ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată,
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 26 iunie 2012,
reclamantul M.B.I.C. a solicitat în contradictoriu cu Baroul București și Uniunea
Națională a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 6619 din 27 ianuarie
2011 a Baroului București prin care a fost respinsă cererea sa de primire în
profesia de avocat cu scutire de examen; anularea Deciziei nr. 124 din 03
decembrie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și, pe
cale de consecință obligarea pârâtelor; să dispună primirea sa în profesia de
avocat cu scutire de examen, și să dispună înregistrarea sa pe tabloul
avocaților definitivi din cadrul Baroului București.
Astfel, prin
hotărârea adoptată de Consiliul Baroului București, s-a dispus respingerea
cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de reclamant,
motivat de faptul că în urma interviului susținut, nu și-a însușit cunoștințele
privind legislația specifică profesiei de avocat.
A mai arătat că prin
Decizia nr. 124 din 03 decembrie 2011 a U.N.B.R. a fost respinsă contestația
administrativă formulată de reclamant, cu motivarea că din declarațiile
Baroului București, rezultă că, în cadrul interviului, nu i-a fost adresată o
singură întrebare, ci mai multe, iar reclamantul nu și-ar fi însușit legislația
profesiei de avocat.
A mai învederat că
procedura de soluționare a cererilor de primire în profesia de avocat cu
scutire de examen, este reglementată de Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11
septembrie 2010.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 7001
din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei
calității procesuale pasive a U.N.B.R. și excepția prematurității formulării
acțiunii, ca nefondate și a respins acțiunea formulată de reclamantul M.B.I.C.,
ca nefondată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut următoarele cu privire la excepțiile
invocate prin întâmpinare.
În speță, prin
cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la 26 iunie 2012
reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Baroul București și U.N.B.R.
anularea Hotărârii nr. 619 din 27 ianuarie 2011 emisă de primul pârât prin care
a fost respinsă cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de
examen și anularea Deciziei nr. 124 din 3 decembrie 2011 emisă de U.N.B.R. prin
care a fost respinsă contestația formulată de către reclamant împotriva
Hotărârii Consiliului Baroului București.
A constatat instanța
că cererea de chemare în judecată vizează acte emise de cele două autorități,
Baroul București și U.N.B.R., astfel încât nu se poate susține că U.N.B.R. nu
are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește
excepția prematurității cererii referitor la petitul acțiunii privind
înscrierea reclamantului pe Tabloul avocaților definitivi s-a apreciat ca
fiind, de asemenea, nefondată deoarece prin cererea de chemare în judecată
instanța a fost investită să se pronunțe în legătură cu legalitatea actelor
emise de către cei 2 pârâți, precum și cu cererea de obligarea acestora la
primirea în profesia de avocat și înregistrarea sa pe Tabloul avocaților
definitivi ai Baroului București.
Astfel, nu s-a putut
susține excepția prematurității petitului cererii referitor la înscrierea pe
Tabloul avocaților definitivi deoarece prin cele 2 decizii emise s-au analizat
condițiile pe care le îndeplinește cererea reclamantului de primire în profesie
cu scutire de examen, ori analizarea respectații condițiilor a fost efectuată
anterior internului, cererile fiind validate de către Consiliul Baroului
București în ceea ce privesc condițiile de admisibilitate.
A mai reținut
instanța că, potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995 republicată,
Consiliul U.N.B.R. are ca atribuție și verificarea legalității și temeiniciei
deciziilor de primire în profesie date de către Consiliile Barourilor, ceea ce
a și făcut U.N.B.R. prin decizia emisă, astfel încât nu s-a putut susține
prematuritatea cererii formulată de reclamant referitor la înregistrarea sa pe
Tabloul avocaților definitivi ca o consecință ulterioară a primirii în profesia
de avocat cu scutire de examen.
Pe fond s-a reținut
că acțiunea este nefondată.
În opinia instanței, art.
16 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea
profesiei de avocat, republicată dispune că la cerere poate fi primit în
profesie cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de
avocat a îndeplinit funcția de consilier juridic timp de cel puțin 10 ani.
A constatat instanța
că din carnetul de muncă al reclamantului și adeverința din 19 iulie 2010 emisă
de A.N.A.F. reiese că reclamantul nu îndeplinea condiția de vechime în funcția
juridică de minimum 10 ani impusă de lege.
A mai reținut
instanța că în perioada 11 mai 2009 - 10 martie 2010 reclamantul a avut
raporturi de serviciu suspendate conform adeverinței emisă de A.N.A.F. și, în
consecință, în opinia instanței, în mod corect Consiliul Baroului a apreciat că
nu îndeplinește condiția de vechime cerută de lege pentru a putea fi primit în
profesia de avocat cu scutire de examen.
Calea de atac
exercitată
Împotriva sentinței pronunțată
de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul M.B.I.C., pentru
motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..
3.1. Hotărârea
recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și conține
motive contradictorii
Instanța de fond avea
obligația să analizeze actele ce au format obiectul cererii de chemare în
judecată din prisma motivelor cuprinse în conținutul acestora.
Mai mult, instanța a
reținut în motivarea prin care a respins excepția prematurității acțiunii, faptul
că cererea de primire în profesie a fost validată de către Consiliul Baroului
București, sub aspectul condițiilor de admisibilitate, ceea ce presupune o
validare a perioadei de vechime, ca ulterior, să respingă cererea pe motiv de
neîndeplinire a unor condiții de admisibilitate a cererii de primire în
profesie.
3.2. Hotărârea
recurată este nemotivată în ceea ce privește primul capăt de cerere care
vizează nelegalitatea actelor administrative
Prin actele
administrative atacate, cererea de primire în profesie a fost respinsă sub
motivarea că nu a fost însușită legislația profesiei de avocat în urma
interviului susținut.
3.3. Cu privire la
probatoriul administrat, se arată, prin motivele de recurs, că pârâții nu au
depus la dosarul cauzei, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 toată
documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative.
Prin actele
administrative atacate se face trimitere la o înregistrare audio, astfel încât
pârâții aveau obligația de a depune înregistrarea sau cel puțin transcrierea
acesteia.
Apărările
formulate de intimata-pârâtă U.N.B.R.
Prin întâmpinare,
intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu sunt
întrunite dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar
membrii comisiei de examinare au observat că reclamantul nu avea vechimea
necesară pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen,
scop în care i-au adresat o singură întrebare, cea referitoare la vechime.
II. Considerentele
Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este
fondat
Din cuprinsul
Hotărârii nr. 6619 din 27 ianuarie 2011 emisă de Baroul București și a Deciziei
nr. 124 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. reiese faptul că
cererea reclamantului de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen a
fost respinsă ca urmare a neînsușirii cunoștințelor privind legislația
specifică profesiei de avocat.
Obiectul acțiunii în
contencios administrativ îl reprezintă anularea actelor administrative emise de
autoritățile competente.
Analiza legalității
actului administrativ presupune și verificarea motivelor de fapt și de drept pe
care se întemeiază actul.
Motivele/ motivarea
actului administrativ constituie justificarea conținutului său.
În speță, respingerea
cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen s-a datorat
neînsușirii de către reclamant a legislației specifice.
Judecătorul de
contencios administrativ analizează legalitatea actului în ceea ce privește
motivele înscrise în cuprinsul acestuia, neputându-se substitui emitentului.
Astfel, în mod greșit
a procedat instanța de fond care a constatat legalitatea actului administrativ
din perspectiva altor motive decât cele invocate prin actul administrativ
atacat.
Mai mult, prima instanță
nici nu a analizat cele două acte atacate din punctul de vedere al
neîndeplinirii condiției însușirii cunoștințelor privind legislația specifică
profesiei de avocat.
În consecință, se
impune casarea hotărârii recurate, deoarece prima instanță a soluționat
procesul fără a intra în cercetarea fondului ce presupunea analizarea
legalității actului administrativ în raport cu îndeplinirea/ neîndeplinirea
condiției referitoare la însușirea legislației specifice profesiei.
Față de acestea,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art.
20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi
admis, urmând a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe, urmând a se avea în vedere și celelalte motive de recurs
invocate și, în plus, în mod obligatoriu va solicita a se depune la dosar toată
documentația care a stat la baza emiterii actelor, inclusiv înregistrarea audio
sau transcrierea acesteia despre care se face vorbire în cuprinsul lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de M.B.I.C. împotriva Sentinței nr. 7001 din 10 decembrie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2014.