ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 20 octombrie 2007, reclamanta SC A.T.N.T.

SRL Bocicoiu Mare, județul Maramureș, a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. Rona

de Sus pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie autorizată să execute

lucrările de investiții la obiectivele „brutărie” și „bar” potrivit

contractului de locațiune și compensarea acestora cu chiria, cu cheltuieli de

judecată.

La data de 24 octombrie

2007, pârâta SC C.C. Rona de Sus a formulat o cerere reconvențională prin care

s-a solicitat să se constate rezilierea de plin drept a contractelor din 1

martie 2003, precizând ulterior că solicită și evacuarea reclamantei din

spațiile comerciale respective.

Prin sentința civilă nr. 228

din 12 februarie 2008 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea reclamantei și a

admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, constatându-se rezilierea de

drept a contractelor de închiriere și evacuarea reclamantei din spațiile

închiriate, cu cheltuieli de judecată în favoarea acesteia.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr. 159 din 17 septembrie 2008 a admis apelul reclamantei, a

schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că a fost admisă

acțiunea principală a reclamantei care a fost autorizată să execute lucrările

de investiții conform programului de modernizare aprobat pentru a ajunge la

standardele de autorizare impuse de U.E. la obiectivele „brutărie” și „bar” ce

fac obiectul contractelor de închiriere din 1 martie 2005, pe cheltuiala sa, în

compensare cu chiria, conform clauzelor contractuale. Totodată a fost respinsă

cererea reconvențională formulată de pârâtă și precizată de aceasta cu 822,75

lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia pentru fond și apel.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând, în esență, în principal rejudecarea cauzei în sensul

respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii sale reconvenționale și

în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel pentru administrarea probelor necesare. Aceasta întrucât

instanța trebuia să constate reziliate contractele de închiriere pentru neplata

la termen a chiriei, iar pe de altă parte locatarul care a primit spațiile în

starea de la momentul încheierii contractelor de închiriere avea și obligația

de a executa toate lucrările și operațiile de întreținere necesare funcționării

potrivit normelor legale obligatorii.

Recursul pârâtei este

nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză, în raport de susținerile pe care pârâta le face prin

recursul de față se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pentru a se putea dispune modificarea și în subsidiar casarea

hotărârii atacate, cum greșit se solicită.

În speță, raporturile

comerciale dintre părți s-au derulat, urmare a unor raporturi juridice

anterioare de asociere în participație, potrivit contractelor din 1 martie 2005

încheiate între părți, potrivit cu care locatarul avea obligația de a folosi

bunul potrivit destinației din contracte – „brutărie” și „bar” - și de a

executa la timp și în bune condiții lucrările de reparații și întreținere

necesare, iar în caz de reziliere locatorul având obligația despăgubirii.

Prin anexele la contract

reprezentanții pârâtei – locatoare au fost de acord ca reclamanta locatară să

execute investiții, contravaloarea lor urmând a fi compensate în parte din

chiria lunară, situație necontestată.

La dosarul cauzei s-au depus

înscrisuri, în raport cu care s-a apreciat corect necesitatea efectuării

lucrărilor de reparații și amenajări determinate de starea de degradare a

imobilelor și conform dispozițiilor legale și constatărilor și notificărilor

obligatorii emise de A.S.V. și pentru siguranța alimentelor și a D.S.P.

Maramureș, precum și a autorizațiilor prevăzute de lege pentru funcționarea

corespunzătoare, în condițiile în care locatorul și-a exprimat acordul pentru

realizarea investițiilor necesare funcționării, cum s-a menționat mai sus.

Cu alte cuvinte, cât timp

locatorul a consimțit ca destinația imobilelor închiriate să fie cea de

brutărie și bar, și-a asumat implicit și obligația de a menține aceste bunuri

în stare de funcționare pentru a asigura folosința lor liniștită și utilă

potrivit destinației convenite, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea

atacată.

Faptul că pârâta – recurentă

locatoare s-a opus executării .lucrărilor menționate, vine în contradicție cu

obligația asumată, așa cum a fost precizată, de a asigura locatarului folosința

corespunzătoare destinației pentru care s-a făcut închirierea.

În acest sens, s-a reținut

corect că refuzul locatorului la realizarea lucrărilor de modernizare impuse de

dispozițiile legale în vigoare, nu poate fi primit, neavând o motivare

obiectivă în raport de întinderea investițiilor, situație în care acesta nu

poate practic schimba pe parcursul locațiunii destinația din contract.

În consecință, recursul

pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC C.C. Rona de Sus împotriva deciziei civile nr. 159/2008

din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2009.