ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, astfel cum a fost precizată, reclamanta V.C.E.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba, anularea Deciziei nr. 915/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, anularea Hotărârii Consiliului Baroului Alba nr. 239/2010 prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, constatarea îndeplinirii condițiilor legale, generale și speciale, prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b) și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu consecința recunoașterii dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv, precum și obligarea Baroului Alba Consiliul Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat definitiv.

Prin întâmpinarea formulată, instituțiile pârâte au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta a îndeplinit efectiv funcția de consilier juridic doar pe perioada mai 2000 - 6 martie 2006, când a fost numită pe o funcție publică de conducere, respectiv secretar municipiu, prin Ordinul prefectului nr. 137/2006 și nr. 304/2006, funcție îndeplinită și la momentul depunerii cererii de primire în avocatură. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 51/2011 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.C.E. împotriva pârâților Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba și, în consecință, a anulat Decizia nr. 915/2010 a Consiliului U.N.B.R.

și Hotărârea nr. 239 din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Alba, a constatat că reclamanta îndeplinește condiția de vechime în funcția de consilier juridic impusă de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a obligat pârâtul Baroul Alba să soluționeze cererea nr. 381 din 18 mai 2010 a reclamantei considerând îndeplinită această condiție și a respins în rest cererea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, reclamanta a înregistrat, sub nr. 381 din 18 mai 2010, la Baroul Alba, cererea de înscriere în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data cererii.

Consiliul Baroului Alba, prin Hotărârea nr. 239 din 07 iulie 2010, a respins cererea, cu motivarea că reclamanta nu îndeplinește condiția de a avea vechime neîntreruptă de 10 ani în funcția de consilier juridic, calculat retroactiv de la momentul cererii, iar această hotărâre a fost menținută prin respingerea contestației formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 915 din 10-11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu motivarea că, începând cu data de 01 iunie 2006, reclamanta a îndeplinit funcția publică de conducere de secretar al Municipiului Sebeș, care nu îndeplinește condițiile legale.

Analizând dispozițiile legale incidente cauzei, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma modificată de Legea nr. 81/2010, Curtea a apreciat că, în condițiile în care, în carnetul de muncă, este menționată expres și calitatea reclamantei de consilier juridic și în perioada în care a fost secretar al Municipiului Sebeș, aceasta îndeplinește condiția de 10 ani vechime neîntreruptă în funcția de consilier juridic pretinsă de lege și detaliată în „Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen ” , aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010.

Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 116 alin. (1) 1 din Legea nr. 215/2001, prima instanță a constatat că legea administrației publice locale recunoaște vechimea în studii superioare juridice pe perioada exercitării funcției de secretar, astfel încât, coroborat și cu mențiunile din carnetul de muncă, Curtea a apreciat că este justificată recunoașterea vechimii în munca de consilier juridic și pe durata cât reclamanta a exercitat funcția de secretar al Municipiului Sebeș, cu atât mai mult cu cât reclamanta a dovedit, prin organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului, că a avut și calitatea de consilier juridic. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât instanței nu i-au fost supuse spre analiză toate cerințele legii și ale actelor interne ale U.N.B.R.

care reglementează procedura de primire în profesie cu scutire de examen. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 51/2011 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs, în termenul legal, reclamanta V.C.E. și pârâții Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta - reclamantă a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în consecință să se constate că îndeplinește condițiile legale, generale si speciale prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b), 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, aflată în vigoare la momentul depunerii cererii de admitere în Baroul Alba, cu recunoașterea dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din Lege nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare să fie obligat Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba, la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat definitiv.

Apreciază recurenta-reclamantă că prin hotărârea recurată, instanța a acordat mai mult decât a cerut, ori ceea ce nu a cerut, întrucât nu a investit instanța să oblige Consiliului Baroului Alba să soluționeze cererea nr. 381/2010, considerând îndeplinită condiția de vechime deoarece prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată, a solicitat instanței să constate că îndeplinește condițiile legale, generale și speciale prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și în consecința să i se recunoască dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv. Recurenții-pârâți Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte: - Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că textul de lege menționat nu face referire la o vechime de 10 ani în specialitatea juridică și nici la o funcție echivalentă celor expres și limitativ prevăzute în lege iar în motivarea acțiunii formulate și a hotărârii judecătorești se menționează noțiunea de vechime în specialitate, ca fundament al acordării dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. Recurenții consideră că instanța de fond a stabilit în mod greșit existența unei echivalențe între îndeplinirea funcției de consilier juridic - impusă de lege - și existența unei recunoașteri de drept iar nu "de facto" a unei vechimi în specialitatea juridică - invocată de reclamanta-intimată.

- Instanța de fond în mod greșit a reținut incidența și aplicabilitatea dispozițiilor art. 116 alin. (1) 1 din Legea nr. 215/2011 (legea administrației publice locale) la situația dedusă judecății. Recurenții arată că legea nu retroactivează producând efecte din momentul intrării în vigoare respectiv la 30 iunie 2008 situație în care, pentru o perioadă de 2 ani și o lună, respectiv între 01 iunie 2006 (data numirii în funcția publică de secretar) și data de 30 iunie 2008 (data intrării în vigoare a Legii nr. 131/2008) reclamanta nici nu a îndeplinit efectiv funcția de consilier și nici nu are recunoscută o vechime în specialitate, astfel că nu întrunește condiția celor 10 ani de activitate în funcția cerută de Legea 51/1995.

In plus, recurenții-pârâți apreciază că funcția de secretar al unei unității administrativ teritoriale nu poate fi asimilată calității de consilier juridic. - Aspectele consemnate în carnetul de muncă al reclamantei au primit o altă relevanță juridică din partea instanței de fond raportat la obiectul acțiunii deduse judecății. Sub acest aspect susțin recurenții că prin actele administrative de numire nu s-a dispus cumularea funcției administrative cu cea de consilier juridic, iar mențiunile din carnetul de muncă referitoare la specialitatea de consilier juridic au relevanță sub aspectul salarizării iar nu cu privire la îndeplinirea efectivă a acestei funcții. - Lipsa de relevanță sub aspectul îndeplinirii condiției de exercitare timp de 10 ani a funcției de consilier juridic, a existenței unei subordonări ierarhice a compartimentului juridic al primăriei față de reclamantă în calitate de secretar de primărie.

Apreciază recurenții că existența unor atribuții de serviciu de natura coordonării, avizării ori contrasemnăm unor acte cu caracter juridic de către funcționarul public numit ca secretar nu poate echivala cu îndeplinirea efectivă a funcției distincte de consilier juridic impusă în mod special de Legea nr. 51/1995. Apărarea părților. Recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare la recursul recurenților - pârâți, solicitând respingerea, cu motivarea că prin actele depuse la dosar a făcut dovada îndeplinirii condiției de vechime în domeniu respectiv activitatea de consilier juridic din anul 1998 până în prezent fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin întâmpinare, Baroul Alba, Uniunea Națională a Barourilor din România au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca neîntemeiat arătând în esență că în mod temeinic și legal a dispus instanța de fond respingerea capătului de cerere referitor la obligarea Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesie cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv în contextul lipsei analizei în cadrul actului administrativ atacat a condiției de primire ca avocat definitiv iar pe de altă parte în contextul lipsei parcurgerii etapelor administrative reglementate de acte interne ale Baroului și Uniunii Naționale a Barourilor din România pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

II. Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală sub toate aspectele, așa încât va fi menținută pentru argumentele prezentate în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. La data formulării cererii de primire în profesie de către recurenta-reclamantă art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și executarea profesiei de avocat avea următorul cuprins „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

” … Recurenta - reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 915 din 11 decembrie 2010 prin care Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 239 din 07 iulie 2010 a Baroului Alba, care la rândul său, îi respinsese cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen cu motivarea că reclamanta nu îndeplinește condiția de a avea vechimea neîntreruptă de 10 ani în funcția de consilier juridic, calculată retroactiv de la momentul cererii. Prima instanță pentru considerentele expuse la pct. I.l din decizie a reținut că V.C.E. îndeplinește condiția prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, această concluzie fiind împărtășită și de instanța de recurs.

Referitor la interpretarea dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă a exercitat funcția publică de consilier juridic începând cu 01 aprilie 1998 fiind membru definitiv în Asociația Consilierilor juridic/din data de 25 mai 2004. Susținerile intimaților potrivit cărora în cadrul calculului vechimii prevăzute de lege nu ar intra perioada cât reclamanta a îndeplinit funcția de secretar al Municipiului Sebeș, nu au fost reținute de instanța de fond și soluția pronunțată sub acest aspect este legală. Funcția de secretar al unei unități administrativ teritoriale este în fapt una de conducere fiind desfășurată o activitate juridică, motiv pentru care, pentru ocuparea unei astfel de funcții una dintre condiții prevăzute de Legea nr. 188/2000 este aceea de a avea vechime în specialitatea studiilor de natură juridică minim 5 ani.

Potrivit art. 117 lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Secretarul unității administrativ - teritoriale îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții: a) avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local atribuții pe care nu le poate îndeplini o persoană care nu are calitatea de consilier juridic. Pentru perioada 1998-2000 conform carnetului de muncă intimata-reclamantă a îndeplinit funcția de inspector de specialitate jurist, exercitând atribuții de natură juridică sens în care a și reprezentat instituția în fața instanțelor judecătorești.

Împrejurarea că legiuitorul a înțeles să recunoască vechimea în specialitatea juridică pe perioada ocupării unei funcții publice în aparatul administrativ prin Legea nr. 131/2008 prin care s-a completat Legea administrației publice locale, este o dovadă în plus că activitatea de secretar este una de natură juridică în condițiile în care această activitate sub raportul atribuțiilor este una juridică și necesita studii juridice atât pentru ocuparea funcției condiție impusă de Primăria Sebeș cât și pentru îndeplinirea sarcinilor. Din această perspectivă, este justă apărarea intimatei-reclamante din întâmplare în sensul că aceasta a probat îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției de consilier juridic, chiar dacă a exercitat o funcție de conducere în cadrul unității administrativ teritoriale având în subordine directă serviciul juridic și contencios, așa cum rezultă din statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului.

Cu privire la recursul reclamantei Înalta Curte constată că este nefondat. În privința primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, acesta va fi respins ca nefondat pentru că prima instanță a analizat actele emise de pârâți din perspectiva refuzului expres de primire în profesia de avocat, respectiv, motivul reținut privind neîndeplinirea condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani în funcția de consilier juridic, evident raportate la cererea adresată de reclamantă și înregistrată sub nr. 381/2010.

Acesta a fost și motivul pentru care constatând că refuzul exprimat de pârâți este nejustificat în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prima instanță a dispus anularea Deciziei nr. 915/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și Hotărârea nr. 239/2010 a Consiliului Baroului Alba, urmând a fi parcurse etapele administrative pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. În condițiile în care prin actele atacate, pârâtele s-au pronunțat asupra primei condiții prevăzute de lege, este firesc ca instanța de judecată să se pronunțe asupra acestei etape fără a se trece peste procedura ce trebuie urmată în această situație. Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

l. Temeiul legal al soluției din recurs. În consecință, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de V.C.E. și de Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 51/2011 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012