ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1713/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1364 din 6

noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost

admisă contestația formulată de C.P.O. și C.O.D.I. în contradictoriu cu

intimatul Primarul General al Municipiului București și în consecință: a anulat

în parte dispoziția nr. 6365 din 5 octombrie 2006 emisă de intimat, respectiv

în ceea ce privește soluționarea notificării cu privire la teren (art. 1 și

parțial art. 2); a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură

pentru terenul în suprafață de 222,62 mp, delimitat de punctele F 2, 3, D, E

din schița anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de expert I.I.D.,

cu vecinătățile indicate în completarea la raportul de expertiză sus-menționat,

precum și să propună acordarea de despăgubiri pentru restul suprafeței de

teren.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut în esență, următoarele:

Contestatorii C.P.O. și C.O.D.I. au

notificat intimatul solicitând restituirea în natură a suprafeței de 300 mp, și

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeței de 156

mp, imobil situat în București, preluat abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin dispoziția nr. 6357 din 5

octombrie 2006 emisă de intimat s-a respins cererea de restituire în natură,

stabilindu-se doar măsuri reparatorii prin echivalent, terenul fiind afectat de

elemente de sistematizare.

În cauză, prima instanță a dispus

efectuarea unei expertize tehnice judiciare topo, din ale cărei concluzii a

rezultat că, din totalul suprafeței solicitate de contestatori, în prezent,

este liberă de construcții și detalii de sistematizare suprafața de 222,62 mp,

suprafață care la nord se învecinează cu o porțiune de spațiu verde, pe o

lungime de 10,13 m, între pct. F și E, la est, se învecinează cu parcarea

asfaltată, pe o lungime de 6,24 + 19,64 = 25,88 m., între pct. A, 2 și 3.

Potrivit raportului de expertiză

suprafața susmenționată este constituită în prezent de spațiu verde

neîntreținut și parcare asfaltată.

A mai reținut prima instanță că, în

ceea ce privește suprafața ocupată de „parcare” nu reprezintă construcții în

sensul alin. (2) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, și, în plus, chiar dacă în

mod forțat ar fi asimilată betonarea unui spațiu cu o construcție, în cauză nu

s-a făcut dovada că această amenajare a parcării s-a realizat cu o autorizație.

Referitor la suprafața de teren sub

care se află o conductă de canalizare, suprafața eliminată din cea considerată

liberă, ca urmare a completării raportului de expertiză, tribunalul a constatat

că nu poate fi restituită în natură întrucât este „afectată servituților legale

și altor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Primăria Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate,

față de împrejurarea că, deși terenul este afectat de elemente de sistematizare

în totalitate, situație ce rezultă și din raportul de expertiză efectuat în

cauză, instanța a dispus restituirea acestuia în natură.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 561 din 4 iulie 2008, a admis apelul formulat de

Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1364

din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, pe care a schimbat-o

în tot, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că soluția este criticabilă în legătură cu greșita aplicare a

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, reținându-se eronat că terenul în

discuție este liber.

Din cuprinsul raportului de

expertiză rezultă că suprafața de teren de 222,62 mp, constituie spațiu verde

aflat în proximitatea blocurilor de locuit și parcare asfaltată, acesta

răspunzând unei vecinătăți firești de utilizare a construcțiilor.

Normala exploatare a construcțiilor

existente presupune căi de acces, spații verzi și alte asemenea, ce constituie

un tot inseparabil, astfel încât, nu este posibil a se crea anumite porțiuni

libere.

În accepțiunea normelor metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250 din 7 martie

2007, sintagma „teren liber” are înțelesul că acesta să nu fie afectat unor

amenajări de utilitate publică a localității sau servituți, subliniind la art.

10 pct. 3 necesitatea verificării dacă terenul nu este afectat de străzi,

trotuare, parcări amenajate și alte asemenea, situație în care pentru terenul

imposibil de restituit, urmează a se acorda măsurile reparatorii prevăzute de

art. 10 alin. (10) din lege.

Prin aceleași norme s-a arătat că

sintagma „amenajări de utilitate publică” se referă și la spațiile verzi din

jurul blocurilor de locuit, entitatea investită cu soluționarea notificărilor

având competența în a aplica în funcție de necesitatea localității.

Împotriva acestei din urmă decizii

au declarat recurs reclamanții C.P.O. și C.O.D.I.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți

au susținut în esență, că motivarea instanței de apel potrivit căreia „normala

exploatare a construcțiilor existente presupune căi de acces, spații verzi și

alte asemenea, ce constituie un tot inseparabil, astfel încât, nu este posibil

a se crea anumite porțiuni libere”, este hazardată și străină cauzei, expertul

tehnic concluzionând fără rezerve că terenul în suprafață de 222,62 mp, poate

fi restituit în natură.

Au mai arătat că schimbarea soluției

instanței de fond s-a făcut pe baza unor simple informații sau supoziții și

nicidecum pe baza unor probe existente la dosarul cauzei.

Față de cele expuse recurenții au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea ca legală și

temeinică a sentinței instanței de fond.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce succed:

Din raportul de expertiză tehnică

topografică întocmit de expert I.I.D. rezultă că suprafața de teren propusă

spre restituire, cuprinde o porțiune de parcare asfaltată și o porțiune de

spațiu verde neîngrijit.

Potrivit raportului de expertiză,

astfel cum a fost completat, terenul propus spre restituire, se învecinează la

nord cu o porțiune de spațiu verde, pe o lungime totală de 10,13 mp, la vest cu

trotuarul dinspre șoseaua M.B., la nord cu parcarea asfaltată pe o lungime de

6,91 mp, iar la vest cu parcarea asfaltată.

Terenul este situat în zona Piața

Muncii la intersecția B-dul Decebal cu șoseaua M.B.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții,

preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,

iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Sintagma „amenajări de utilitate

publică” are în vedere acele suprafețe de teren destinate nevoilor comunității,

respectiv: străzi, alei, trotuare, amenajări de spații verzi din jurul

blocurilor de locuit, parcuri și alte asemenea.

În speță, aprecierea expertului

tehnic că parte din teren reprezintă spațiu verde neîngrijit, iar o altă parte

cuprinde o parcare asfaltată, nu poate conduce la concluzia pe care a

împărtășit-o prima instanță, și anume restituirea în natură a suprafeței de

222,62 mp

Cum restituirea în natură nu este

posibilă, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constituie singura

modalitate de rezolvare a cererii contestatorilor.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat de C.P.O. și C.D.I. împotriva deciziei nr.

561 din 4 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții C.P.O. și C.O.D.I. împotriva deciziei nr. 561 din 4 iulie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 februarie 2009

.