ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Reclamanta B.V.V., a chemat
în judecată pe pârâta SC C.H. SRL Craiova, solicitând rezilierea contractului
de închiriere 7275 din 6 februarie 2004 și a contractului de locațiune 1922 din
6 februarie 2004.
Pârâta prin cerere
reconvențională solicită obligarea reclamantei la plata investițiilor
efectuate.
Judecătoria Tg. Jiu, prin
sentința 358 din 20 aprilie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Gorj.
Prin sentința 116 din 9
iunie 2005, tribunalul a declinat, la rândul său, competența de soluționare în
favoarea Judecătoriei Tg. Jiu și constatând conflictul negativ de competență a
înaintat dosarul Curții de Apel Craiova pentru stabilirea competenței
materiale.
Curtea de apel, prin decizia
75 din 11 iulie 2005, a stabilit competența soluționării acțiunii la Tribunalul
Gorj.
Precizându-și acțiunea
reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la diferența de chirie și restabilirea
situației anterioare.
Prin sentința 89 din 9 mai
2006, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei a reziliat contractele
7275 și 1922 din 6 februarie 2004, a evacuat pe pârâta SC C.H. SRL, obligând-o
la plata chiriei de 300 Euro/lună începând cu 6 februarie 2004, a respins
cererea privind restabilirea situației anterioare a spațiului și înlăturarea
lucrărilor ce închid calea de acces și cererea reconvențională.
Instanța de fond a reținut
că pârâta în calitate de chiriaș, a executat modificări la structura spațiului
închiriat, fără acordul proprietarului și a ocupat o suprafață mai mare decât
cea prevăzută în contract, iar pe de altă parte deși s-a obligat la plata
chiriei de 300 Euro/lună, a achitat o chirie de 3.000.000 lei.
În privința cererii
reconvenționale, chiriașul a executat lucrări fără respectarea autorizației și
fără întocmirea unui proiect de execuție astfel cum îl impunea raportul de
expertiză iar modificările au fost voluptorii.
Curtea de Apel Craiova, prin
decizia 180 din 20 septembrie 2006, a admis apelul pârâtei, a desființat
sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare considerând că instanța de
fond a judecat pricina fără citarea în calitate de pârât a lui B.C. care și în
condițiile în care a fost prezent în calitate de administrator al SC C.H. SRL
nu a fost chemat în judecată și în nume propriu.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că
instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii considerând lipsa de
procedură cu B.C. Acesta a fost prezent în instanță în calitate de
administrator al societății pârâte, nu a făcut nici o cerere de intervenție în
nume propriu și nici nu a declarat apel iar judecata nu s-a făcut în lipsa
părții nelegal citate.
Recursul este fondat și va
fi admis.
Dispozițiile art. 85 și urm.
C. proc. civ., stabilesc obligația legală de citare a părților, justificată de
incidența principiilor fundamentale ale procesului civil, dreptul de apărare și
contradictorialitatea.
Prevederile menționate
permit judecătorului să hotărască asupra unei cereri numai după citarea sau
înfățișarea părților.
Astfel, cum se menționează
chiar în considerentele deciziei atacate, B.C. a fost prezent la unele termene
și a stat în proces în calitate de administrator al societății comerciale
pârâte.
Instanța de apel, printr-o
interpretare excesivă a dispozițiilor procedurale nefondat a constatat
încălcarea principiilor fundamentale care determină procedura de citare a
părților.
Fără a fi într-adevăr citat,
B.C. s-a înfățișat în fața instanței de fond așa încât principiul
contradictorialității și al dreptului la apărare nu au fost încălcate.
De altfel, instanța de apel
s-a mulțumit să evoce cele două contracte de închiriere, încheiate pentru
același spațiu cu societatea comercială dar și cu administratorul acesteia,
persoană fizică, fără analiza acestora în raport cu precizarea acțiunii
reclamantei din 9 decembrie 2005, față de care se putea pronunța asupra
fondului.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va
admite recursul, va casa decizia 180 din 20 septembrie 2006 pronunțată de
Curtea de Apel Craiova și va trimite cauza spre rejudecarea motivelor de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta B.V.V. împotriva deciziei nr. 180 din 20 septembrie 2006 a Curții de
Apel Craiova, secția comercială.
Casează decizia recurată și
trimite cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 februarie 2007.