ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.G.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Iași și U.N.B.R., anularea Deciziei

nr. 308 din 23 decembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Iași și a Deciziei

nr. 189 din 09 iunie 2011 emisă de U.N.B.R., precum și obligarea pârâtelor de a

o înscrie (trece) pe Tabloul avocaților incompatibili al Baroului Iași.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 emisă de

Baroul Iași s-a admis, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamanta a precizat

că, la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum și la

data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat, îndeplinea funcția de judecător

la Curtea de Apel Iași, unde este și în prezent.

Prin comunicarea

Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010, aceasta a intrat în circuitul civil și

a produs efecte juridice pentru beneficiar, dobândind calitatea de avocat și

vocația de a fi înscrisă pe un Tablou al avocaților. Ca atare, putea solicita

ulterior emiterii acestei decizii fie înscrierea (trecerea), conform art. 44 -

46 din Statutul profesiei de avocat, în Tabloul exercitării profesiei de avocat

sau, dacă exista o incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul

avocaților incompatibili.

Reclamanta a

menționat că nu se află în niciuna din acele situații prevăzute expres de lege

pentru a-i înceta calitatea de avocat și, ca atare, Decizia nr. 188 din 09

iunie 2011 a C.U.N.B.R., precum și Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a

Baroului Iași de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul

avocaților incompatibili sunt nelegale. Exercitarea profesiei în fapt este o

chestiune opțională a fiecărei persoane, cât timp legile nu prevăd la modul

imperativ o norma legala care să o oblige să exercite această profesie liberala

într-un anumit termen.

In conformitate art. 24

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, decizia de primire în profesie produce efecte

în sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de

incompatibilitate, iar termenul de doua luni prevăzut pentru rezolvarea stării

de incompatibilitate este un termen de recomandare, nu este un termen

imperativ, absolut și care nu prevede nicio sancțiune.

Astfel, după

expirarea termenului de doua luni, starea de incompatibilitate subzistând,

Consiliul Baroului Iași avea obligația din oficiu sau la cererea sa să dispună

înscrierea sau trecerea sa pe Tabloul avocaților incompatibili, potrivit art. 53

alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 51/1995, a Statutului profesiei de avocat, a

dispozițiilor art. 14, art. 17, art. 18 C.E.D.O. și a Legii nr. 554/2004,

solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Pârâții Baroul Iași și

U.N.B. din România au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin sentința nr. 5877din

data de 13 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.G., în

contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul Iași, ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat reclamanta

la plata către pârâta U.N.B.R. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 24 din Legea nr.

51/1995 reglementează ipotezele în care poate apărea o situație de

incompatibilitate, fiind făcută distincția între situația în care aceasta apare

cu privire la un avocat înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a

profesiei (alin. (1)) de situația în care este incidentă cu privire la o

persoană cu privire la care a fost emisă o decizie de primire în profesie

(alin. (2)), soluțiile adoptate fiind evident diferite - trecerea pe tabloul

avocaților incompatibili, respectiv neproducerea efectelor deciziei de primire

în profesie.

Astfel, prima

instanță a observat că pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaților

incompatibili este necesar ca respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe

tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, această împrejurare

reprezentând o situație premisă pentru efectuarea operațiunii. Chiar dacă

dispozițiile legale menționate nu precizează expres această condiție, ea se

deduce din interpretarea coroborată a prevederilor art. 24 alin. (1), respectiv

din împrejurarea că reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a

profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

Așadar, pentru a putea fi reînscris, trebuie ca anterior să fi fost înscris pe

tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

În condițiile în care

atât la momentul emiterii Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010, prin care

reclamanta a fost primită în profesie cu scutire de examen, cât și la momentul

emiterii Deciziei nr. 308 din 23 decembrie 2010, prin care a fost respinsă

cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, aceasta îndeplinea

funcția de judecător, așadar se afla într-un caz de incompatibilitate, s-a

constatat incidența dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Pe cale de

consecință, de vreme ce decizia de primire în profesie nu produce efecte ca

urmare a existenței cazului de incompatibilitate, Curtea a apreciat că

reclamanta nu poate fi înscrisă nici pe tabloul avocaților cu drept de

exercitare a profesiei, nici pe tabloul avocaților incompatibili, iar această

din urmă soluție și pentru faptul că nu este îndeplinită situația premisă de a

fi fost anterior înscrisă pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a

profesiei.

Instanța de fond a

constatat că art. 28 din Statutul profesiei de avocat precizează expres că,

atât pentru primirea în profesie, cât și pentru exercitarea acesteia, avocatul

trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate

prevăzute de lege.

Pe de altă parte, a

apreciat că nu se poate susține că, după expirarea termenului de 2 luni

prevăzut de art. 24 alin. (2) menționat anterior, Baroul Iași avea obligația de

a dispune din oficiu înscrierea sau trecerea reclamantei pe tabloul avocaților

incompatibili întrucât, indiferent de natura acestui termen, existența stării

de incompatibilitate la momentul emiterii deciziei de primire în profesie și

subzistența sa ulterioară împiedică producerea efectelor acesteia.

În fine, Curtea de

apel a constatat că, în cauză, nu există nicio discriminare, sub aspectul

admiterii în profesia de avocat, aplicându-se același regim indiferent de

situația care generează starea de incompatibilitate.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a formulat recurs reclamanta P.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

S-a susținut de către

recurenta - reclamantă încălcarea normelor de procedură (art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.).

În dezvoltarea

motivului de recurs formulat, recurenta a susținut că, prin soluția

pronunțată, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 86 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora comunicarea tuturor actelor de procedură se dispune

din oficiu.

Or, instanța de fond

nu a dispus comunicarea întâmpinării formulate de pârâtul Baroul Iași, iar prin

aceasta a încălcat principiul contradictorialității, precum și principiul

dreptului de apărare, prevăzut de art. 156 C. proc. civ., ceea ce i-a produs reclamantei

o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, prin

soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

De asemenea, a

susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura

cauzei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), instanța

schimbând, totodată, înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al cererii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ. procedură

civilă).

Prin criticile

formulate, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, iar cele sumar redactate sunt contradictorii

și străine de natura pricinii.

Astfel, judecătorul

fondului nu a observat că prin decizia nr. 308 din 23 decembrie 2010, Baroul

Iași nu s-a pronunțat numai asupra cererii sale de înscriere în tabloul

avocaților incompatibili, ci a făcut aprecieri și asupra dobândirii calității

de avocat, considerând că nu a dobândit această calitate, motivat de faptul că

nu a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate.

Curtea nu a avut în

vedere cererea privind constatarea valabilității deciziei de primire în

avocatură, fapt pentru care în antepenultimul paragraf din hotărâre a reținut

că reclamanta nu a pus în discuție acest aspect.

Recurenta a mai

arătat că hotărârea

instanței este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii

(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În susținerea acestui

motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Astfel, a arătat că

Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 de primire în profesia de avocat a

intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, dobândind calitatea de

avocat și vocația de a fi înscrisă pe un tablou al avocaților.

Această decizie nu

este nulă de drept, fiind necesară o hotărâre judecătorească irevocabilă de

anulare sau revocare.

A mai susținut că

operațiunea de înscriere/trecere pe Tabloul avocaților incompatibili este o

operațiune strict adminitrativă, barourile fiind obligate, după conferirea calității

de avocat, să treacă acel avocat pe unul din Tablourile avocaților.

De asemenea, a

precizat că termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

nu este un termen imperativ, absolut, în lege nefiind prevăzută o sancțiune pentru

nerespectarea acestui termen.

Efectele deciziei de

primire în profesie și de exercitare a acesteia sunt suspendate până la

încetarea stării de incompatibilitate, ca în cazul unei condiții suspensive,

iar Consiliul Baroului este obligat, ca după expirarea termenului, din oficiu

să treacă acea persoană pe Tabloul avocaților incompatibili.

A solicitat, în

principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii,

în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este

fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin prisma motivului

de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurenta a invocat ca și neregularități procedurale, de natură a

atrage sancțiunea nulității, necomunicarea întâmpinării depuse de

pârâtul Baroul Iași.

Potrivit art. 304 pct.

5 C. proc. civ., este nelegală hotărârea dată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. „Actele îndeplinite cu

neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara

nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate

înlătura decât prin anularea lor”.

Înalta Curte constată

că, în cauză, nu se poate reține ca și prejudiciu procesual, în

sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., împiedicarea recurentei de a-și

pregăti apărarea prin necomunicarea întâmpinării depuse la dosarul de fond de

către pârâtul Baroul Iași, în considerarea cu precădere a faptului că acest

lucru nu este de natură a justifica o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată

decât prin anularea hotărârii.

De altfel, recurenta

nu a indicat și nici nu a dovedit vătămarea care să-i fi fost produsă prin

această împrejurare.

Nici motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu își găsesc incidența

în cauză, în condițiile în care hotărârea instanței de fond corespunde exigențelor

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța motivând în fapt și în drept hotărârea

pronunțată, iar

argumentele

pe care se sprijină fiind expuse într-o manieră clară și logică,

fără a se putea

reține existența unor considerente contradictorii, cum în mod greșit se susține

prin cererea de recurs, soluția reflectând

interpretarea și

aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile speței.

3.4. Nu este fondat

nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât

hotărârea contestată nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, după cum se

va releva în continuare.

Înalta Curte reține

că prin Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010, Baroul Iași, în temeiul art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a admis cererea recurentei de primire

în profesia de avocat, prevăzând expres că decizia urmează să-și producă

efectele condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea

profesiei de avocat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995

(forma în vigoare la data emiterii acestei decizii).

Potrivit art. 24 din

Legea nr. 51/1995 alin. (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe

tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe

tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere,

după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În

cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va

produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care

trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

Potrivit art. 28 din Statutul profesiei de avocat „

Pentru primirea în

profesie si pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se găsească în

vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege”.

Constată Înalta Curte

că Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 este o decizie de primire în profesie

condiționată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei

de avocat în termen de 2 luni conform art. 24 din Legea nr. 51/1995.

Problema de drept

care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea dacă o persoană căreia i s-a

aprobat primirea în profesia de avocat și care se află în stare de

incompatibilitate, poate fi înscrisă direct în tabloul avocaților cu drept de

exercitare a profesiei sau pe tabloul avocaților incompatibili, potrivit

dispozițiilor legale care guvernează profesia de avocat.

Potrivit art. 14 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la momentul emiterii Deciziei

nr. 168 din 23 septembrie 2010) „exercitarea profesiei de avocat este

incompatibilă cu a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea

de avocat”.

Conform art. 24 alin.

(2) din aceeași lege „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de

primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de

incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea

deciziei”.

Deși textul art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995 republicată vizează data de la care se produc efectele

deciziilor de primire în profesia de avocat și anume „de la data încetării

stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la

emiterea deciziei”, din art. 14 lit. a) coroborat cu art. 28 al Statutului

profesiei de avocat rezultă că una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite

pentru a fi primit în această profesie este aceea a inexistenței unei stări de

incompatibilitate.

În raport de aceste

prevederi legale, pentru a avea loc înscrierea pe tabloul avocaților definitivi

și, implicit, dobândirea dreptului de exercitare a profesiei, este necesară

îndeplinirea următoarelor cerințe: existența unei decizii de primire în

profesia de avocat și dovada rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni

de la emiterea deciziei.

Cum, însă, recurenta

nu a îndeplinit condiția privind rezolvarea stării de incompatibilitate, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2) din legea menționată, în mod corect,

instanța de fond a confirmat legalitatea și temeinicia deciziei contestate.

Pe de altă parte, în

nici un caz nu poate fi dispusă înscrierea acestuia pe tabloul avocaților

incompatibili, deoarece din interpretarea gramaticală și teleologică a art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 51/1995, republicată, rezultă că înscrierea în acest tablou

nu se poate face decât pentru avocații definitivi sau stagiari care au figurat

în tabloul anual întocmit de Baroul local, conform art. 24 din lege și în

cursul exercitării profesiei acestora a intervenit un motiv de

incompatibilitate dintre cele reglementate de art. 14 din Lege sau art. 28 din

Statutul profesiei de avocat. Or, recurenta nu se află în această situație.

Toate

considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța

de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză

va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a

se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la

plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., în sumă de 200

lei reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor alin. (3) ale

acestui articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta P.G. împotriva sentinței civile nr. 5877 din 13

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-reclamantă P.G. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de

judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 martie 2013.