ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2467/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, contestație împotriva Hotărârii nr. 16858/41 din 20 februarie 2008, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 1945 din 18 iunie 2008 Tribunalul București, admițând excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Astfel investită, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3157 din 18 noiembrie 2008, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Hotărârii nr. 16858/41 din 29 februarie 2008 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 14 aprilie 1943 -06 martie 1945, începând cu 1 februarie 2008. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat, în esență, faptul că reclamanta, născută după strămutarea părinților săi din județul Caliacra, Bulgaria, a suferit aceleași privațiuni ca și părinții și frații acesteia, motiv pentru care se cuvine a se recunoaște acesteia drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

A mai reținut instanța faptul că surorii reclamantei, i- a fost recunoscută, prin Hotărârea nr. 2318 din 15 ianuarie 2004 emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, astfel încât pentru identitate de rațiune se impune recunoașterea acestei calități și reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, se susține că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de statutul de strămutat în condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută în anul 1943, pe teritoriul României, la mai bine de 2 ani de zile de la strămutarea părinților săi din Bulgaria (deci la mai mult de 300 de zile de la strămutare) și întrucât nu a părăsit niciodată teritoriul țării în care s-a născut, nu poate și nici nu a făcut dovada persecuției etnice pe care o invocă.

Arată recurenta, că de prevederile legii, astfel cum rezultă și din punctul de vedere exprimat de Ministerul Justiției prin adresa nr. 72712/2005 și de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi Sociale, prin adresele nr. 3423 din 26 septembrie 2002 și 5304 din 24 noiembrie 2004, nu pot beneficia decât copiii concepuți la data strămutării, întrucât copilul născut se consideră că există iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepție, dacă s-a născut viu. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta s-a născut în anul 1943, în localitatea Grădina, județul Constanța, după ce părinții acesteia au fost strămutați din Bulgaria, județul Caliacra, în România, ca urmare a schimbului de populație intervenit în anul 1940 între România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940. Curtea nu poate lua în considerare motivele de recurs, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot beneficia copiii născuți după strămutare, pe considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari și pe aceștia.

Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa.

Totodată, înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiului ubi eadem ratio ibi idem jus atunci când, constatând că în considerarea acelorași condiții de fapt invocate de reclamantă în susținerea cererii sale, un alt membru al familiei acesteia, respectiv sora reclamantei, a dobândit recunoașterea calității de persoană beneficiară a Legii nr. 189/2000, a apreciat că se impune recunoașterea acestei calități și reclamantei - care s-a aflat în situația identică a surorii sale. Prin urmare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3157 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.