ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2607/2012

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Galați, reclamantul D.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale,

pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea

acestuia la emiterea unui act administrativ de reintegrare a reclamantului pe

postul de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă în cadrul

Inspectoratului Teritorial de Muncă Galați, începând cu data de 12 octombrie

2011, plata diferenței între salariul aferent funcției respective și salariul

încasat efectiv după data de 12 octombrie 2011 și până la punerea în executare

a obligației de reintegrare, actualizată și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 august 2000, a fost numit în

funcția de inspector șef adjunct securitate și sănătate în muncă, conform

Ordinului 605 din 8 august 2000 emis de Ministerul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei.

Prin Ordinul nr. 457

din 23 aprilie 2009, în baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a

dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de

conducere de inspector șef adjunct la data expirării termenului de preaviz,

respectiv 25 mai 2009.

Prin adresa din 18

mai 2009 a solicitat să i se aprobe trecerea, începând cu 22 mai 2009, pe

funcția publică de conducere vacantă de șef birou la compartimentul îndrumare

angajatori și angajați în domeniul securității și sănătății în muncă din cadrul

ITM Galați.

Prin Ordinul nr. 752

din 22 mai 2009, începând cu 22 mai 2009 s-a modificat raportul de serviciu al

reclamantului prin mutarea definitivă pe funcția publică de conducere de șef

birou la compartimentul îndrumare angajatori și angajați în domeniul

securității și sănătății în muncă din cadrul ITM Galați.

Prin Ordinul nr. 912

din 25 mai 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul

relațiilor de muncă în cadrul ITM Galați, potrivit art. III alin. (4) din

O.U.G. nr. 37/2009, începând cu data de 25 mai 2009.

Prin Decizia nr. 268

din 13 octombrie 2009, începând cu data de 14 octombrie 2009, reclamantului i-a

încetat contractul de management, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 și

cu aceeași dată a încetat suspendarea raportului de serviciu, cu reluarea

activități în funcția publică de șef birou.

Prin Decizia nr. 463

din 26 octombrie 2009, potrivit art. IV alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2009,

reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul

relațiilor de muncă în cadrul ITM Galați.

Prin Decizia nr. 630 din

25 februarie 2010, având în vedere decizia Curții Constituționale nr.

1629/2009, a încetat contractul de management al reclamantului începând cu 1

martie 2010, iar cu aceeași dată a încetat suspendarea raportului de serviciu.

Prin întâmpinarea

depusă în termen legal pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând și excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a tardivității acțiunii față de dispozițiile art.

9 alin. (4), (5) din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei calității

procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul a avut relații de serviciu

cu ITM Galați, aflat în subordinea Inspecției Muncii.

Pe fondul cauzei s-a

susținut că în cazul reclamantului nu a avut loc o încetare a raportului de

serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, deoarece, în

perioada de preaviz, la cererea reclamantului, a avut loc mutarea definitivă pe

funcția publică de șef birou și, în aceste condiții, nu se mai poate dispune

reintegrarea pe funcția publică de inspector șef adjunct.

Prin Sentința nr. 28

din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantului D.V.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați și l-a obligat pe acesta din urmă

să emită actul de reintegrare a reclamantei pe postul de inspector-șef adjunct

în domeniul relațiilor de muncă din cadrul Inspectorului Teritorial de Muncă

Galați, începând cu data de 12 octombrie 2011.

A fost obligat

pârâtul să plătească reclamantei diferența dintre salariul aferent funcției de

inspector șef adjunct și salariul încasat efectiv după data de 12 octombrie

2011 și până la executarea obligației de reintegrare, sumă actualizată cu rata

inflației la data plății efective.

Au fost respinse

excepțiile inadmisibilității, tardivității acțiunii reclamantei și lipsei

calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. și s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă Galați și, în

consecință, a fost respinsă acțiunea introdusă în contradictoriu cu acest pârât

pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost obligat

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să plătească

reclamantei suma de 4,15 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că având în vedere Decizia nr.

414/2010 și Decizia nr. 1257/2009, în ceea ce privește conducerea serviciilor

publice deconcentrate, aceasta va fi asigurată prin reîncadrarea în funcții a

persoanelor destituite prin aplicarea dispozițiilor celor două ordonanțe

declarate neconstituționale, deoarece măsura de destituire reprezintă un efect

al actelor normative primare rămase fără suport constituțional.

Referitor la

excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii raportat la dispozițiile

art. 9 alin. (1), (4), (5) din Legea nr. 554/2004, a constatat că acestea nu

sunt întemeiate. Articolul menționat anterior se referă la acțiuni împotriva

ordonanțelor guvernului, respectiv la situația în care excepția de

neconstituționalitate vizează o ordonanță de guvern.

Reclamantul a invocat

însă prevederile Legii nr. 188/1999 și Deciziile Curții Constituționale nr. 413

și nr. 414/2010. Este adevărat că în motivare Curtea Constituțională se referă

la neconstituționalitatea actelor normative primare, O.G. nr. 37/2009 și O.G.

nr. 105/2009, însă obiectul excepției l-au constituit dispozițiile art. 1 pct.

1, art. 1 pct. 6, art. 1 pct. 27 și art. 1 pct. 28 din Legea pentru modificarea

și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

În ceea ce privește

calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii Familiei și Protecției

Sociale, s-a reținut că această instituție a emis ordinele și deciziile pe care

reclamantul le-a prezentat în expunerea situației de fapt, având competență în

modificarea sau încetarea raportului de serviciu, neavând relevanță unde se

desfășoară efectiv raportul de serviciu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În motivele de recurs

s-a susținut că au fost puse în executare prevederile O.U.G. nr. 37/2009, că

funcția deținută de reclamant a fost desființată prin aplicarea acestui act

normativ.

A precizat recurentul

că mutarea într-o altă funcție publică s-a făcut la cererea reclamantului.

A invocat și lipsa

calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, în sensul că reclamantul a avut raport de funcție cu Inspectoratul

Teritorial de Muncă Galați, care se află în subordinea Inspecției Muncii și nu

a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

S-a criticat și

obligarea la plata diferențelor salariale, întrucât reclamantul nu a avut

relații de serviciu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

A precizat că nu i

s-a comunicat întâmpinarea formulată de Inspectoratul Teritorial de Muncă

Galați, că nu s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a

acestei instituții.

Reclamantul D.V.,

prin întâmpinare, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, întrucât potrivit

art. 11 din Legea nr. 108/1999, inspectorul șef și inspectorul șef adjunct din

cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă sunt numiți de ministrul Muncii.

Reclamantul a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin acțiunea

introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale să emită actul administrativ de numire în

funcția de inspector șef adjunct la ITM Galați și obligarea la plata

diferențelor salariale începând cu 12 octombrie 2011 și până la reintegrarea

efectivă în funcție.

Din probatoriile

administrate rezultă că reclamantul a ocupat funcția de inspector șef adjunct

securitate și sănătate în muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă

Galați, prin Ordinul nr. 605 din 8 august 2000.

Ulterior, după

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 a fost eliberat din funcția respectivă

prin Ordinul nr. 458 din 23 aprilie 2009, iar prin Ordinul nr. 212 din 25 mai

2009 a fost numit director coordonator adjunct în domeniul securității și

sănătății în muncă în cadrul ITM Galați.

Prin Ordinul nr. 2305

din 11 octombrie     2011 Ministerul Muncii a dispus încetarea exercitării

acestei funcții dată până la care a exercitat efectiv această funcție.

Analiza parcursului

raporturilor de funcție în perioada aprilie 2009 - noiembrie 2011 demonstrează

scopul autorității pârâte de a-l îndepărta pe reclamant din funcție, fără a

exista o motivare legală și obiectivă, refuzul de a-l numi pe acesta în funcția

pe care a deținut-o legal din anul 2000 circumscriindu-se noțiunii de exces de

putere.

Autoritatea pârâtă

și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea drepturilor reclamantului

decurgând din Legea nr. 188/1999.

Trebuie precizat că

potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul

preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrate de art. 6 din

Convenție se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea

justiției, în scopul influențării soluționării unui litigiu.

Or, prin adoptarea

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 s-a săvârșit tocmai o astfel de

încălcare a art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care corect a

fost sancționată de instanța de fond.

Desființarea postului

deținut de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice

din moment ce ambele ordonanțe au fost declarate neconstituționale, astfel că

se revine la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este

lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea

funcției publice, ca element al securității sociale.

Refuzul de a emite

actul de numire este nelegal și de natură a afecta în mod evident securitatea

raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială,

protejată prin Convenția europeană a drepturilor omului și de actele

comunitare, precum și alte tratate internaționale la care România este parte și

a căror îndeplinire este obligată să o asigure potrivit art. 11 și 20 din

Constituția României.

Atât O.U.G. nr.

37/2009 cât și O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale, astfel

că în baza Legii nr. 554/2004, autoritatea publică poate fi obligată la

emiterea actului administrativ de numire.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, se constată că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 10 din

H.G. nr. 1377/2009, inspectorii șefi adjuncți ai inspectoratelor teritoriale de

muncă se numesc prin ordin de către ministrul muncii, familiei și protecției

sociale.

Față de reglementarea

legală enunțată, recurentul are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit

actului normativ menționat este cel care are competența de a numi pe funcție pe

reclamantul-intimat.

Referitor la

comunicarea întâmpinării:

Din Încheierea de

ședință din 16 ianuarie 2012 rezultă că pârâtul M.M.F.P.S. a fost reprezentat

în instanță, că s-a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor invocate, astfel

că și această critică este nefondată.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 28/2012 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2012.

Procesat de GGC - DG