ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 mai 2008

reclamanta H.B. a solicitat Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului

București, să se dispună anularea hotărârii nr. 68 din 16 aprilie 2008, emisă

de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a refuzat în mod

nejustificat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a

făcut dovada că împreună cu familia sa a suferit persecuții etnice în sensul

prevăzut de Legea nr. 189/2000, fiind născută la data de 20 iulie 1942 în localitatea

Pantelimon de Jos, Raionul Hârșova, în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința

civilă nr. 89 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei H.B., a anulat hotărârea nr. 68 din

16 aprilie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila, pe care a obligat-o

să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat și toate drepturile

aferente, conferite prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a se

pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate

în cauză rezultă că, reclamanta H.B., fiica numitului N.P. s-a născut la data

de 20 iulie 1942, în localitatea Pantelimonul de Jos, raionul Hârșova, adică la

doi ani de la refugiului părinților acesteia. A constatat instanța că odată

dovedită calitatea de refugiați a părinților săi, reclamanta este în drept să

dobândească același statut, un copil născut în timpul refugiului sau

strămutării părinților săi având aceleași condiții de viață ca aceștia și

același statut, indiferent dacă a fost, sau nu, conceput în refugiu.

Având în vedere și

contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin

refugiere, instanța a apreciat că pentru motive de echitate, nu se justifică

aplicarea unui tratament discriminatoriu refugiaților născuți în refugiu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se

susține că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de statutul de

strămutat în condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută

la data de 20 iulie 1942 în localitatea Pantelimonul de Jos, raionul Hârșova,

după aproximativ doi ani de la strămutarea părinților săi, în anul 1940, din

Cadrilater în România, s-a născut practic pe teritoriu românesc.

Arată

recurenta că de prevederile legii, astfel cum rezultă și din punctul de vedere

exprimat de Ministerul Justiției comunicat recurentei de către CNPAS prin

adresa nr. 33116 din 29 august 2005, nu pot beneficia decât copiii concepuți la

data strămutării, întrucât copilul născut se consideră că există iar drepturile

copilului se recunosc încă de la concepție, dacă s-a născut viu.

Examinându-se

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în

cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază

de prevederile ordonanței persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. l lit. c)].

Din probele

administrate în cauză rezultă că, reclamanta, s-a născut în anul 1942, în

localitatea Pantelimonul de Jos, raionnul Hârșova, localitate unde părinții

acesteia au fost strămutați ca urmare a schimbului de populație intervenit în

anul 1940 între România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Croiva din 6

septembrie 1940.

Curtea nu

poate lua în considerare motivele de recurs, potrivit cu care, de prevederile

Legii nr. 189/2000, nu pot

beneficia copiii născuți după strămutare, pe

considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari și pe aceștia.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin

Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios

dispozițiile legale aplicabile.

Pe cale de consecință,

recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Brăila împotriva sentinței civile nr. 89

din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 27 ianuarie 2009.