ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4169/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 22/CA/2010 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a r espins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.S.S. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Alba, acțiune având ca obiect: - anularea deciziei nr. 621 din 10 octombrie 2009 și a hotărârii nr. 24 din 29 ianuarie 2009 prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; - obligarea pârâților să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin hotărârea nr. 24 din 29 ianuarie 2009 a Consiliului Baroului Alba, menținută prin decizia nr. 621 din 10 octombrie 2009 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, a fost respinsă cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen cu motivarea că nu îndeplinește condițiile legale cu privire la vechimea minimă de 10 ani în funcții juridice. A reținut instanța că reclamantul este licențiat al unei facultăți de drept din anul 1995, când a promovat examenul de licență (conform adeverinței din 26 ianuarie 2009), și a îndeplinit în perioada 01 februarie 1998-15 septembrie 1999 funcția de ofițer specialist (ordine publică), iar ulterior, până în anul 2006, a îndeplinit funcțiile de șef serviciu, adjunct șef politie, șef birou și șef poliție.

Curtea de apel a mai constatat că reclamantul a îndeplinit funcția de consilier juridic doar în perioada 01 septembrie 2006-10 noiembrie 2008, așa cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de SC P.I. SA Blaj, Alba. În raport cu dispozițiile H.G. nr. 498/2004 [art. 1, art. 2 alin. (1), Anexa nr. 9, pct. 3, subpct. 2.1], echivalarea stagiului efectuat în funcțiile militare și în funcțiile specifice poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor cu funcțiile civile, se face ținându-se seama de natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum și de specializările obținute în baza studiilor absolvite.

Or, din probatoriul administrat, a reținut Curtea de apel că în perioada în care a deținut funcțiile respective în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul nu a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, iar stagiul efectuat în funcțiile respective este echivalent, potrivit prevederilor H.G. nr. 498/2004, cu stagiul efectuat în funcția civilă de șef de birou.

Instanța de fond a mai reținut că, prin semnarea actelor în exercitarea funcțiilor de conducere pe care le-a deținut, nu se poate considera că reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de consilier juridic, întrucât este vorba de o reprezentare legală a instituției realizată în considerarea unei funcții de conducere, iar nu în considerarea funcției de consilier juridic, care presupune asigurarea consultanței juridice, reprezentarea instituției în justiție și raporturile cu terții, avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic. Au fost respinse susținerile reclamantului referitoare la faptul că anumiți colegi ai săi au fost primiți în profesia de avocat cu scutire de examen, instanța reținând că acestea reprezintă o practică administrativă, în timp ce temeinicia acțiunii se apreciază prin raportare la dispozițiile legale aplicabile.

Pentru aceste argumente, instanța de fond a reținut că în mod legal prin decizia contestată a fost respinsă cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, deoarece nu îndeplinea condițiile de vechime în funcțiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Împotriva sentinței civile nr. 22/CA/2010 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.S.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a apreciat în recurs că H.G. nr. 498/2004 a fost aplicată în mod restrictiv întrucât echivalarea se face ținându-se seama de natura atribuțiilor îndeplinite în funcțiile specifice poliției.

Arată recurentul că din 1995 când a absolvit facultatea de drept a îndeplinit funcții de conducere pe care H.G. nr. 498/2004 le echivalează cu „șef de birou” funcții publice de conducere. Se arată în motivarea recursului că o serie de funcții de execuție se regăsesc în cele de conducere și, ca urmare, cine ocupă o funcție publică de conducere, poate ocupa funcție publică de execuție. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurentul-reclamant face referire în motivele de recurs la dispozițiile H.G.nr. 498/2004 care ar completa dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 51/1995, însă aceste norme aprobate printr-o hotărâre de Guvern nu poate întrece ca forță juridică Legea organică nr. 51/1995.

Textul art. 16 1 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prevede că pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, text aflat în vigoare la data depunerii cererii, dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen organizat conform prevederilor legale, ori la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Din probele admise și administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurentul-reclamant a îndeplinit funcția de consilier juridic în perioada 01 septembrie 2006-10 noiembrie 2008. Într-adevăr, în sprijinul argumentelor sale, recurentul invocă dispozițiile H.G.nr.

498/2004, însă echivalarea stagiului efectuat în funcțiile specifice poliției cu funcțiile civile nu se face automat, ci se ține seama de atribuțiile din fișa postului și de specializări. Recurentul este licențiat al unei facultăți de drept, dar din actele anexate, rezultă că doar în perioada 01 februarie 1998-15 septembrie 1999 a îndeplinit funcția de ordine publică și chiar dacă a asigurat reprezentarea în instanță în raporturi cu terții, a instituției în care lucra, acesta a făcut-o în calitate de reprezentant legal întrucât deținea o funcție de conducere și nu în calitate de consilier juridic. Prin urmare, din ansamblul probator admis și administrat, coroborat cu textul de lege mai sus invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate aprecia că stagiul efectuat de recurent în diverse funcții de conducere în cadrul poliției este echivalent cu acela efectuat în funcția de consilier juridic, atât în raport de H.G.

nr. 498/2004, cât și în raport de art. 16 din Legea nr. 51/1995. Așa fiind, față de toate aceste argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința civilă recurată este legală și temeinică, motiv pentru care recursul formulat de S.S.S. se va respinge ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 și art. 276 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S.S. împotriva sentinței civile nr. 22/CA din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pe recurent la suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, acordate prin apreciere. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.