ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2634/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 13 septembrie 2008, pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta E.V. a formulat

contestație împotriva Hotărârii nr. 23648 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.

189/2000, emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov, solicitând admiterea

acesteia, anularea hotărârii menționate și recunoașterea calității de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi L.M. și T. au fost strămutați din

Cadrilater (Durostor-Caliacra) în toamna anului 1940, urmare a Tratatului

dintre România și Bulgaria, semnat în aceeași lună la Craiova.

A mai precizat

reclamanta că s-a născut la data de 1 decembrie 1942, după strămutarea părinților

săi.

Prin sentința nr. 3153 din 18

noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta E.V., a

anulat hotărârea nr. 23648 din 14 august 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea

Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada

01 decembrie 1942-06 martie 1945, începând cu 01 august 2008.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 114615 din 6

aprilie 2004, Casa Județeană de Pensii Constanta a recunoscut fratelui

reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Prin urmare,

pentru identitate de rațiune, instanța a apreciat că și reclamanta beneficiază

de drepturile prevăzute de dispozițiile legii menționate, suferind astfel

aceleași privațiuni ca și părinții și fratele său.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale.

S-a mai

arătat că la dosarul cauzei nu există documente sau declarații de martori din

care să rezulte perioada în care au fost strămutați părinții

recurentei-reclamante, precum și faptul că aceasta a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu în perioada 06 septembrie 1940-06 martie

1945.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

de necontestat și rezultă din dovezile administrate (Declarația și Situația de

avere imobilă rurală a tatălui reclamantei precum și declarația martorului

D.I.) că tatăl intimatei-reclamante a fost strămutat din satul Carlîghiol,

Comuna Ceairighiol, Jud. Caliacra, împreună cu alți doi membrii de familie, în

anul 1940, în schimbul obligatoriu de populație dintre supușii români de

origine etnică bulgară din județele Tulcea si Constanta și supușii de origine

etnică română din Jud. Durostor si Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al

Tratatului încheiat la Craiova între România și Bulgaria la data de 7

septembrie 1940.

Așa cum în mod

corect a reținut și instanța de fond, respingerea cererii formulată de

reclamata E.V., în temeiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pe motivul că aceasta s-a născut în anul 1942, după strămutarea părinților săi

din Bulgaria, este neîntemeiată.

Potrivit

dispozițiilor legale aplicabile în această materie, efectele strămutării și ale

persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora

născuți în perioada cât legea produce efecte.

Mai mult decât

atât, prin Decizia nr. 114615 din 6 aprilie 2004, Casa Județeană de Pensii

Constanța a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și

fratelui reclamantei, L.C.

Astfel, deși

intimata s-a născut după momentul strămutării părinților săi, a împărtășit

situația acestora, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 3153 din 18

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Obligă

recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă E.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

mai 2009.