ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5717/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2011, reclamantul G.V. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Baroul Buzău și Uniunea Națională a Barourilor din România, să se dispună anularea Deciziei nr. 71 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău, a Deciziei nr. 946 din 10 - 11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și să i se recunoască dreptul său de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, în baza prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Reclamantul a solicitat de asemenea, obligarea pârâtei U.N.B.R.

să emită o nouă decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea pârâtului Baroul Buzău la înscrierea sa pe Tabloul Baroului Buzău, ca avocat definitiv, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâții au respins neîntemeiat cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, reținând că nu a făcut dovada definitivării în profesia de consilier juridic, deși această dovadă rezultă din documentele referitoare la activitatea sa de consilier juridic, desfășurată conform Legii nr. 514/2003. Reclamantul a învederat că pârâții sunt în culpă, deoarece în mod arbitrar și discreționar, au procedat la respingerea cererii sale de primire în profesia de avocat, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/19995, cu atât mai mult cu cât, alte cereri similare au fost soluționate favorabil.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 1025 din 15 februarie 2012 prin care a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia nr. 71 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău, Decizia nr. 946 din 10 - 11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, a recunoscut dreptul reclamantului de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că sunt nelegale și netemeinice deciziile atacate în cauză față de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora, dreptul de apreciere al pârâților poate fi exercitat numai cu privire la faptul dacă persoana îndeplinește condițiile din punctul de vedere al demnității de exercitare a profesiei de avocat, condițiile privind experiența profesională și cunoștințele necesare primirii în profesie. Din actele dosarului, s-a reținut că reclamantul îndeplinește condiția de vechime în profesia de consilier juridic, fiind angajat în această profesie de la data de 6 decembrie 1999, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003, astfel nu-i este aplicabilă procedura prevăzută în această lege pentru definitivarea în profesie.

În acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic, conform cărora, consilierii juridici care la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 au debutat în profesie, indiferent de vechimea în activitatea juridică, sunt trecuți pe Tablou cu mențiunea „definitiv”. Instanța de fond a respins cererile de obligare a pârâților la emiterea unei noi decizii și de înscriere a reclamantului pe Tabloul Baroului Buzău ca avocat definitiv. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Baroul Buzău, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantul G.V.

Ca prim motiv de recurs, s-a invocat interpretarea greșită dată de instanța de fond dispozițiilor din Legea nr. 514/2003 și din Statutul profesiei de avocat, deoarece intimatul-reclamant nu îndeplinea cerințele impuse de lege pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile în care acesta nu a dovedit că a susținut examenul de definitivare în profesia de consilier juridic și nici nu a dobândit această calitate prin efectul legii. În dezvoltarea acestei critici, s-a arătat că Adeverința nr. 54 din 10 august 2010 a Colegiului Consilierilor Juridici nu poate fi luată în considerare, întrucât potrivit dispozițiilor art. 281 din Statutul profesiei de avocat, intimatul-reclamant trebuia să aibă la data de 9 decembrie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003, cel puțin 5 ani vechime în profesia de consilier juridic.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, arătându-se că intimatul-reclamant nu îndeplinea nici celelalte condiții legale pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, pentru că înscrisurile depuse la dosar dovedesc o slabă pregătire profesională, obținând rezultate mediocre la majoritatea materiilor de studiu și la examenul de licență. De asemenea, s-a învederat că intimatul-reclamant nu a fost supus verificării cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, deși nu poate beneficia de o asemenea scutire, care ar reprezenta o discriminare nejustificată față de ceilalți candidați.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: a) Aspecte de fapt și de drept relevante Instanța de fond a pronunțat sentința recurată în cauză printr-o analiză riguroasă a situației de fapt concrete, dovedită prin probele administrate, cât și a dispozițiilor legale incidente în raport cu obiectul pricinii și apărărilor formulate, constatând în mod judicios nelegalitatea Deciziilor nr. 71 din 23 septembrie 2010 și nr. 946 din 10 - 11 decembrie 2010 emise de Baroul Buzău și de Consiliul Uniunii Naționale a Baroului din România și vătămarea adusă prin aceste acte dreptului recunoscut de lege intimatului-reclamant de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

La data de 10 august 2010, la care intimatul-reclamant a formulat cererea de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, prevedeau că poate fi primit în profesie, cu scutire de examen și la cerere, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Intimatul-reclamant a dovedit îndeplinirea acestor condiții legale, întrucât la data cererii sale de primire în profesia de avocat cu scutire de examen avea vechimea efectivă de cel puțin 10 ani în profesia de consilier juridic, profesie exercitată cu începere de la 6 decembrie 1999. Instanța de fond a constatat corect nelegalitatea refuzului exprimat prin cele două decizii contestate de aprobare a cererii intimatului-reclamant de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, refuz argumentat fără temei pe lipsa dovezilor privind dobândirea calității de consilier juridic definitiv în condițiile Legii nr. 514/2003.

Judecătorul fondului a respins întemeiat aceste considerente ale celor două decizii atacate față de dispozițiile art. 8, 9, 10 din Legea nr. 514/2003 și ale art. 14, 15, 16 și 29 din Statutul profesiei de consilier juridic, conform cărora, consilierii juridici care la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 au debutat în profesie, indiferent de vechimea în activitatea juridică, sunt trecuți pe Tablou cu mențiunea „definitiv”. În consecință, definitivarea intimatului-reclamant în profesia de consilier juridic a operat de drept, prin voința legiuitorului, pe baza vechimii în funcția de consilier juridic deținută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003.

Această situație rezultă cu evidență din Adeverința nr. 54 din 10 august 2010 emisă de Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România - Colegiul Consilierilor Juridici Buzău, prin care se atestă că intimatul-reclamant a fost înscris pe Tabloul consilierilor juridici definitivi la data de 20 mai 2004, sub număr unic de înregistrare 10/D/0167.

În cazul intimatului-reclamant, recurentul-pârât Baroul Buzău nu a contestat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 a fost trecut în Tabloul consilierilor juridici definitivi, ci faptul că acesta nu ar avea vechimea de consilier juridic, conform art. 281 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, dar această interpretare este în contradicție atât cu procedura de definitivare în profesia de consilier juridic, reglementată prin legea specială privind organizarea și exercitarea profesiei respective, cât și cu situația concretă în cauză, care se referă la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen și nu la persoana care a promovat un asemenea examen, pentru care s-a prevăzut condiția unei vechimi de minimum 5 ani în profesia de consilier juridic înainte de data susținerii examenului de primire în profesia de avocat.

Recurentul a criticat neîntemeiat hotărârea primei instanțe pentru interpretarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, republicată și art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, întrucât reglementarea invocată se întemeiază pe premisa, corect reținută și în hotărârea atacată, că un consilier juridic cu peste 10 ani vechime în profesie, a dobândit cunoștințele și experiența necesare pentru exercitarea profesiei de avocat, astfel că nu se mai impunea în cazul intimatului-reclamant efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la pregătirea profesională de specialitate.

De altfel, în art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, în redactarea în vigoare la data cererii intimatului-reclamant de primire în profesia de avocat, se prevedea numai posibilitatea verificării cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, fără ca prin aceasta să se realizeze un adevărat examen, de natură a lipsi de efect dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care au recunoscut dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, pentru persoanele și în condițiile prevăzute expres de acest text de lege. Cum recurentul nu a procedat la verificarea cunoștințelor intimatului-reclamant în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, a invocat fără temei în recurs nerespectarea condițiilor legale pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, sub aspectul verificării pregătirii profesionale a solicitantului.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. b) Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Baroul Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Baroul Buzău împotriva Sentinței civile nr. 1025 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013. Procesat de GGC - LM