ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 martie 2007

reclamanta SC T.A.S. SRL București cheamă în judecată pe pârâtul I.D.

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta să

respecte contractul de închiriere încheiat între părți în 12 decembrie 2003 în

sensul de a-i permite reclamantei accesul în imobilul închiriat.

Pârâtul formulează cerere

reconvențională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

rezilierea prin acordul părților a contractului de închiriere în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1964

din 11 aprilie 2007 Judecătoria Buftea admite excepția necompetenței materiale

a judecătoriei, invocată de pârât, și declină competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, reținând

caracterul comercial al cauzei, având obiect neevaluabil în bani, față de art. 56

C. com. raportat la art. 4 și art. 7 C. com. și dând eficiență dispozițiilor art.

2 pct. 1 lit. a) C. com.

Prin sentința comercială nr.

1323 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

admite cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă, obligă pe pârât să

respecte contractul de închiriere în litigiu în sensul de a permite reclamantei

- pârâte accesul în imobilul închiriat și respinge cererea reconvențională formulată

de pârâtul - reclamant, reținând că cererea de reziliere a contractului în

cauză, înregistrată la D.G.F.P. Ilfov de către pârâtul - reclamant la 28 iunie

2006, la care s-a atașat un pretins acord al reclamantei, nu poate avea

eficiență față de contractul de cesiune de părți sociale și actul adițional

modificator al actului constitutiv al reclamantei al cărei asociat unic devenea

Z.W., înregistrate în Registrul Comerțului de către judecătorul delegat la 26

iunie 2006, și față de faptul că pârâtul a recunoscut că a încasat personal

contravaloarea chiriei până la data introducerii acțiunii, iar la data de 28

iunie 2006 persoana care putea angaja pe reclamantă este cea menționată la O.R.C.

Tribunalul București.

Prin decizia comercială nr. 374

din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinței

primei instanțe, reținând, în acest sens, că la data de 28 iunie 2006, data

formulării cererii de reziliere a contractului de închiriere, reclamanta - intimată

prin reprezentantul său legal nu și-a exprimat consimțământul la această

reziliere, astfel că nu se poate pretinde că între părți ar fi existat acordul

de voință în sensul rezilierii contractului.

Împotriva deciziei de mai

sus pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea

deciziei recurate, admiterea apelului său, și, pe fond, respingerea acțiunii

principale și admiterea cererii reconvenționale în sensul constatării

rezilierii prin acordul părților a contractului de închiriere în litigiu.

În fundamentarea recursului

său recurentul critică instanța de apel pentru greșita aplicare a prevederilor

legale în materia opozabilității față de terți a schimbării administratorului

unei societăți comerciale cu răspundere limitată, ignorând că cererea de

reziliere a contractului a fost semnată la D.G.F.P. Ilfov de către o persoană

fizică, reprezentant al locatarei reclamante, care deținea originalul

contractului de închiriere în cauză și ștampila societății comerciale, pe care

a și utilizat-o, neprezentându-se, la acel moment, dovada existenței unui alt

reprezentant legal al intimatei - reclamante cu privire la persoana căruia să

fi fost înștiințat recurentul, instanța criticată făcând o aplicare eronată a

dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 26/1990 și ale art. 26 alin. (2) din aceeași

lege, precum și ale art. 204 alin. (5), art. 54 alin. (2) și art. 55 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care actul adițional la actul

constitutiv al societății reclamante - prin care a fost schimbat și

administratorul acesteia - a fost publicat în M. Of. partea a IV-a nr. 2457/7.08.2006,

mult după semnarea - la 28 iunie 2006 - a cererii de reziliere a contractului

în litigiu de către dl. F.O.S., legitimat cu procura dată la Aman, Iordania, la

12 iunie 2006 de către administratorul de la acel moment al intimatei, dl. A.Q.F.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat

întrucât, prin încheierea judecătorului delegat din 28 iunie 2006 de înscriere

în Registrul Comerțului a actului adițional prin care se numea un nou

administrator, această numire a devenit opozabilă și recurentului, astfel că

decizia recurată a fost pronunțată cu corecta aplicare a legii de către

instanța de apel, aceasta constatând întemeiat că lipsește acordul reclamantei -

intimate pentru rezilierea contractului în litigiu, recursul recurentului fiind,

de altfel, în aceste condiții și nemotivat – în opinia intimatei.

Din examinarea criticilor

recurentului prin prisma motivului de recurs invocat reiese că acestea sunt

întemeiate.

În acest sens, din

examinarea actelor dosarului se constată că instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 raportat la art.

204 alin. (5) din aceeași lege, ignorând că intimata - reclamantă – societate

comercială – nu putea invoca față de terț, respectiv față de pârâtul - recurent,

numirea în funcția de administrator - reprezentant legal - a unei alte persoane

câtă vreme această numire nu a fost publicată în conformitate cu legea, adică –

în speță – în Monitorul Oficial. Or, în cauza de față, publicarea actului

adițional la actul constitutiv al societății comerciale reclamante, prin care a

fost desemnat un alt administrator, reprezentant legal al acesteia, s-a făcut

în M. Of. partea a IV-a din 7.08.2006, aceasta fiind data la care recurentul - pârât

a putut cunoaște că locatara cu care încheiase contractul de închiriere în

litigiu avea un alt reprezentant legal decât acela care-și exprimase acordul pe

cererea de reziliere a menționatului contract înregistrată la A.F.P. Voluntari

la 28 iunie aplicând și ștampila reclamantei - intimate, ștampilă a cărei

pierdere eventuală societatea comercială în cauză nu a făcut dovadă să o fi

reclamat.

În mod netemeinic instanța

de apel nu a dat eficiență cererii de reziliere a contractului de închiriere,

în cauză, prin acordul părților, câtă vreme pârâtul a probat că cererea de

reziliere depusă la A.F.P. Voluntari este semnată de reprezentanții ambelor

părți la contractul de închiriere în litigiu, intimata - reclamantă nefăcând

dovada că cel care și-a manifestat acordul menționat, semnând și ștampilând

înscrisul, nu a fost dl. F.O.S., împuternicit prin procură specială de

administratorul de atunci al societății, dl. A.Q.F.

Astfel fiind, criticile

recurentului - pârât fiind fondate, decizia recurată constatându-se a fi

netemeinică și nelegală, pronunțată cu greșita aplicare a legii, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul declarat de

recurent urmează a fi admis și decizia recurată urmează a fi modificată în

sensul că urmează a fi admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței

instanței de fond, care urmează a fi schimbată în tot în sensul că urmează a fi

respinsă ca nefondată acțiunea principală, formulată de reclamanta SC T.A.S.

SRL și urmează a fi admisă cererea reconvențională, formulată de pârâtul I.D.,

și, pe cale de consecință, urmează a se constata reziliat prin acordul părților

contractul de închiriere din 12 decembrie 2003.

Cu aplicarea dispozițiilor art.

274 C. proc. civ. intimata - reclamantă, căzută în pretenții, urmează a fi

obligată să plătească recurentului - pârât suma de 1.048 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul I.D.

Modifică decizia nr. 374 din

9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în

sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 1323 din 30

ianuarie 2008 a Tribunalului București.

Schimbă, în tot, sentința de

fond în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea principală formulată de SC

T.A.S. SRL.

Admite cererea

reconvențională formulată de I.D. și constată reziliat contractul de închiriere

din 12 decembrie 2003 prin acordul părților.

Obligă intimata - reclamantă

la 1.048 lei cheltuieli de judecată către recurentul - pârât, în toate fazele.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.