ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2007,

reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului

București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

Hotărârii nr. 16509/106 din 27 martie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că hotărârea este nelegală deoarece reclamanta s-a născut când părinții

săi erau refugiați.

Pârâta a formulat

întâmpinare și a depus actele care au stat la baza emiterii hotărârii, în

conformitate cu art. 13 din Legea nr. 554/2004, și a solicitat  respingerea

acțiunii.

La dosar s-au depus

înscrisuri.

Prin sentința nr. 2593 din 24

octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.M., a

anulat hotărârea emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 pentru perioada august 1942 - martie 1945.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că din Hotărârea nr. 4583 din 6 mai 2003 emisă de Casa de Pensii a

Municipiului București, rezultă că mamei reclamantei, N.F., i s-a recunoscut

calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000 și i s-au acordat drepturile

cuvenite și de asemenea, pentru N.T., tatăl reclamantei, prin Hotărârea nr. 683

din 3 aprilie 2001 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, i s-au

acordat compensații pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în

urma încheierii Tratatului dintre România și Bulgaria din septembrie 1940.

Fiind dovedită perioada de

refugiu a părinților reclamantei și a familiei sale, Curtea a constatat că,

deși reclamanta s-a născut la data de 1 august 1942, în municipiul București,

sector 1, la doi ani de la refugiu, aceasta are vocație de a fi beneficiară a

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece legea nu face

distincție ci dimpotrivă, potrivit art. 1, „beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de

suferit persecuți din motive etnice”.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului București criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (8) și (9) C.

proc. civ.

În motivare recurenta a

susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta este

beneficiara dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât aceasta s-a născut în

anul 1942 iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au

fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate ca urmare a

schimbului de populație din Bulgaria în România, face parte și persoana care s-a

născut ulterior strămutării părinților săi.

Din analiza înscrisurilor

din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției

instanței de fond, în raport și de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru

următoarele considerente.

Potrivit certificatului de

naștere, intimata - cu numele anterior purtat căsătoriei N.M. - s-a născut la

data de 1 august 1942 în localitatea București.

Din situația de avere

imobilă rurală, rezultă că N.T., tatăl intimatei-reclamante, a deținut, în

județul Durostor, proprietăți rurale constând în 10 ha teren arabil, casă și

curte cu 1000 mp vie.

Prin Hotărârea nr. 4583 din 6

mai 2003 Casa de Pensii a Municipiului București a recunoscut mamei reclamantei

N.F. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a acordat drepturile

începând cu data de 1 ianuarie 2003 pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6

martie 1945.

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, sau

a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în

perioada strămutării părinților săi, ca urmare a schimbului de populație

stabilit între Bulgaria și România, în mod corect a reținut instanța de fond că

aceasta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000,

împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și

materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele

precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2593 din

24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2008.