ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 463/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 februarie 2005, reclamanta B.V.V. a chemat în judecată pârâta SC C.H. SRL Craiova, solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 7276 din 6 februarie 2004 și a contractului de locațiune nr. 1922 din 6 februarie 2004, precum și evacuarea pârâtei din imobil, cu restabilirea situației anterioare. Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă SC C.H. SRL Craiova a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii tuturor lucrărilor de reparații exterioare și interioare, modificări interioare imobil și împrejmuire precum și instituirea unui drept de retenție asupra spațiului închiriat, până la plata efectivă a valorii lucrărilor efectuate.

Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios-administrativ, prin sentința nr. 89 din 09 mai 2006, a admis în parte acțiunea, dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 7275 din 06 februarie 2004 și a contractului de locațiune nr. 1922 din 06 februarie 2004, precum și evacuarea pârâtei SC C.H. SRL Craiova. A fost obligată pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata chiriei de 300 Euro/lunar, începând cu data de 06 februarie 2004 și până la evacuare. A fost respinsă cererea reclamantei privind restabilirea situației anterioare a spațiului închiriat și cu privire la obligarea pârâtei să înlăture lucrările ce închid calea de acces. De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC C.H.

SRL Craiova. În pronunțarea sentinței s-a reținut, pe baza expertizei tehnice dispuse în cauză, că locatara a efectuat reparații asupra imobilului închiriat care i-a afectat structura de rezistență, lucrări ce nu au avut acordul proprietarului. S-a mai reținut că, potrivit clauzelor contractuale, locatara, din momentul începerii activității comerciale, datorează o chirie de 300 Euro/lună. În respingerea cererii reconvenționale, instanța a reținut că pretențiile sunt neîntemeiate, modificările și lucrările efectuate de pârâta-reclamantă fiind voluptorii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă SC C.H.

SRL Craiova, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 180 din 20 septembrie 2006, hotărârea atacată fiind desființată cu trimiterea la fond spre rejudecare, pentru a se pune în discuția părților dacă reclamanta înțelege să-l cheme în judecată și pe B.C., în nume propriu, cu care a încheiat contractul de locațiune în cauză nr. 1922/2004. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând că B.C. a fost prezent în instanță, în calitate de administrator al societății pârâte, deci a existat procedura îndeplinită. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 776 din 20 februarie 2007 a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza instanței de apel spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții, pentru a se stabili dacă prin îmbunătățirile efectuate de apelanta pârâtă s-a afectat structura de rezistență a imobilului și cuantumul îmbunătățirilor efectuate cu acordul proprietarului. Prin decizia nr. 111 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul pârâtei SC C.H. SRL Craiova, împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o în sensul respingerii acțiunii principale și a menținerii restului dispozițiilor sentinței. În pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut că cererea reclamantei pentru rezilierea contractului și evacuarea pârâtei nu-și are temei.

Reclamanta a fost de acord cu modificările aduse spațiului închiriat, după cum rezultă din declarația autentificată cu nr. 2149 din 22 martie 2004, în baza căreia s-a obținut și autorizația de construcție. Din expertiza tehnică dispusă, în apel a rezultat că lucrările efectuate de pârâtă nu au afectat structura de rezistență și s-au efectuat în limitele autorizației de construire. S-a mai reținut că pârâta și-a respectat obligațiile privind plata chiriei, prevăzute prin contract. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - reținerile instanței de apel în sensul că nu a fost afectată structura de rezistență a imobilului și că s-a respectat autorizația de construire, rețineri întemeiate pe expertiza dispusă în apel, nu pot fi luate în considerare, cât timp acestea sunt contrare concluziilor expertizei dispuse de instanța de fond; - instanța de apel, nemotivat a reținut expertiza efectuată în apel; - nu și-a dat acordul pentru distrugerea imobilului, ci pentru îmbunătățire. Recursul este nefondat pentru următoarele motive: Cererea de reziliere a contractului de locațiune se întemeiază pe modificările efectuate de pârâtă asupra spațiului închiriat, fără acordul reclamantei, de natură să afecteze structura de rezistență.

În stabilirea situației de fapt la fond și apel, instanțele au avut în vedere probatoriile administrate, în special proba cu expertiza tehnică. În ce privește afectarea structurii de rezistență a imobilului, aceasta a constituit un obiectiv pentru ambele expertize și, în adevăr răspunsurile au fost diferite. Expertiza efectuată în dosarul primei instanțe a concluzionat că structura de rezistență a clădirii a fost afectată prin crearea a două goluri în zidurile de rezistență. Expertiza efectuată în apel de un expert autorizat M.L.P.A.T. (ing. R.G.) a înlăturat concluziile primei expertize privind afectarea rezistenței zidurilor prin cele două goluri, întrucât au fost asigurate prin consolidarea cu cadre din profile metalice, soluție dată de un expert M.L.P.A.T., lucrările fiind realizate cu respectarea structurii de rezistență.

Nu se poate reține deci o încălcare a prevederilor legale privind proba cu expertiza, ca mijloc de stabilire a situației de fapt. Așa fiind, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.V.V. împotriva deciziei nr. 111 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.