ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 200/CA din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea reclamantului M.C.N. în contradictoriu cu Baroul Iași și Uniunea Națională a Barourilor din România, în sensul că a fost recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a fost anulată Decizia nr. 4 din 10 septembrie 2008 emisă de Consiliul Baroului Iași și a fost obligat Baroul Iași să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că la data de 12 august 2008 reclamantul s-a adresat Consiliului Baroului Iași cu o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, iar Consiliul, în soluționarea cererii formulate, a pronunțat Decizia nr. 4 din 10 septembrie 2008 prin care a respins cererea reclamantului, întrucât nu îndeplinește condiția legală de 10 ani vechime în profesia de consilier juridic. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație la UNBR, fără ca autoritatea să soluționeze cererea reclamantului, deși reclamantul a revenit cu două cereri în acest sens, astfel încât instanța de fond a reținut că cererea reclamantului nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege.

După analizarea actelor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât a făcut dovada faptului că a profesat ca și consilier juridic întreaga perioadă prevăzută de lege, astfel încât este nelegală decizia de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu această motivare. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat că reclamantul a introdus mai multe cereri la instanța de judecată împotriva aceleiași decizii ce face și obiectul dosarului de față, însă intimatul-reclamant a ales să continue judecata numai în cauza de față, iar în celelalte dosare, înregistrate pe rolul instanței, nu a depus taxele de timbru și acțiunea reclamantului a fost anulată ca netimbrată.

Recurenții au invocat tardivitatea acțiunii introductive, arătând că acțiunea reclamantului a fost înregistrată după împlinirea termenului de prescripție, cu depășirea termenului de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile. De asemenea, a fost invocat ca motiv de recurs nulitatea încheierii din 2 noiembrie 2009 a instanței de fond, întrucât s-a consemnat că pentru Baroul Iași s-a prezentat avocat D.L., în condițiile în care această parte nu a emis vreo delegație de reprezentare pentru acest avocat. Recurenții au invocat și necompetența materială a Curții de Apel Iași, căci în cauza dedusă judecății UNBR nu a emis nici un act supus analizei Curții, ci s-a invocat refuzul autorității de a soluționa cererea, astfel încât s-a apreciat că UNBR nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepție pe care instanța de fond era datoare să o invoce din oficiu.

Pe fondul cererii deduse judecății, recurenții au apreciat că intimatul-reclamant nu are vechimea în profesii de natură juridică, așa cum cere textul legal, astfel încât sentința pronunțată este nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei datorate. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON și cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația ce le revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Baroul Iași în nume propriu și în numele Uniunii Naționale a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 200/CA din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal ca netimbrată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.