str. Jean Monnet, sector 1 ; - experții au evaluat terenurile din București, B-dul. Aviatorilor, sector 1, str. Ana Davilla, sector 5 și str. Jean Monnet, sector 1 la 1.997.109 Euro, 614.080 Euro și, respectiv, 349.800 Euro; - raportat la valorile menționate, necontestate de pârâți, diferența pentru care i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent este de 1.033.229 Euro, iar această sumă trebuie să fie cuprinsă în dispozitivul hotărârii pronunțate în apel.

Curtea de Apel București, secția a III-a, prin decizia nr. 621 din 25 noiembrie 2009, a admis cererea apelantului reclamant și a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul precedentei hotărâri, în sensul că terenurile acordate în compensare sunt situate în București, str. Ana Davilla, sector 5 și str. Jean Monnet, sector 1. Totodată, curtea a respins, ca nefondată, cererea apelantului reclamant, de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 348/2009, cu motivarea că: - potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 (incidente în cauza), cuantumul despăgubirilor nu poate fi stabilit de instanță; - terenurile atribuite în compensare au fost evaluate prin expertize extrajudiciare, și nu de entitatea abilitată să le stabilească valoarea, respectiv Comisia Centrală.

Reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul că terenul atribuit în compensare în str. Jean Monnet, sector 1 este „fosta parcelă 2, bloc 34 din P. J.” și admiterii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 348/2009. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurentul reclamant a susținut că: Instanța de apel a omis să analizeze cererea de indicare a fostei adrese a imobilului din str. Jean Monnet, sector 1, respectiv „parcela 2, bloc 34 din P.J.”, necontestată de pârâți și menționată în expertiza extrajudiciară și celelalte înscrisuri aflate la dosar; Indicarea în dispozitiv a diferenței de valoare dintre terenul preluat abuziv și terenurile atribuite în compensare nu este contrară dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și i-ar permite să solicite în mod direct măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, fără efectuarea altor operațiuni de evaluare, care au devenit inutile de vreme ce valorile stabilite prin expertize nu au fost contestate „în instanță.

Prima critică, întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este fondată deoarece: - deși prin cererea completatoare din 25 noiembrie 2009 reclamantul a solicitat ca dispozitivul hotărârii precedente să cuprindă și indicarea fostei adrese a imobilului situat în prezent în str. Jean Monnet, sector 1, considerentele hotărârii atacate nu fac nicio referire la acest aspect, instanța limitându-se la îndreptarea adresei celuilalt teren atribuit în compensare; - or, nemotivarea hotărârii cu privire la cererea completatoare face imposibilă analizarea legalității soluției și, practic, echivalează cu o necercetare a fondului pricinii. Cealaltă critică nu poate fi însă primită pentru că pretinsa „ lămurire” solicitată de reclamant în temeiul art. 281 1 C. proc.

civ., ar duce la modificarea dispozitivului deciziei nr. 348/2009, ceea ce este inadmisibil. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării parțiale a hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare numai în privința cererii de completare din 25 noiembrie 2009, cu menținerea celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 621/ A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia și trimite cauza spre rejudecare, numai în ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului, referitoare la terenul solicitat în Str. Jean Monnet. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.