ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 octombrie 2007, reclamanta SC A.T.N.T. SRL Bocicoiu Mare, județul Maramureș, a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. Rona de Sus pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie autorizată să execute lucrările de investiții la obiectivele „brutărie” și „bar” potrivit contractului de locațiune și compensarea acestora cu chiria, cu cheltuieli de judecată. La data de 24 octombrie 2007, pârâta SC C.C. Rona de Sus a formulat o cerere reconvențională prin care s-a solicitat să se constate rezilierea de plin drept a contractelor din 1 martie 2003, precizând ulterior că solicită și evacuarea reclamantei din spațiile comerciale respective.

Prin sentința civilă nr. 228 din 12 februarie 2008 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, constatându-se rezilierea de drept a contractelor de închiriere și evacuarea reclamantei din spațiile închiriate, cu cheltuieli de judecată în favoarea acesteia. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 159 din 17 septembrie 2008 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că a fost admisă acțiunea principală a reclamantei care a fost autorizată să execute lucrările de investiții conform programului de modernizare aprobat pentru a ajunge la standardele de autorizare impuse de U.E. la obiectivele „brutărie” și „bar” ce fac obiectul contractelor de închiriere din 1 martie 2005, pe cheltuiala sa, în compensare cu chiria, conform clauzelor contractuale.

Totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă și precizată de aceasta cu 822,75 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia pentru fond și apel. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, în principal rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii sale reconvenționale și în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru administrarea probelor necesare. Aceasta întrucât instanța trebuia să constate reziliate contractele de închiriere pentru neplata la termen a chiriei, iar pe de altă parte locatarul care a primit spațiile în starea de la momentul încheierii contractelor de închiriere avea și obligația de a executa toate lucrările și operațiile de întreținere necesare funcționării potrivit normelor legale obligatorii.

Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport de susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea dispune modificarea și în subsidiar casarea hotărârii atacate, cum greșit se solicită. În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat, urmare a unor raporturi juridice anterioare de asociere în participație, potrivit contractelor din 1 martie 2005 încheiate între părți, potrivit cu care locatarul avea obligația de a folosi bunul potrivit destinației din contracte – „brutărie” și „bar” - și de a executa la timp și în bune condiții lucrările de reparații și întreținere necesare, iar în caz de reziliere locatorul având obligația despăgubirii.

Prin anexele la contract reprezentanții pârâtei – locatoare au fost de acord ca reclamanta locatară să execute investiții, contravaloarea lor urmând a fi compensate în parte din chiria lunară, situație necontestată. La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, în raport cu care s-a apreciat corect necesitatea efectuării lucrărilor de reparații și amenajări determinate de starea de degradare a imobilelor și conform dispozițiilor legale și constatărilor și notificărilor obligatorii emise de A.S.V. și pentru siguranța alimentelor și a D.S.P. Maramureș, precum și a autorizațiilor prevăzute de lege pentru funcționarea corespunzătoare, în condițiile în care locatorul și-a exprimat acordul pentru realizarea investițiilor necesare funcționării, cum s-a menționat mai sus.

Cu alte cuvinte, cât timp locatorul a consimțit ca destinația imobilelor închiriate să fie cea de brutărie și bar, și-a asumat implicit și obligația de a menține aceste bunuri în stare de funcționare pentru a asigura folosința lor liniștită și utilă potrivit destinației convenite, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea atacată. Faptul că pârâta – recurentă locatoare s-a opus executării .lucrărilor menționate, vine în contradicție cu obligația asumată, așa cum a fost precizată, de a asigura locatarului folosința corespunzătoare destinației pentru care s-a făcut închirierea. În acest sens, s-a reținut corect că refuzul locatorului la realizarea lucrărilor de modernizare impuse de dispozițiile legale în vigoare, nu poate fi primit, neavând o motivare obiectivă în raport de întinderea investițiilor, situație în care acesta nu poate practic schimba pe parcursul locațiunii destinația din contract.

În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. Rona de Sus împotriva deciziei civile nr. 159/2008 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.