ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5104/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Judecata în primă instanța Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2004 reclamanta S.A.M. (născută S.) a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 224 din 12 mai 2004 emisă de pârât, prin care i s-a respins notificarea având ca obiect cererea de restituire în natură a imobilului situat în, Mediaș, județul Sibiu. Rejudecând cauza în fond după casare, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 546 din 1 aprilie 2007, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: Din actele de stare civilă depuse la dosar, care nu întrunesc cerințele impuse de Legea nr. 105/1992 și de O.G.

nr. 66/1999, nu rezultă cu certitudine că reclamanta este succesoarea în drepturi a mamei sale, Stânge Marianne, despre care susține că a fost proprietara imobilului în litigiu. Astfel, potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar rezultă că imobilul era înscris pe numele A.M., iar naționalizarea s-a făcut pe numele S.M., reclamanta nefăcând dovada că autoarea sa și-a schimbat numele prin căsătorie și că este una și aceeași persoană cu cea de la cale s-a naționalizat imobilul. În drept, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.

Judecata în apel Prin Decizia civilă nr. 486 din 14 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 224 din 12 mai 2005 emisă de pârât și l-a obligat să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului, precum și să plătească reclamantei suma de 1.505 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Imobilul în litigiu a fost naționalizat de la A.M., care, așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, s-a născut la Mediaș la data de 20 septembrie 1911, a fost căsătorită cu E.I.S. și a fost fiica lui A.M.

și a J.S. După moartea lui E.I.S., A.M. s-a căsătorit la data de 16 august 1951 cu W.E.S. Fiica acesteia, reclamanta din prezenta cauză,s-a căsătorit la data de 9 iulie 1971 cu G.P.K.S., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie din 1971 tradus, legalizat și depus la dosarul cauzei. Prin urmare, reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire așa cum prevăd dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul F.S., imobilul în litigiu se află pe același amplasament în localitatea Mediaș, și este format din corpul de clădire din zidărie de tip S +P +E, P +E, S +P și terenul aferent. Imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, apoi a fost închiriat Miliției Mediaș, iar din anul 1973 a fost transferat în întregime în administrarea M.A.I.

Cum imobilul se află în administrarea pârâtului, nu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 și nu a făcut obiectul privatizării, poate fi restituit în natură. Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, susținând că decizia este nelegală sub următoarele aspecte. Documentele depuse la dosar de către reclamantă, încheiate de către o autoritate străină nu au fost depuse în copie legalizată și nu îndeplineau condițiile impuse de O.G. nr. 66/1999, nepurtând niciun semn de autenticitate. Deși prin Decizia nr. 2572 din 8 martie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, cu indicația de a se examina dacă actele prezentate în copie îndeplinesc cerințele prevăzute de Legea nr. 105/1992 și de O.G.

nr. 66/1999, curtea de apel, schimbând hotărârea primei instanțe, nu a respectat această indicație. De asemenea, instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art. 1188 C. civ. referitoare la forța probantă a înscrisurilor și nu a solicitat reclamantei să se conformeze dispozițiilor instanței supreme. Pe de altă parte, deși din raportul de expertiză rezultă că la imobilul construcție s-au efectuat modificări structurale în sensul că s-au demolat o parte din construcțiile vechi și au fost edificate altele, instanța de apel a dispus restituirea în întregime a imobilului nesocotind prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Pentru a se respecta textul de lege menționat era necesar să se stabilească ce construcții existente pe terenul de 1.518 mp fac parte din fosta proprietate și ce construcții au fost edificate după preluarea imobilului de către stat, precum și dacă există sau nu amenajări subterane care fac imposibilă restituirea în natură a terenului.

În opinia recurentei, imobilul nu poate face obiectul restituirii în natură, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei. Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce se vor arăta. Într-adevăr, prin Decizia nr. 2575 din 8 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele anterioare se pronunțaseră asupra înscrisurilor depuse la dosar în fotocopie, cu neobservarea prevederilor art. 1188 C. civ. referitoare la forța probantă a înscrisurilor, iar în ceea ce privește înscrisurile emise în alte state fără a se verifica dacă acestea întrunesc cerințele prevăzute de Legea nr. 105/1992 și de O.G.

nr. 66/1999. Schimbând sentința tribunalului de respingere a acțiunii curtea de apel s-a limitat să prezinte situația de fapt, pe care a reținut-o din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, fără a motiva în ce măsură aceste înscrisuri întrunesc exigențele legale la care s-a făcut referire în decizia de casare și fără a respecta astfel prevederile art. 315 C. proc. civ. Aceste clarificări erau necesare cu atât mai mult cu cât în întâmpinarea depusă la dosar în apel intimatul contesta înscrisurile depuse în fotocopie, solicita depunerea de copii legalizate sau certificate, iar în cazul celor emise în Germania și în Argentina invoca necesitatea apostilării lor în conformitate cu Convenția de la Haga din anul 1961. De asemenea, intimatul a susținut în apel că imobilul a cărui restituire o solicită reclamanta a fost reconstruit integral, ceea ce echivalează cu o transformare într-un imobil nou, și că nu mai poate face obiectul restituirii în natură.

Or, o atare susținere nu a fost verificată de instanța de apel, deși pentru a se putea stabili dacă imobilul despre care reclamanta susține că a aparținut autoarei sale se poate sau nu restitui în natură, nu era suficient ca acesta să nu fi fost înstrăinat de stat prin vânzare sau în procesul de privatizare. Față de susținerile intimatului și de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, era esențial să se identifice care a fost configurația inițială a imobilului - teren și/sau construcție - dacă a avut loc o demolare și, respectiv, o reconstruire a acestuia ori, dacă s-au adăugat corpuri noi și care este proporția acestora. Cum prin decizia atacată curtea de apel nu răspunde în niciun fel acestor susțineri, Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar și verifica dacă s-au aplicat sau nu corect dispozițiile art. 3, 4, 7 și 10 din Legea nr. 10/2001, astfel încât în baza art. 304 pct. 5 și 7 C. proc.

civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va respecta dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și indicațiile privitoare la verificarea înscrisurilor cuprinse în decizia de casare anterioară și, totodată, va lămuri situația de fapt și sub aspectul existenței sau inexistenței unor construcții noi în raport de cele care au fost preluate prin naționalizare odată cu terenul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.A.I. împotriva Deciziei nr. 486 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2010.