ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 614/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 614/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 319 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de SC E.B.I.C.A.
SRL București, în contradictoriu cu M.E.C., prin care solicită anularea măsurii
reținerii de către pârât a sumei de 1.830.004.743 lei din valoarea contractului
de achiziție publică
din 3 august 2004,
obligarea pârâtului la restituirea sumei
reținute abuziv, reactualizată și totodată, obligarea acestuia la plata
cheltuielilor de judecată.
Pentru a adopta această soluție,
instanța de fond a reținut, în
esență că,
potrivit art. 3 din contract, furnizorul avea obligația de a elabora și furniza
manualele conform graficului de livrare, până la
3 septembrie 2004, iar
potrivit art. 20 pct. 1, în cazul în care din vina sa exclusivă, furnizorul nu
reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, atunci
achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului ca penalități, o
sumă reprezentând 2 % pe zi de întârziere și 0,06 % pe zi de întârziere,
începând cu a 21-a zi
calendaristică de
întârziere, din valoarea neexecutată sau executată
cu întârziere, astfel
măsura aplicării penalităților de întârziere este conformă acestor clauze.
Împotriva
acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, invocând prevederile art. 304
1
C. proc. civ. și susținând că instanța de fond:
- nu a
analizat și nu a motivat culpa contractuală în raport cu
clauzele contractului de achiziție publică;
- nu s-a pronunțat asupra
excepției inadmisibilității activării clauzei penale pentru întârziere la
executare fără punerea debitorului în întârziere, invocată în ședința din 14
februarie 2006;
- nu s-a pronunțat asupra
excepției inadmisibilității stabilirii
și
perceperii de daune interese moratorii unilateral, prin excluderea
recurgerii
la calea contencioasă, invocată la același termen de judecată.
M.E.C. a formulat întâmpinare prin
care a susținut, în esență, că hotărârea instanței de
fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.
Recursul este întemeiat.
Este
necontestat că prin contractul de achiziție publică din 3 august 2004,
societatea comercială reclamantă s-a obligat să elaboreze și să furnizeze
manuale școlare pentru anul școlar 2004 - 2005, potrivit graficului de livrare,
până la data de 03 septembrie 2004, în condițiile contractului.
De asemenea, este necontestat că
prin adresa din
8 februarie 2005, M.E.C. a comunicat societății
comerciale reținerea din contravaloarea contractului a
sumei de 1.830.004.743 lei (ROL) cu titlu de penalități pentru întârzieri în
livrarea manualelor, pe care le-a virat la bugetul statului.
Instanța de fond a reținut în mod corect că obiectul acțiunii îl
constituie anularea unei măsuri emise de
autoritatea publică în cadrul aplicării și executării unui contract
administrativ, conform art. 8 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. c) teza ultimă
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De asemenea,
instanța de fond a reținut în mod judicios natura juridică a contractului din 3
septembrie 2004 ca fiind aceea
a unui
contract administrativ de achiziție publică, supus unui regim
de drept
public, caracterizat, în esență, prin aceea că reprezintă un
acord de voință între autoritatea publică
achizitoare și persoana de drept privat furnizoare, care are ca scop
funcționarea unui serviciu
public a cărui organizare reprezintă o
obligație legală pentru
autoritatea publică,
având astfel clauze de natură reglementară care
au fost acceptate de
părți.
Totodată,
instanța de fond a reținut că, potrivit art. 20 pct. 1 din contract, în cazul
în care, din vina sa exclusivă, furnizorul nu reușește să-și îndeplinească
obligațiile asumate prin contract, atunci autoritatea achizitoare are dreptul
să deducă din prețul contractului, ca penalități, o sumă reprezentând 2 % pe zi
de întârziere și de 0,06 % începând cu a 21-a zi de întârziere, din valoarea
neexecutată sau executată cu întârziere.
Respingând
acțiunea formulată de societatea comercială reclamantă, Curtea de apel a
reținut culpa exclusivă a acesteia în ceea ce privește nerespectarea termenului
de livrare a manualelor școlare, fără a analiza susținerile acesteia și rară a
motiva în ce a constat în mod concret culpa exclusivă a furnizorului, în
condițiile în care calendarul stabilit inițial de autoritatea publică
achizitoare fusese modificat unilateral de către aceasta.
De asemenea,
instanța de fond nu a observat, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra
mijloacelor de apărare invocate de societatea comercială furnizoare la termenul
din 14 februarie 2007 pe cale de excepție.
În
concluzie, având în vedere aceste considerente, recursul va
fi admis, sentința atacată va fi casată și
cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe, în raport cu
dezlegările date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC E.B.I.C.A. SRL
București, împotriva sentinței civile nr. 319 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie
2007.