ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2230/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 234

din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta B.D.R.O., în contradictoriu cu pârâta Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a

dispus anularea deciziei nr. 621 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență

următoarele:

Decizia nr. 621 din 24 aprilie 2009

atacată prin cererea de chemare în judecată, a fost emisă de

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură în baza prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbogățire a activității

administrației publice și nu cuprinde o motivare a emiterii actului

administrativ, or, motivarea constituie una dintre condițiile de

legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o

garanție împotriva arbitrajului și excesului de putere al

autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales

în cazul actelor prin se suprimă drepturi sau situații juridice

individuale.

Instanța de fond a mai reținut

că în prezenta cauză singura motivare a actului administrativ atacat

este O.U.G. nr. 37/2009, act normativ la adoptarea căruia au fost

încălcate normele privitore la adoptarea ordonanței de urgență,

prevăzute de art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, astfel cum a

reținut Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie

2009, prin care s-a pronunțat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

În aceste condiții, actul

administrativ atacat este nelegal și este nelegal și este

sancționat cu anularea.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în motivele de recurs

că prima instanță a criticat actul normativ și nu decizia

emisă de recurentă și și-a argumentat soluția doar pe

Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009, deși această

deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009,

în baza căruia a fost emis actul atacat, nu este de natură să

creeze premisa de nelegalitate a actului contestat.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând motivele de recurs, actele

dosarului și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Instanța fondului a analizat

măsura dispusă prin O.U.G. nr. 37/2009 prin prisma respectării

Legii nr. 188/1999 și a concluzionat că aceasta (măsura) poate

fi discriminatorie față de art. 27 din Legea nr. 188/1999 care

prevede că „Este interzisă orice discriminare între funcționarii

publici pe criterii politice, convingeri religioase, etnic” etc.

Desființarea postului pe care l-a

ocupat intimata nu a avut la bază criterii de ordin economic, care să

justifice măsura și mai mult prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții

Constituționale O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională.

Este firesc ca instanța de fond

să conchidă în sensul că aplicarea în continuare a actului

normativ declarat neconstituțional, ar contraveni ordinii de drept, postul

intimatei fiind desființat tocmai pe dispozițiile acestei

Ordonanțe.

Fără putință de

tăgadă, actul administrativ atacat Decizia nr. 621/2009 se

fondează pe prevederile O.U.G nr. 37/2009 și prin urmare nu poate fi

legală prin faptul că O.U.G. nr. 105/2009 ar permite luarea unor

astfel de măsuri, aceasta din urmă ordonanță fiind ulterioară

deciziei nr. 621/2009.

În litigiul de față singura

motivare a actului administrativ Decizia nr. 621/2009, este O.U.G. nr. 37/2009

la adoptarea căreia au fost încălcate normele privitoare la adoptarea

O.U.G. prevăzute de art. 115 din Legea fundamentală, fapt

reținut de Curtea Constituțională.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că sentința atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care va respinge recursul declarat de Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca nefondat,

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură împotriva sentinței civile nr. 234 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2010.