ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5265/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 31 din 28 ianuarie 2011 emisă de către pârâtul Consiliul Baroului Alba și anularea Deciziei nr. 80 din 3 decembrie 2011 emisă de către pârâtul Consiliul U.N.B.R, precum și obligarea Baroului Alba la emiterea unei hotărâri de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în luna octombrie 2010 a solicitat Baroului Alba primirea sa în profesia de avocat, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, îndeplinind condițiile acestui text de lege întrucât prin exercitarea unei profesii juridice timp de 10 ani a dobândit cunoștințele necesare profesiei de avocat. Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, susținând că primirea în profesia de avocat constituie o posibilitate pentru barou și nu o obligație. Prin Sentința nr. 254 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 31 din 28 ianuarie 2011 emisă de către Consiliul Baroului Alba și a Deciziei nr. 80 din 3 decembrie 2011 emisă de către Consiliul U.N.B.R., obligând Baroul Alba să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că, prin Hotărârea nr. 31 din 28 ianuarie 2011 atacată în cauză a fost respinsă cererea reclamantului de intrare în avocatură fără examen. Acesta a formulat contestație împotriva hotărârii care a fost respinsă prin Decizia nr. 80 din 3 decembrie 2011 a Consiliului U.N.B.R. Prima instanță a reținut, din analizarea art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, că persoanele care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestui text de lege au dreptul de a fi primite în profesia de avocat cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.

Condiția privind exercitarea acestei profesii într-un interval de 10 ani reprezintă, așa cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, fundamentul scutirii de examen, legiuitorul instituind prezumția legală că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat, astfel că orice examinare a unui solicitant pentru primirea în profesia de avocat este inutilă. Chiar dacă prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat se prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o examinare a cunoștințelor solicitanților, scrisă sau orală, cu nota minimă de promovare.

A interpreta în sens contrar aceste dispoziții legale, înseamnă a lipsi de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Prima instanță a reținut că, în speță, reclamantul a fost invitat la un interviu, acesta a fost transformat unilateral și fără temei legal într-o veritabilă examinare, rezultatul acesteia fiind determinat de modul cum a votat fiecare consilier al Baroului Alba. Or, atâta timp cât dispozițiile citate au reglementat dreptul reclamantului de a fi primit în profesie fără examen, refuzul pârâților de a da curs cererii sale pe motiv că nota obținută de acesta este sub media minimă stabilită este nejustificat.

Prima instanță nu a împărtășit modalitatea de interpretare a art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 exprimată de pârâți prin întâmpinare, având în vedere că sintagma "la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen" în forma avută de textul legal la momentul evenimentelor reclamate, exprimă dreptul solicitantului, posibilitatea acestuia de a opta, în măsura în care îndeplinea condițiile legale, pentru intrarea în profesia de avocat fără examen, și nu posibilitatea pentru pârâți de a-l primi sau nu în această profesie.

Prima instanță a apreciat că nu se poate face abstracție de modalitatea discreționară de evaluare și apreciere a cunoștințelor reclamantului la proba orală, când, în urma răspunsurilor date de către acesta la întrebările adresate de către membrii Consiliului Baroului Alba, transformat în comisie de examinare, fiecare membru a votat pentru sau împotriva, ori s-a abținut de la vot în privința admiterii reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, iar fiecare vot pozitiv a fost transformat într-un punct, care, însumate au condus la stabilirea notei pentru această examinare. Or, o asemenea evaluare a solicitanților nu este prevăzută în niciun act normativ specific profesiei de avocat sau act administrativ de punere în executare a legii, fiind stabilită ad-hoc, fără o minimă încunoștințare a solicitantului.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Uniunea Națională Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.) și Baroul Alba, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, în esență, se susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 54/1995 și a ignorat dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care permit consiliului baroului să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ceea ce este pe deplin justificat din moment ce solicitantul urma să acceadă într-o profesie străină de cea pe care o exercitase ulterior.

Hotărârea nr. 31 din 28 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Alba este legală, fiind conformă cu dispozițiile legale și regulamentare citate, dar și cu prevederile Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., respectiv pct. 5 alin. (3), unde se prevede că rezultatul verificării poate determina respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. De asemenea, se arată că în mod greșit și fără temei s-a reținut că membrii consiliului au avut o atitudine subiectivă, precum și faptul că instanța nu se poate substitui Consiliului Baroului Alba cu privire la verificarea cunoștințelor acestuia.

Ulterior Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat precizări prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia arătând că revenea competența soluționării în fond Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând în acest sens și soluția pronunțată în Dosarul nr. 636412/2011 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este temeinică și legală. Se arată că potrivit obligațiilor legale incidente cauzei, nu se impune verificarea cunoștințelor sale pentru primirea în profesia de avocat.

Se menționează și faptul că recurenții au transformat interviul în examen, iar refuzul recurenților de a da curs cererii sale pe motiv că 4 consilieri au votat pentru primire, unul s-a abținut și 6 au votat împotrivă este nejustificat. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursurile formulate, apreciază ca acestea sunt fondate, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Înalta Curte, referitor la excepția necompetenței materiale a instanței de fond, invocată de recurentul U.N.B.R., reține că, în raport de modul cum a fost formulată cât și de concluziile orale referitoare la aceasta, recurentul nu a intenționat să învestească instanța cu o astfel de excepție sau să invoce un alt motiv de recurs, ci doar a dorit să semnaleze o soluție care contravine practicii judiciare de până acum cu privire la competența de soluționare a unor astfel de cauze în fond, de către curțile de apel, secțiile de specialitate.

De altfel, nici nu a motivat această excepție, solicitând, în final, admiterea recursurilor, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului. Însă, dincolo de aceste aspecte, această excepție nu a fost invocată, conform art. 159 1 din C. proc. civ. (introdus prin Legea nr. 202/2010), astfel că în cauză nu se va reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010. În consecință, față de cele expuse, se reține că instanța de fond care a pronunțat hotărârea recurată, a fost competentă material să judece cauze. În altă ordine, deși se invocă ca temei legal al recursului și dispozițiile art. 304 pct. 8 din C. proc.

civ., recurenții nu aduc nici un argument în dezvoltarea acestui motiv, astfel că în lipsa oricăror critici instanța de recurs apreciază că sentința recurată nu poate fi supusă controlului de legalitate din perspectiva acestui motiv de recurs. De altfel, se constată că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțându-se în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită. Criticile formulate, chiar dacă nu au fost structurate, se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată (2). De asemenea, este necontestat că intimatul-reclamant a fost supus unui interviu, înregistrat audio, înregistrări care nu au fost depuse la dosar și nici transcriptul acestora, de către Consiliul Baroului Alba.

Prin Hotărârea nr. 31 din 28 ianuarie 2011 Consiliul Baroului Alba Iulia a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, în considerentele acesteia afirmându-se că "Cu 4 voturi pentru primire, o abținere și 6 voturi împotrivă, ținând cont de modul în care petentul s-a prezentat în fața Consiliului Baroului Alba și de modul de desfășurare al interviului consemnat în procesul-verbal de ședință și pe suport audio, s-a dispus respingerea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen a domnului B.I.". Potrivit prevederilor legale în vigoare la data formulării/soluționării cererii reclamantului, dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată [2], prevedeau că la cerere puteau fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, persoanele care îndeplineau condițiile enumerate la alin. (2) lit. a) și lit. b). Instanța de recurs constată că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive "poate fi primit în profesie", a conferit autorității competente un drept de apreciere discreționar.

Astfel, se explică și se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaților din România, potrivit cărora "în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat", ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice permisive. De asemenea, în scopul asigurării unei transparențe care să permită instanțelor competente să verifice legalitatea exercitării dreptului de apreciere și existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902/2010, Consiliul U.N.B.R.

a adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind nelegal. Este adevărat că la pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu, cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față. Deci, Baroul Alba a avut temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea verificării respective în forma interviului oral, așa cum a și organizat-o la care reclamantul a și participat, fără să o conteste.

În cauză, însă, autoritățile pârâte nu au depus documente în legătură cu realizarea interviului în cadrul căruia au fost verificate cunoștințele reclamantului privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Prima instanță avea obligația de a cere înregistrarea video și audio a modului de desfășurare a interviului, pentru a putea să aprecieze în cunoștință de cauză cu privire la legalitatea procedurii și dacă consemnarea făcută în cele două hotărâri are semnificația dată de pârâți, și anume, a necunoașterii normelor privind practicarea profesiei de avocat. Recurenții-pârâți pot fi obligați să depună și o transcriere a înregistrării audio, în vederea observării respectării normelor legale pentru desfășurarea interviului.

Fără ca judecătorul să se substituie membrilor comisiei în a analiza dacă răspunsurile date de reclamantă sunt sau nu corecte, acesta este dator să se pronunțe cu privire la toate probele ce pot conduce la dezlegarea pricinii. Trimiterea în actele contestate la interviul dat de către reclamant impune ca judecătorul să administreze proba și nu să o ignore, fiind esențială în dezlegarea pricinii. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, urmând a se casa sentința recurată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Baroul Alba și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 254 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013. Procesat de GGC - CL