ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Procedura în primă instanță

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, astfel cum a fost

precizată, reclamanta V.C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Baroul Alba - Consiliul

Baroului Alba, anularea Deciziei nr. 915/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a

Barourilor din România, anularea Hotărârii Consiliului Baroului Alba nr. 239/2010

prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen, constatarea îndeplinirii condițiilor legale, generale și speciale,

prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b) și art. 19 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995, cu consecința recunoașterii dreptului de a fi primită în

profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv, precum

și obligarea Baroului Alba Consiliul Baroului Alba la emiterea unei decizii de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat

definitiv.

Prin întâmpinarea formulată,

instituțiile pârâte au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat

de faptul că reclamanta a îndeplinit efectiv funcția de consilier juridic doar

pe perioada mai 2000 - 6 martie 2006, când a fost numită pe o funcție publică

de conducere, respectiv secretar municipiu, prin Ordinul prefectului nr. 137/2006

și nr. 304/2006, funcție îndeplinită și la momentul depunerii cererii de

primire în avocatură.

Prin sentința nr. 51/2011 din 22

februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.C.E.

împotriva pârâților Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și

Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba și, în consecință, a anulat Decizia nr. 915/2010

a Consiliului U.N.B.R. și Hotărârea nr. 239 din 7 iulie 2010 a Consiliului

Baroului Alba, a constatat că reclamanta îndeplinește condiția de vechime în

funcția de consilier juridic impusă de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, a obligat pârâtul Baroul Alba să soluționeze cererea nr.

381 din 18 mai 2010 a reclamantei considerând îndeplinită această condiție și a

respins în rest cererea reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, reclamanta a

înregistrat, sub nr. 381 din 18 mai 2010, la Baroul Alba, cererea de înscriere

în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data cererii. Consiliul

Baroului Alba, prin Hotărârea nr. 239 din 07 iulie 2010, a respins cererea, cu

motivarea că reclamanta nu îndeplinește condiția de a avea vechime neîntreruptă

de 10 ani în funcția de consilier juridic, calculat retroactiv de la momentul

cererii, iar această hotărâre a fost menținută prin respingerea contestației

formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 915 din 10-11 decembrie 2010 a

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu motivarea că,

începând cu data de 01 iunie 2006, reclamanta a îndeplinit funcția publică de

conducere de secretar al Municipiului Sebeș, care nu îndeplinește condițiile

legale.

Analizând dispozițiile legale

incidente cauzei, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 în

forma modificată de Legea nr. 81/2010, Curtea a apreciat că, în condițiile în

care, în carnetul de muncă, este menționată expres și calitatea reclamantei de

consilier juridic și în perioada în care a fost secretar al Municipiului Sebeș,

aceasta îndeplinește condiția de 10 ani vechime neîntreruptă în funcția de

consilier juridic pretinsă de lege și detaliată în „Ghidul de bună practică

privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia

de avocat cu scutire de examen

”

, aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010.

Pe de altă parte, în raport cu

prevederile art. 116 alin. (1)

1

din Legea nr. 215/2001, prima

instanță a constatat că legea administrației publice locale recunoaște vechimea

în studii superioare juridice pe perioada exercitării funcției de secretar,

astfel încât, coroborat și cu mențiunile din carnetul de muncă, Curtea a

apreciat că este justificată recunoașterea vechimii în munca de consilier

juridic și pe durata cât reclamanta a exercitat funcția de secretar al Municipiului

Sebeș, cu atât mai mult cu cât reclamanta a dovedit, prin organigrama și statul

de funcții al aparatului de specialitate al primarului, că a avut și calitatea

de consilier juridic.

În ceea ce privește capătul de cerere

referitor la obligarea Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în

profesia de avocat cu scutire de examen, Curtea l-a apreciat ca fiind

neîntemeiat, întrucât instanței nu i-au fost supuse spre analiză toate

cerințele legii și ale actelor interne ale U.N.B.R. care reglementează

procedura de primire în profesie cu scutire de examen.

Împotriva sentinței nr. 51/2011 din 22

februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, au formulat recurs, în termenul legal, reclamanta V.C.E. și pârâții

Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România, care au criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta - reclamantă a solicitat

modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în

consecință să se constate că îndeplinește condițiile legale, generale si

speciale prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b), 19 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995, aflată în vigoare la momentul depunerii cererii de

admitere în Baroul Alba, cu recunoașterea dreptului de a fi primită în profesia

de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv, iar în temeiul art.

18 alin. (1) din Lege nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare

să fie obligat Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba, la emiterea unei decizii

de primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat

definitiv.

Apreciază recurenta-reclamantă că prin

hotărârea recurată, instanța a acordat mai mult decât a cerut, ori ceea ce nu a

cerut, întrucât nu a investit instanța să oblige Consiliului Baroului Alba să

soluționeze cererea nr. 381/2010, considerând îndeplinită condiția de vechime

deoarece prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată, a solicitat

instanței să constate că îndeplinește condițiile legale, generale și speciale

prevăzute de art. 2, art. 13, art. 16 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995 și în consecința să i se recunoască dreptul de a fi primită în

profesia de avocat cu scutire de examen în calitate de avocat definitiv.

Recurenții-pârâți Baroul Alba și

Uniunea Națională a Barourilor din România critică hotărârea fondului sub

următoarele aspecte:

- Instanța de fond a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat.

În dezvoltarea motivului de recurs, se

arată că textul de lege menționat nu face referire la o vechime de 10 ani în

specialitatea juridică și nici la o funcție echivalentă celor expres și

limitativ prevăzute în lege iar în motivarea acțiunii formulate și a hotărârii

judecătorești se menționează noțiunea de vechime în specialitate, ca fundament

al acordării dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de

examen.

Recurenții consideră că instanța de

fond a stabilit în mod greșit existența unei echivalențe între îndeplinirea funcției

de consilier juridic - impusă de lege - și existența unei recunoașteri de drept

iar nu "de facto" a unei vechimi în specialitatea juridică - invocată

de reclamanta-intimată.

- Instanța de fond în mod greșit a

reținut incidența și aplicabilitatea dispozițiilor art. 116 alin. (1)

1

din Legea nr. 215/2011 (legea administrației publice locale) la situația dedusă

judecății.

Recurenții arată că legea nu

retroactivează producând efecte din momentul intrării în vigoare respectiv la

30 iunie 2008 situație în care, pentru o perioadă de 2 ani și o lună, respectiv

între 01 iunie 2006 (data numirii în funcția publică de secretar) și data de 30

iunie 2008 (data intrării în vigoare a Legii nr. 131/2008) reclamanta nici nu a

îndeplinit efectiv funcția de consilier și nici nu are recunoscută o vechime în

specialitate, astfel că nu întrunește condiția celor 10 ani de activitate în

funcția cerută de Legea 51/1995.

In plus, recurenții-pârâți apreciază

că funcția de secretar al unei unității administrativ teritoriale nu poate fi

asimilată calității de consilier juridic.

- Aspectele consemnate în carnetul de

muncă al reclamantei au primit o altă relevanță juridică din partea instanței

de fond raportat la obiectul acțiunii deduse judecății.

Sub acest aspect susțin recurenții că

prin actele administrative de numire nu s-a dispus cumularea funcției

administrative cu cea de consilier juridic, iar mențiunile din carnetul de muncă

referitoare la specialitatea de consilier juridic au relevanță sub aspectul

salarizării iar nu cu privire la îndeplinirea efectivă a acestei funcții.

- Lipsa de relevanță sub aspectul

îndeplinirii condiției de exercitare timp de 10 ani a funcției de consilier

juridic, a existenței unei subordonări ierarhice a compartimentului juridic al

primăriei față de reclamantă în calitate de secretar de primărie.

Apreciază recurenții că existența unor

atribuții de serviciu de natura coordonării, avizării ori contrasemnăm unor

acte cu caracter juridic de către funcționarul public numit ca secretar nu

poate echivala cu îndeplinirea efectivă a funcției distincte de consilier

juridic impusă în mod special de Legea nr. 51/1995.

Apărarea părților.

Recurenta - reclamantă a formulat

întâmpinare la recursul recurenților - pârâți, solicitând respingerea, cu

motivarea că prin actele depuse la dosar a făcut dovada îndeplinirii condiției

de vechime în domeniu respectiv activitatea de consilier juridic din anul 1998

până în prezent fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi

primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin întâmpinare, Baroul Alba, Uniunea

Națională a Barourilor din România au solicitat respingerea recursului formulat

de reclamantă ca neîntemeiat arătând în esență că în mod temeinic și legal a

dispus instanța de fond respingerea capătului de cerere referitor la obligarea

Baroului Alba la emiterea unei decizii de primire în profesie cu scutire de

examen în calitate de avocat definitiv în contextul lipsei analizei în cadrul

actului administrativ atacat a condiției de primire ca avocat definitiv iar pe

de altă parte în contextul lipsei parcurgerii etapelor administrative

reglementate de acte interne ale Baroului și Uniunii Naționale a Barourilor din

România pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

II. Considerentele înaltei Curți

asupra recursurilor.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurenți a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât și

sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este legală sub toate aspectele, așa încât va fi menținută pentru

argumentele prezentate în continuare.

relevante.

La data formulării cererii de primire

în profesie de către recurenta-reclamantă art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995 pentru organizarea și executarea profesiei de avocat avea următorul

cuprins „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b)

cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de

judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de

cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare

care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

”

…

Recurenta - reclamantă a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

Decizia nr. 915 din 11 decembrie 2010 prin care Consiliul Uniunii Naționale a

Barourilor din România a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr.

239 din 07 iulie 2010 a Baroului Alba, care la rândul său, îi respinsese

cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen cu motivarea că

reclamanta nu îndeplinește condiția de a avea vechimea neîntreruptă de 10 ani

în funcția de consilier juridic, calculată retroactiv de la momentul cererii.

Prima instanță pentru considerentele

expuse la pct. I.l din decizie a reținut că V.C.E. îndeplinește condiția

prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, această concluzie

fiind împărtășită și de instanța de recurs.

Referitor la interpretarea

dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă

a exercitat funcția publică de consilier juridic începând cu 01 aprilie 1998

fiind membru definitiv în Asociația Consilierilor juridic/din data de 25 mai 2004.

Susținerile intimaților potrivit

cărora în cadrul calculului vechimii prevăzute de lege nu ar intra perioada cât

reclamanta a îndeplinit funcția de secretar al Municipiului Sebeș, nu au fost

reținute de instanța de fond și soluția pronunțată sub acest aspect este

legală.

Funcția de secretar al unei unități

administrativ teritoriale este în fapt una de conducere fiind desfășurată o

activitate juridică, motiv pentru care, pentru ocuparea unei astfel de funcții

una dintre condiții prevăzute de Legea nr. 188/2000 este aceea de a avea

vechime în specialitatea studiilor de natură juridică minim 5 ani.

Potrivit art. 117 lit. a) din Legea nr.

215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Secretarul

unității administrativ - teritoriale îndeplinește, în condițiile legii,

următoarele atribuții:

a) avizează, pentru legalitate,

dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile

consiliului local atribuții pe care nu le poate îndeplini o persoană care nu

are calitatea de consilier juridic.

Pentru perioada 1998-2000 conform

carnetului de muncă intimata-reclamantă a îndeplinit funcția de inspector de

specialitate jurist, exercitând atribuții de natură juridică sens în care a și

reprezentat instituția în fața instanțelor judecătorești.

Împrejurarea că legiuitorul a înțeles

să recunoască vechimea în specialitatea juridică pe perioada ocupării unei

funcții publice în aparatul administrativ prin Legea nr. 131/2008 prin care s-a

completat Legea administrației publice locale, este o dovadă în plus că

activitatea de secretar este una de natură juridică în condițiile în care

această activitate sub raportul atribuțiilor este una juridică și necesita

studii juridice atât pentru ocuparea funcției condiție impusă de Primăria Sebeș

cât și pentru îndeplinirea sarcinilor.

Din această perspectivă, este justă

apărarea intimatei-reclamante din întâmplare în sensul că aceasta a probat

îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției de consilier juridic, chiar dacă a

exercitat o funcție de conducere în cadrul unității administrativ teritoriale

având în subordine directă serviciul juridic și contencios, așa cum rezultă din

statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului.

Cu privire la recursul reclamantei Înalta

Curte constată că este nefondat.

În privința primului motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanța a acordat

ceea ce nu s-a cerut, acesta va fi respins ca nefondat pentru că prima instanță

a analizat actele emise de pârâți din perspectiva refuzului expres de primire

în profesia de avocat, respectiv, motivul reținut privind neîndeplinirea

condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani în funcția de consilier juridic,

evident raportate la cererea adresată de reclamantă și înregistrată sub nr. 381/2010.

Acesta a fost și motivul pentru care constatând că refuzul exprimat de pârâți

este nejustificat în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995 prima instanță a dispus anularea Deciziei nr. 915/2010 a

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și Hotărârea nr. 239/2010

a Consiliului Baroului Alba, urmând a fi parcurse etapele administrative pentru

primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

În condițiile în care prin actele

atacate, pârâtele s-au pronunțat asupra primei condiții prevăzute de lege, este

firesc ca instanța de judecată să se pronunțe asupra acestei etape fără a se

trece peste procedura ce trebuie urmată în această situație.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

l. Temeiul legal al soluției din

recurs.

În consecință, în baza art. 20 din

Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de V.C.E.

și de Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței

nr. 51/2011 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 ianuarie 2012