ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 26 iunie 2012, reclamantul M.B.I.C. a solicitat în contradictoriu cu Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 6619 din 27 ianuarie 2011 a Baroului București prin care a fost respinsă cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; anularea Deciziei nr. 124 din 03 decembrie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și, pe cale de consecință obligarea pârâtelor; să dispună primirea sa în profesia de avocat cu scutire de examen, și să dispună înregistrarea sa pe tabloul avocaților definitivi din cadrul Baroului București.

Astfel, prin hotărârea adoptată de Consiliul Baroului București, s-a dispus respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de reclamant, motivat de faptul că în urma interviului susținut, nu și-a însușit cunoștințele privind legislația specifică profesiei de avocat. A mai arătat că prin Decizia nr. 124 din 03 decembrie 2011 a U.N.B.R. a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant, cu motivarea că din declarațiile Baroului București, rezultă că, în cadrul interviului, nu i-a fost adresată o singură întrebare, ci mai multe, iar reclamantul nu și-ar fi însușit legislația profesiei de avocat. A mai învederat că procedura de soluționare a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, este reglementată de Hotărârea U.N.B.R.

nr. 902 din 11 septembrie 2010. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 7001 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a U.N.B.R. și excepția prematurității formulării acțiunii, ca nefondate și a respins acțiunea formulată de reclamantul M.B.I.C., ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare. În speță, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la 26 iunie 2012 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Baroul București și U.N.B.R. anularea Hotărârii nr. 619 din 27 ianuarie 2011 emisă de primul pârât prin care a fost respinsă cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și anularea Deciziei nr. 124 din 3 decembrie 2011 emisă de U.N.B.R.

prin care a fost respinsă contestația formulată de către reclamant împotriva Hotărârii Consiliului Baroului București. A constatat instanța că cererea de chemare în judecată vizează acte emise de cele două autorități, Baroul București și U.N.B.R., astfel încât nu se poate susține că U.N.B.R. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. În ceea ce privește excepția prematurității cererii referitor la petitul acțiunii privind înscrierea reclamantului pe Tabloul avocaților definitivi s-a apreciat ca fiind, de asemenea, nefondată deoarece prin cererea de chemare în judecată instanța a fost investită să se pronunțe în legătură cu legalitatea actelor emise de către cei 2 pârâți, precum și cu cererea de obligarea acestora la primirea în profesia de avocat și înregistrarea sa pe Tabloul avocaților definitivi ai Baroului București.

Astfel, nu s-a putut susține excepția prematurității petitului cererii referitor la înscrierea pe Tabloul avocaților definitivi deoarece prin cele 2 decizii emise s-au analizat condițiile pe care le îndeplinește cererea reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen, ori analizarea respectații condițiilor a fost efectuată anterior internului, cererile fiind validate de către Consiliul Baroului București în ceea ce privesc condițiile de admisibilitate. A mai reținut instanța că, potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995 republicată, Consiliul U.N.B.R. are ca atribuție și verificarea legalității și temeiniciei deciziilor de primire în profesie date de către Consiliile Barourilor, ceea ce a și făcut U.N.B.R.

prin decizia emisă, astfel încât nu s-a putut susține prematuritatea cererii formulată de reclamant referitor la înregistrarea sa pe Tabloul avocaților definitivi ca o consecință ulterioară a primirii în profesia de avocat cu scutire de examen. Pe fond s-a reținut că acțiunea este nefondată. În opinia instanței, art. 16 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată dispune că la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de consilier juridic timp de cel puțin 10 ani. A constatat instanța că din carnetul de muncă al reclamantului și adeverința din 19 iulie 2010 emisă de A.N.A.F.

reiese că reclamantul nu îndeplinea condiția de vechime în funcția juridică de minimum 10 ani impusă de lege. A mai reținut instanța că în perioada 11 mai 2009 - 10 martie 2010 reclamantul a avut raporturi de serviciu suspendate conform adeverinței emisă de A.N.A.F. și, în consecință, în opinia instanței, în mod corect Consiliul Baroului a apreciat că nu îndeplinește condiția de vechime cerută de lege pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul M.B.I.C., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.. 3.1. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și conține motive contradictorii Instanța de fond avea obligația să analizeze actele ce au format obiectul cererii de chemare în judecată din prisma motivelor cuprinse în conținutul acestora.

Mai mult, instanța a reținut în motivarea prin care a respins excepția prematurității acțiunii, faptul că cererea de primire în profesie a fost validată de către Consiliul Baroului București, sub aspectul condițiilor de admisibilitate, ceea ce presupune o validare a perioadei de vechime, ca ulterior, să respingă cererea pe motiv de neîndeplinire a unor condiții de admisibilitate a cererii de primire în profesie. 3.2. Hotărârea recurată este nemotivată în ceea ce privește primul capăt de cerere care vizează nelegalitatea actelor administrative Prin actele administrative atacate, cererea de primire în profesie a fost respinsă sub motivarea că nu a fost însușită legislația profesiei de avocat în urma interviului susținut.

3.3. Cu privire la probatoriul administrat, se arată, prin motivele de recurs, că pârâții nu au depus la dosarul cauzei, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 toată documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative. Prin actele administrative atacate se face trimitere la o înregistrare audio, astfel încât pârâții aveau obligația de a depune înregistrarea sau cel puțin transcrierea acesteia. 4. Apărările formulate de intimata-pârâtă U.N.B.R. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu sunt întrunite dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar membrii comisiei de examinare au observat că reclamantul nu avea vechimea necesară pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, scop în care i-au adresat o singură întrebare, cea referitoare la vechime.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat Din cuprinsul Hotărârii nr. 6619 din 27 ianuarie 2011 emisă de Baroul București și a Deciziei nr. 124 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. reiese faptul că cererea reclamantului de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă ca urmare a neînsușirii cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat. Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă anularea actelor administrative emise de autoritățile competente. Analiza legalității actului administrativ presupune și verificarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază actul.

Motivele/ motivarea actului administrativ constituie justificarea conținutului său. În speță, respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen s-a datorat neînsușirii de către reclamant a legislației specifice. Judecătorul de contencios administrativ analizează legalitatea actului în ceea ce privește motivele înscrise în cuprinsul acestuia, neputându-se substitui emitentului. Astfel, în mod greșit a procedat instanța de fond care a constatat legalitatea actului administrativ din perspectiva altor motive decât cele invocate prin actul administrativ atacat. Mai mult, prima instanță nici nu a analizat cele două acte atacate din punctul de vedere al neîndeplinirii condiției însușirii cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat.

În consecință, se impune casarea hotărârii recurate, deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ce presupunea analizarea legalității actului administrativ în raport cu îndeplinirea/ neîndeplinirea condiției referitoare la însușirea legislației specifice profesiei. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, urmând a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a se avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate și, în plus, în mod obligatoriu va solicita a se depune la dosar toată documentația care a stat la baza emiterii actelor, inclusiv înregistrarea audio sau transcrierea acesteia despre care se face vorbire în cuprinsul lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.B.I.C. împotriva Sentinței nr. 7001 din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2014.