ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 200/CA din 9 noiembrie 2009

a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea reclamantului M.C.N. în

contradictoriu cu Baroul Iași și Uniunea Națională a Barourilor din România, în

sensul că a fost recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de

avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, a fost anulată Decizia nr. 4 din 10 septembrie 2008 emisă de Consiliul

Baroului Iași și a fost obligat Baroul Iași să emită decizia de primire în

profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a

reținut că la data de 12 august 2008 reclamantul s-a adresat Consiliului

Baroului Iași cu o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen, iar Consiliul, în soluționarea cererii formulate, a pronunțat Decizia

nr. 4 din 10 septembrie 2008 prin care a respins cererea reclamantului,

întrucât nu îndeplinește condiția legală de 10 ani vechime în profesia de

consilier juridic.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a formulat contestație la UNBR, fără ca autoritatea să

soluționeze cererea reclamantului, deși reclamantul a revenit cu două cereri în

acest sens, astfel încât instanța de fond a reținut că cererea reclamantului nu

a fost soluționată în termenul prevăzut de lege.

După analizarea

actelor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește

condițiile prevăzute de lege, întrucât a făcut dovada faptului că a profesat ca

și consilier juridic întreaga perioadă prevăzută de lege, astfel încât este

nelegală decizia de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu

această motivare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

A arătat că

reclamantul a introdus mai multe cereri la instanța de judecată împotriva

aceleiași decizii ce face și obiectul dosarului de față, însă

intimatul-reclamant a ales să continue judecata numai în cauza de față, iar în

celelalte dosare, înregistrate pe rolul instanței, nu a depus taxele de timbru

și acțiunea reclamantului a fost anulată ca netimbrată.

Recurenții au invocat

tardivitatea acțiunii introductive, arătând că acțiunea reclamantului a fost

înregistrată după împlinirea termenului de prescripție, cu depășirea termenului

de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii

prealabile.

De asemenea, a fost

invocat ca motiv de recurs nulitatea încheierii din 2 noiembrie 2009 a

instanței de fond, întrucât s-a consemnat că pentru Baroul Iași s-a prezentat

avocat D.L., în condițiile în care această parte nu a emis vreo delegație de

reprezentare pentru acest avocat.

Recurenții au invocat

și necompetența materială a Curții de Apel Iași, căci în cauza dedusă judecății

UNBR nu a emis nici un act supus analizei Curții, ci s-a invocat refuzul

autorității de a soluționa cererea, astfel încât s-a apreciat că UNBR nu are

calitate procesuală pasivă în cauză, excepție pe care instanța de fond era

datoare să o invoce din oficiu.

Pe fondul cererii

deduse judecății, recurenții au apreciat că intimatul-reclamant nu are vechimea

în profesii de natură juridică, așa cum cere textul legal, astfel încât

sentința pronunțată este nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de

a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși

recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei datorate.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON și cu 0,15 RON timbru

judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr.

123/1997.

Având în vedere

faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația ce le revenea, conform

prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din

O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de Baroul Iași în nume propriu și în numele Uniunii Naționale a

Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 200/CA din 9 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.