ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

O.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Iași și U.N.B. din România,

ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 188

din 9 iunie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. și a Deciziei nr. 310 din 23

decembrie 2010 emisă de Baroul Iași și să dispună obligarea celor doi pârâți să

o înscrie pe reclamantă pe Tabloul avocaților incompatibili ai Baroului Iași.

În motivarea cererii,

se susține de către reclamantă că prin Decizia nr. 150 din 23 septembrie 2010

emisă de Baroul Iași s-a admis, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995 cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Anterior emiterii deciziei de primire în profesie, la data de 22 septembrie 2010,

aceasta a susținut un interviu în fața membrilor Consiliului Baroului Iași cu

privire la cunoașterea prevederilor Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei

de avocat și ale Codului deontologic al profesiei de avocat.

Precizează reclamanta

că la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum și la

data emiterii Deciziei de primire în profesia de avocat era judecător la Curtea

de Apel Iași, funcție pe care o deține și în prezent.

Primirea în profesie

s-a făcut în baza unor criterii stricte prevăzute de Legea nr. 51/1995 și de

Statutul profesiei de avocat examinate de Consiliul Baroului Iași, decizia de

primire în profesie producând efecte de la data comunicării ei către

reclamantă. Prin comunicarea Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 aceasta a

intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice pentru beneficiar,

reclamanta dobândind calitatea de avocat și vocația de a fi înscrisă pe un

Tablou al avocaților, putând solicita ulterior emiterii acestei decizii fie

înscrierea (trecerea) conform art. 44 și 46 din Statutul profesiei de

avocat în Tabloul exercitării profesiei de avocat sau, daca exista o

incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul avocaților incompatibili.

A mai susținut

reclamanta că operațiunea administrativă a înscrierii sau a trecerii pe un

Tablou al avocaților nu afectează conținutul Deciziei nr. 150 din 23 septembrie

2010 de primire în avocatură cât timp această decizie nu a fost desființată de

instanța de judecata.

În opinia sa,

reclamanta nu se află în nici una din acele situații prevăzute expres de lege

pentru a-i înceta calitatea de avocat și ca atare Decizia nr. 188 din 9 iunie

2011 a C.U.N.B. din România, precum și Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a

Baroului Iași de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul

avocaților incompatibili sunt nelegale.

În conformitate cu

textul mai sus menționat, decizia de primire în profesie produce efecte în

sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de

incompatibilitate, în opinia sa, termenul de doua luni prevăzut pentru

rezolvarea stării de incompatibilitate și de care s-a prevalat atât U.N.B.R.,

cât și Baroul Iași este un termen de recomandare, nu unul imperativ, absolut și

care nu prevede nici o sancțiune.

Reclamanta a mai

susținut că există o discriminare vădită și disproporționată în raport de

dispozițiile art. 14 C.E.D.O., un abuz de drept în condițiile art. 17 C.E.D.O.

și o restrângere a unui drept deja recunoscut (calitatea de avocat definitiv)

de Baroul Iași în conformitate cu art. 18 C.E.D.O., a reclamantei ca judecător

în raport de alte categorii sociale cum sunt: primar, parlamentar, viceprimar,

președinte de consiliu județean, vicepreședinte de consiliu județean.

A mai arătat că

potrivit motivării Deciziei C.U.N.B. din România nr. 188 din 9 iunie 2011, un

judecător are o activitate "salarizată" în cadrul altei profesii

decât cea de avocat și ca atare reprezintă un caz de incompatibilitate pentru

dobândirea și exercitarea profesiei de avocat, existând temei pentru înscrierea

sa pe Tabloul avocaților incompatibili.

Pârâta U.N.B. din

România a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acțiunii

ca nefondată.

de apel

Prin Sentința civilă nr.

4913 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de O.V., în

contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul Iași, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 150

din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iași, a fost admisă cererea formulată de

reclamantă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 51/1995 de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen. Prin aceeași decizie, comunicată reclamantei la

data de 22 octombrie 2010, i s-a adus la cunoștință acesteia că, potrivit art. 19

alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 și art. 47 alin. (1) și (2) din Statutul

profesiei de avocat, înscrierea pe tabloul de avocaților definitivi se poate

realiza, la cerere, numai după depunerea jurământului și condiționat de

încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de

avocat în termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Prin Decizia nr. 310

din 23 decembrie 2010, Baroul Iași a respins cererea reclamantei de înscriere

pe tabloul avocaților incompatibili, reținând că aceasta nu a făcut dovada

încetării calității sale de judecător, calitate pe care aceasta o avea la data

înregistrării cererii de primire în profesie cu scutire de examen, dar și la

data soluționării cererii de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili,

fiind astfel aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) și ale art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995, potrivit cu care „activitatea salarizată în cadrul altor

profesii decât cea de avocat" reprezintă unul din cazurile de

incompatibilitate cu dobândirea și cu exercitarea profesiei de avocat.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă de U.N.B.R. ca

neîntemeiată prin Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011.

A constatat prima

instanță, în ce privește situația de fapt, că atât la data emiterii deciziei de

primire în profesie, cât și la cea la care a fost soluționată cererea sa de

trecere pe tabloul avocaților incompatibili (ca de altfel și în prezent),

reclamanta avea calitatea de judecător la Curtea de Apel lași, fiindu-i

aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995

republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care

exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în

cadrul altor profesii decât cea de avocat.

A mai apreciat că nu

pot fi primite susținerile pe care reclamanta le face sub acest aspect, în

sensul că nu se încadrează în situația de incompatibilitate invocată de pârâți,

dat fiind că în calitatea sa judecător nu desfășoară activitate salarizată

(primind o indemnizație și nu salariu pentru activitatea sa). În opinia Curții,

este evident că legiuitorul a folosit noțiunea de „activitate salarizată"

pentru a descrie o activitate ce nu este liberală, iar referirea la salariu nu

privește noțiunea de salariu stricto sensu, ci este folosită în mod generic

pentru a desemna o sumă de bani plătită pentru munca prestată.

Așa fiind, în ceea ce

o privește pe reclamantă deveneau aplicabile dispozițiile art. 25 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995 republicată potrivit cu care încetarea stării de incompatibilitate

trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în

profesie, efectele acestei decizii urmând a se produce numai de la încetarea

incompatibilității.

De asemenea, curtea

de apel a considerat că nu pot fi primite susținerile reclamantei potrivit cu

care nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de avocat nu cuprind

dispoziții care să prevadă că după primirea în profesia de avocat, persoana

respectivă trebuie să fie obligată să exercite profesia numai pentru a fi

înscrisă pe unul dintre tablouri. Existența unor astfel de prevederi ar fi fost

superfluă în situația de față, câtă vreme norma legală la care s-a făcut

referire anterior, respectiv, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 prevede

expres că „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în

profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de

incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea

deciziei”.

de către O.V.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta O.V., invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta și-a

structurat criticile formulate după cum urmează:

3.1. s-a încălcat

principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, prin aceea că nu i

s-a comunicat întâmpinarea formulată de U.N.B.R. ale cărei argumente se regăsesc

în considerentele sentinței;

3.2. hotărârea este sumar

motivată, nu răspunde la problemele de drept care au fost invocate în acțiune sau

cuprinde considerente străine de cauză;

3.3. Nu s-a avut în

vedere situația altor categorii sociale (parlamentari, președinte consiliu

județean) ori chiar a unor colegi judecători care în perioada 2007 - 2010 au

fost primiți în profesie și au fost trecuți pe tabloul avocaților incompatibili,

recurenta invocând discriminarea.

3.4. Pe fondul

cauzei, recurenta invocă aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

formulate de U.N.B.R.

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 19 septembrie 2012, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Intimata a arătat că

criticile recurentei sunt lipsite de suport, câtă vreme, chiar prin acțiune se

solicitase judecarea cauzei în lipsă. În condițiile în care întâmpinarea se

depusese la dosar cu 28 de zile înaintea termenului de judecată, cu minime

diligențe, recurenta se putea prezenta la arhivă pentru a studia dosarul.

Și pe fondul cauzei,

U.N.B.R. afirmă că prima instanță a dezlegat corect problema de drept,

conchizând în sensul că este de neconceput trecerea unei persoane pe Tabloul

avocaților incompatibili fără ca anterior să fi fost trecută pe Tabloul

avocaților activi.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din întâmpinarea

U.N.B.R., cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și

pentru argumentele expuse în continuare

și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

O.V. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011 prin

care intimata - pârâtă U.N.B.R. i-a respins ca neîntemeiată contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 a intimatului - pârât Baroul

Iași, de respingere a cererii de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili

ai Baroului Iași.

Prin acțiunea judiciară

s-a solicitat ca în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., cauza să se

judece și în lipsa reclamantei iar prima instanță nu a mai considerat necesară

comunicarea întâmpinării formulate în termen legal de către U.N.B.R.,

soluționând cauza la primul termen de judecată fixat: 7 septembrie 2011.

Această stare de fapt

îndreptățește criticile recurentei subsumate pct. 1.3.1. din această decizie,

Înalta Curte constatând că soluția curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea

principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

Din coroborarea dispozițiilor

art. 116 cu cele cuprinse în art. 86 și 92 C. proc. civ. rezultă cu claritate

că principiul comunicării din oficiu a actelor procedurale, în speță a

întâmpinării, nu conține derogări pentru situația în care reclamantul solicitase

judecarea cauzei și în lipsa sa.

Procedând în modul

arătat, instanța de fond a rupt echilibrul procesual, punând-o pe reclamantă într-o

situație inechitabilă care nu poate fi remediată decât prin casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) și art. 313

C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. se va admite recursul, în sensul preconizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de O.V., împotriva Sentinței civile nr. 4913 din 7 septembrie 2011 a Curții

de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.