ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2230/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 234 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.D.R.O., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a dispus anularea deciziei nr. 621 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență următoarele: Decizia nr. 621 din 24 aprilie 2009 atacată prin cererea de chemare în judecată, a fost emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în baza prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbogățire a activității administrației publice și nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ, or, motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrajului și excesului de putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin se suprimă drepturi sau situații juridice individuale. Instanța de fond a mai reținut că în prezenta cauză singura motivare a actului administrativ atacat este O.U.G. nr. 37/2009, act normativ la adoptarea căruia au fost încălcate normele privitore la adoptarea ordonanței de urgență, prevăzute de art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, astfel cum a reținut Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care s-a pronunțat neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 37/2009. În aceste condiții, actul administrativ atacat este nelegal și este nelegal și este sancționat cu anularea. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a precizat în motivele de recurs că prima instanță a criticat actul normativ și nu decizia emisă de recurentă și și-a argumentat soluția doar pe Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009, deși această deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009, în baza căruia a fost emis actul atacat, nu este de natură să creeze premisa de nelegalitate a actului contestat.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând motivele de recurs, actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Instanța fondului a analizat măsura dispusă prin O.U.G. nr. 37/2009 prin prisma respectării Legii nr. 188/1999 și a concluzionat că aceasta (măsura) poate fi discriminatorie față de art. 27 din Legea nr. 188/1999 care prevede că „Este interzisă orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, convingeri religioase, etnic” etc. Desființarea postului pe care l-a ocupat intimata nu a avut la bază criterii de ordin economic, care să justifice măsura și mai mult prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională. Este firesc ca instanța de fond să conchidă în sensul că aplicarea în continuare a actului normativ declarat neconstituțional, ar contraveni ordinii de drept, postul intimatei fiind desființat tocmai pe dispozițiile acestei Ordonanțe. Fără putință de tăgadă, actul administrativ atacat Decizia nr. 621/2009 se fondează pe prevederile O.U.G nr. 37/2009 și prin urmare nu poate fi legală prin faptul că O.U.G. nr. 105/2009 ar permite luarea unor astfel de măsuri, aceasta din urmă ordonanță fiind ulterioară deciziei nr. 621/2009. În litigiul de față singura motivare a actului administrativ Decizia nr. 621/2009, este O.U.G. nr. 37/2009 la adoptarea căreia au fost încălcate normele privitoare la adoptarea O.U.G.

prevăzute de art. 115 din Legea fundamentală, fapt reținut de Curtea Constituțională. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 234 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.