ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta B.V.V., a chemat în judecată pe pârâta SC C.H. SRL Craiova, solicitând rezilierea contractului de închiriere 7275 din 6 februarie 2004 și a contractului de locațiune 1922 din 6 februarie 2004. Pârâta prin cerere reconvențională solicită obligarea reclamantei la plata investițiilor efectuate. Judecătoria Tg. Jiu, prin sentința 358 din 20 aprilie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Prin sentința 116 din 9 iunie 2005, tribunalul a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu și constatând conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova pentru stabilirea competenței materiale.

Curtea de apel, prin decizia 75 din 11 iulie 2005, a stabilit competența soluționării acțiunii la Tribunalul Gorj. Precizându-și acțiunea reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la diferența de chirie și restabilirea situației anterioare. Prin sentința 89 din 9 mai 2006, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei a reziliat contractele 7275 și 1922 din 6 februarie 2004, a evacuat pe pârâta SC C.H. SRL, obligând-o la plata chiriei de 300 Euro/lună începând cu 6 februarie 2004, a respins cererea privind restabilirea situației anterioare a spațiului și înlăturarea lucrărilor ce închid calea de acces și cererea reconvențională. Instanța de fond a reținut că pârâta în calitate de chiriaș, a executat modificări la structura spațiului închiriat, fără acordul proprietarului și a ocupat o suprafață mai mare decât cea prevăzută în contract, iar pe de altă parte deși s-a obligat la plata chiriei de 300 Euro/lună, a achitat o chirie de 3.000.000 lei.

În privința cererii reconvenționale, chiriașul a executat lucrări fără respectarea autorizației și fără întocmirea unui proiect de execuție astfel cum îl impunea raportul de expertiză iar modificările au fost voluptorii. Curtea de Apel Craiova, prin decizia 180 din 20 septembrie 2006, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare considerând că instanța de fond a judecat pricina fără citarea în calitate de pârât a lui B.C. care și în condițiile în care a fost prezent în calitate de administrator al SC C.H. SRL nu a fost chemat în judecată și în nume propriu. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii considerând lipsa de procedură cu B.C. Acesta a fost prezent în instanță în calitate de administrator al societății pârâte, nu a făcut nici o cerere de intervenție în nume propriu și nici nu a declarat apel iar judecata nu s-a făcut în lipsa părții nelegal citate. Recursul este fondat și va fi admis. Dispozițiile art. 85 și urm. C. proc. civ., stabilesc obligația legală de citare a părților, justificată de incidența principiilor fundamentale ale procesului civil, dreptul de apărare și contradictorialitatea. Prevederile menționate permit judecătorului să hotărască asupra unei cereri numai după citarea sau înfățișarea părților.

Astfel, cum se menționează chiar în considerentele deciziei atacate, B.C. a fost prezent la unele termene și a stat în proces în calitate de administrator al societății comerciale pârâte. Instanța de apel, printr-o interpretare excesivă a dispozițiilor procedurale nefondat a constatat încălcarea principiilor fundamentale care determină procedura de citare a părților. Fără a fi într-adevăr citat, B.C. s-a înfățișat în fața instanței de fond așa încât principiul contradictorialității și al dreptului la apărare nu au fost încălcate. De altfel, instanța de apel s-a mulțumit să evoce cele două contracte de închiriere, încheiate pentru același spațiu cu societatea comercială dar și cu administratorul acesteia, persoană fizică, fără analiza acestora în raport cu precizarea acțiunii reclamantei din 9 decembrie 2005, față de care se putea pronunța asupra fondului.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa decizia 180 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și va trimite cauza spre rejudecarea motivelor de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.V.V. împotriva deciziei nr. 180 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2007.