ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2013

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Iași și U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 308 din 23 decembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Iași și a Deciziei nr. 189 din 09 iunie 2011 emisă de U.N.B.R., precum și obligarea pârâtelor de a o înscrie (trece) pe Tabloul avocaților incompatibili al Baroului Iași. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iași s-a admis, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamanta a precizat că, la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum și la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat, îndeplinea funcția de judecător la Curtea de Apel Iași, unde este și în prezent. Prin comunicarea Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010, aceasta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice pentru beneficiar, dobândind calitatea de avocat și vocația de a fi înscrisă pe un Tablou al avocaților. Ca atare, putea solicita ulterior emiterii acestei decizii fie înscrierea (trecerea), conform art. 44 - 46 din Statutul profesiei de avocat, în Tabloul exercitării profesiei de avocat sau, dacă exista o incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul avocaților incompatibili.

Reclamanta a menționat că nu se află în niciuna din acele situații prevăzute expres de lege pentru a-i înceta calitatea de avocat și, ca atare, Decizia nr. 188 din 09 iunie 2011 a C.U.N.B.R., precum și Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a Baroului Iași de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul avocaților incompatibili sunt nelegale. Exercitarea profesiei în fapt este o chestiune opțională a fiecărei persoane, cât timp legile nu prevăd la modul imperativ o norma legala care să o oblige să exercite această profesie liberala într-un anumit termen. In conformitate art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, decizia de primire în profesie produce efecte în sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de incompatibilitate, iar termenul de doua luni prevăzut pentru rezolvarea stării de incompatibilitate este un termen de recomandare, nu este un termen imperativ, absolut și care nu prevede nicio sancțiune.

Astfel, după expirarea termenului de doua luni, starea de incompatibilitate subzistând, Consiliul Baroului Iași avea obligația din oficiu sau la cererea sa să dispună înscrierea sau trecerea sa pe Tabloul avocaților incompatibili, potrivit art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 51/1995, a Statutului profesiei de avocat, a dispozițiilor art. 14, art. 17, art. 18 C.E.D.O. și a Legii nr. 554/2004, solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ. Pârâții Baroul Iași și U.N.B. din România au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 5877din data de 13 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R.

și Baroul Iași, ca neîntemeiată. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâta U.N.B.R. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 51/1995 reglementează ipotezele în care poate apărea o situație de incompatibilitate, fiind făcută distincția între situația în care aceasta apare cu privire la un avocat înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei (alin. (1)) de situația în care este incidentă cu privire la o persoană cu privire la care a fost emisă o decizie de primire în profesie (alin. (2)), soluțiile adoptate fiind evident diferite - trecerea pe tabloul avocaților incompatibili, respectiv neproducerea efectelor deciziei de primire în profesie.

Astfel, prima instanță a observat că pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaților incompatibili este necesar ca respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, această împrejurare reprezentând o situație premisă pentru efectuarea operațiunii. Chiar dacă dispozițiile legale menționate nu precizează expres această condiție, ea se deduce din interpretarea coroborată a prevederilor art. 24 alin. (1), respectiv din împrejurarea că reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate. Așadar, pentru a putea fi reînscris, trebuie ca anterior să fi fost înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

În condițiile în care atât la momentul emiterii Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010, prin care reclamanta a fost primită în profesie cu scutire de examen, cât și la momentul emiterii Deciziei nr. 308 din 23 decembrie 2010, prin care a fost respinsă cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, aceasta îndeplinea funcția de judecător, așadar se afla într-un caz de incompatibilitate, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Pe cale de consecință, de vreme ce decizia de primire în profesie nu produce efecte ca urmare a existenței cazului de incompatibilitate, Curtea a apreciat că reclamanta nu poate fi înscrisă nici pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, nici pe tabloul avocaților incompatibili, iar această din urmă soluție și pentru faptul că nu este îndeplinită situația premisă de a fi fost anterior înscrisă pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

Instanța de fond a constatat că art. 28 din Statutul profesiei de avocat precizează expres că, atât pentru primirea în profesie, cât și pentru exercitarea acesteia, avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. Pe de altă parte, a apreciat că nu se poate susține că, după expirarea termenului de 2 luni prevăzut de art. 24 alin. (2) menționat anterior, Baroul Iași avea obligația de a dispune din oficiu înscrierea sau trecerea reclamantei pe tabloul avocaților incompatibili întrucât, indiferent de natura acestui termen, existența stării de incompatibilitate la momentul emiterii deciziei de primire în profesie și subzistența sa ulterioară împiedică producerea efectelor acesteia.

În fine, Curtea de apel a constatat că, în cauză, nu există nicio discriminare, sub aspectul admiterii în profesia de avocat, aplicându-se același regim indiferent de situația care generează starea de incompatibilitate. 3. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamanta P.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut de către recurenta - reclamantă încălcarea normelor de procedură (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.). În dezvoltarea motivului de recurs formulat, recurenta a susținut că, prin soluția pronunțată, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea tuturor actelor de procedură se dispune din oficiu.

Or, instanța de fond nu a dispus comunicarea întâmpinării formulate de pârâtul Baroul Iași, iar prin aceasta a încălcat principiul contradictorialității, precum și principiul dreptului de apărare, prevăzut de art. 156 C. proc. civ., ceea ce i-a produs reclamantei o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), instanța schimbând, totodată, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. procedură civilă). Prin criticile formulate, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar cele sumar redactate sunt contradictorii și străine de natura pricinii. Astfel, judecătorul fondului nu a observat că prin decizia nr. 308 din 23 decembrie 2010, Baroul Iași nu s-a pronunțat numai asupra cererii sale de înscriere în tabloul avocaților incompatibili, ci a făcut aprecieri și asupra dobândirii calității de avocat, considerând că nu a dobândit această calitate, motivat de faptul că nu a făcut dovada încetării stării de incompatibilitate. Curtea nu a avut în vedere cererea privind constatarea valabilității deciziei de primire în avocatură, fapt pentru care în antepenultimul paragraf din hotărâre a reținut că reclamanta nu a pus în discuție acest aspect.

Recurenta a mai arătat că hotărârea instanței este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Astfel, a arătat că Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 de primire în profesia de avocat a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, dobândind calitatea de avocat și vocația de a fi înscrisă pe un tablou al avocaților. Această decizie nu este nulă de drept, fiind necesară o hotărâre judecătorească irevocabilă de anulare sau revocare. A mai susținut că operațiunea de înscriere/trecere pe Tabloul avocaților incompatibili este o operațiune strict adminitrativă, barourile fiind obligate, după conferirea calității de avocat, să treacă acel avocat pe unul din Tablourile avocaților.

De asemenea, a precizat că termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu este un termen imperativ, absolut, în lege nefiind prevăzută o sancțiune pentru nerespectarea acestui termen. Efectele deciziei de primire în profesie și de exercitare a acesteia sunt suspendate până la încetarea stării de incompatibilitate, ca în cazul unei condiții suspensive, iar Consiliul Baroului este obligat, ca după expirarea termenului, din oficiu să treacă acea persoană pe Tabloul avocaților incompatibili. A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Prin prisma motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat ca și neregularități procedurale, de natură a atrage sancțiunea nulității, necomunicarea întâmpinării depuse de pârâtul Baroul Iași. Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nelegală hotărârea dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”. Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reține ca și prejudiciu procesual, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., împiedicarea recurentei de a-și pregăti apărarea prin necomunicarea întâmpinării depuse la dosarul de fond de către pârâtul Baroul Iași, în considerarea cu precădere a faptului că acest lucru nu este de natură a justifica o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. De altfel, recurenta nu a indicat și nici nu a dovedit vătămarea care să-i fi fost produsă prin această împrejurare.

Nici motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu își găsesc incidența în cauză, în condițiile în care hotărârea instanței de fond corespunde exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța motivând în fapt și în drept hotărârea pronunțată, iar argumentele pe care se sprijină fiind expuse într-o manieră clară și logică, fără a se putea reține existența unor considerente contradictorii, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs, soluția reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile speței. 3.4. Nu este fondat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea contestată nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, după cum se va releva în continuare.

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010, Baroul Iași, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a admis cererea recurentei de primire în profesia de avocat, prevăzând expres că decizia urmează să-și producă efectele condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii acestei decizii). Potrivit art. 24 din Legea nr. 51/1995 alin. (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei. Potrivit art. 28 din Statutul profesiei de avocat „ Pentru primirea în profesie si pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege”. Constată Înalta Curte că Decizia nr. 168 din 23 septembrie 2010 este o decizie de primire în profesie condiționată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni conform art. 24 din Legea nr. 51/1995.

Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea dacă o persoană căreia i s-a aprobat primirea în profesia de avocat și care se află în stare de incompatibilitate, poate fi înscrisă direct în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei sau pe tabloul avocaților incompatibili, potrivit dispozițiilor legale care guvernează profesia de avocat. Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la momentul emiterii Deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010) „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”. Conform art. 24 alin. (2) din aceeași lege „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.

Deși textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată vizează data de la care se produc efectele deciziilor de primire în profesia de avocat și anume „de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”, din art. 14 lit. a) coroborat cu art. 28 al Statutului profesiei de avocat rezultă că una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi primit în această profesie este aceea a inexistenței unei stări de incompatibilitate. În raport de aceste prevederi legale, pentru a avea loc înscrierea pe tabloul avocaților definitivi și, implicit, dobândirea dreptului de exercitare a profesiei, este necesară îndeplinirea următoarelor cerințe: existența unei decizii de primire în profesia de avocat și dovada rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni de la emiterea deciziei.

Cum, însă, recurenta nu a îndeplinit condiția privind rezolvarea stării de incompatibilitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2) din legea menționată, în mod corect, instanța de fond a confirmat legalitatea și temeinicia deciziei contestate. Pe de altă parte, în nici un caz nu poate fi dispusă înscrierea acestuia pe tabloul avocaților incompatibili, deoarece din interpretarea gramaticală și teleologică a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, rezultă că înscrierea în acest tablou nu se poate face decât pentru avocații definitivi sau stagiari care au figurat în tabloul anual întocmit de Baroul local, conform art. 24 din lege și în cursul exercitării profesiei acestora a intervenit un motiv de incompatibilitate dintre cele reglementate de art. 14 din Lege sau art. 28 din Statutul profesiei de avocat.

Or, recurenta nu se află în această situație. Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., în sumă de 200 lei reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor alin. (3) ale acestui articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.G. împotriva sentinței civile nr. 5877 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă P.G. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2013.