ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4169/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 22/CA/2010 din 20 ianuarie

2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

r

espins,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.S.S. în contradictoriu cu pârâții

Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Alba, acțiune având ca obiect:

- anularea deciziei

nr. 621 din 10 octombrie 2009 și a hotărârii nr. 24 din 29 ianuarie 2009 prin care

i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen;

- obligarea pârâților

să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin hotărârea nr. 24

din 29 ianuarie 2009 a Consiliului Baroului Alba, menținută prin decizia nr.

621 din 10 octombrie 2009 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, a fost respinsă

cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen cu motivarea

că nu îndeplinește condițiile legale cu privire la vechimea minimă de 10 ani în

funcții juridice.

A reținut instanța că

reclamantul este licențiat al unei facultăți de drept din anul 1995, când a promovat

examenul de licență (conform adeverinței din 26 ianuarie 2009), și a îndeplinit

în perioada 01 februarie 1998-15 septembrie 1999 funcția de ofițer specialist (ordine

publică), iar ulterior, până în anul 2006, a îndeplinit funcțiile de șef serviciu,

adjunct șef politie, șef birou și șef poliție.

Curtea de apel a mai constatat

că reclamantul a îndeplinit funcția de consilier juridic doar în perioada 01

septembrie 2006-10 noiembrie 2008, așa cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009

emisă de SC P.I. SA Blaj, Alba.

În raport cu dispozițiile

H.G. nr. 498/2004 [art. 1, art. 2 alin. (1), Anexa nr. 9, pct. 3, subpct. 2.1],

echivalarea stagiului efectuat în funcțiile militare și în funcțiile specifice poliției,

în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor cu funcțiile civile,

se face ținându-se seama de natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum

și de specializările obținute în baza studiilor absolvite.

Or, din probatoriul administrat,

a reținut Curtea de apel că în perioada în care a deținut funcțiile respective în

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul nu a îndeplinit atribuțiile

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei

de consilier juridic, iar stagiul efectuat în funcțiile respective este echivalent,

potrivit prevederilor H.G. nr. 498/2004, cu stagiul efectuat în funcția civilă de

șef de birou.

Instanța de fond a mai

reținut că, prin semnarea actelor în exercitarea funcțiilor de conducere pe care

le-a deținut, nu se poate considera că reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice

funcției de consilier juridic, întrucât este vorba de o reprezentare legală a instituției

realizată în considerarea unei funcții de conducere, iar nu în considerarea funcției

de consilier juridic, care presupune asigurarea consultanței juridice, reprezentarea

instituției în justiție și raporturile cu terții, avizarea și contrasemnarea actelor

cu caracter juridic.

Au fost respinse susținerile

reclamantului referitoare la faptul că anumiți colegi ai săi au fost primiți în

profesia de avocat cu scutire de examen, instanța reținând că acestea reprezintă

o practică administrativă, în timp ce temeinicia acțiunii se apreciază prin raportare

la dispozițiile legale aplicabile.

Pentru aceste argumente,

instanța de fond a reținut că în mod legal prin decizia contestată a fost respinsă

cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, deoarece

nu îndeplinea condițiile de vechime în funcțiile prevăzute de art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Împotriva sentinței civile

nr. 22/CA/2010 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul

S.S.S., criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a apreciat în recurs

că H.G. nr. 498/2004 a fost aplicată în mod restrictiv întrucât echivalarea se face

ținându-se seama de natura atribuțiilor îndeplinite în funcțiile specifice poliției.

Arată recurentul că din 1995 când a absolvit facultatea de drept a îndeplinit funcții

de conducere pe care H.G. nr. 498/2004 le echivalează cu „șef de birou” funcții

publice de conducere.

Se arată în motivarea

recursului că o serie de funcții de execuție se regăsesc în cele de conducere și,

ca urmare, cine ocupă o funcție publică de conducere, poate ocupa funcție publică

de execuție.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului,

motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul-reclamant face

referire în motivele de recurs la dispozițiile H.G.nr. 498/2004 care ar completa

dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 51/1995, însă aceste norme aprobate

printr-o hotărâre de Guvern nu poate întrece ca forță juridică Legea organică

nr. 51/1995. Textul art. 16

1

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995

prevede că pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, text aflat în

vigoare la data depunerii cererii, dreptul de primire în profesie se obține pe baza

unui examen organizat conform prevederilor legale, ori la cerere poate fi primit

în profesie cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în profesia

de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic

sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Din probele admise și

administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurentul-reclamant a îndeplinit

funcția de consilier juridic în perioada 01 septembrie 2006-10 noiembrie 2008.

Într-adevăr, în sprijinul

argumentelor sale, recurentul invocă dispozițiile H.G.nr. 498/2004, însă echivalarea

stagiului efectuat în funcțiile specifice poliției cu funcțiile civile nu se face

automat, ci se ține seama de atribuțiile din fișa postului și de specializări.

Recurentul este licențiat

al unei facultăți de drept, dar din actele anexate, rezultă că doar în perioada

01 februarie 1998-15 septembrie 1999 a îndeplinit funcția de ordine publică și chiar

dacă a asigurat reprezentarea în instanță în raporturi cu terții, a instituției

în care lucra, acesta a făcut-o în calitate de reprezentant legal întrucât deținea

o funcție de conducere și nu în calitate de consilier juridic.

Prin urmare, din ansamblul

probator admis și administrat, coroborat cu textul de lege mai sus invocat, Înalta

Curte de Casație și Justiție nu poate aprecia că stagiul efectuat de recurent în

diverse funcții de conducere în cadrul poliției este echivalent cu acela efectuat

în funcția de consilier juridic, atât în raport de H.G. nr. 498/2004, cât și în

raport de art. 16 din Legea nr. 51/1995.

Așa fiind, față de toate

aceste argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința civilă

recurată este legală și temeinică, motiv pentru care recursul formulat de

S.S.S. se va respinge

ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 274 și art. 276 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.S.S. împotriva sentinței civile nr. 22/CA din 20 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurent la

suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, acordate prin

apreciere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2010.