ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2572/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1/ A/CC din 5

aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1933/2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

pentru minori și familie, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpaților V.I.A., V.A. și O.I., cu prilejul

examinării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de

cei trei inculpați, a dispus menținerea acestei măsuri, constatând că în cauză

subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și care impun în

continuare privarea de libertate a inculpaților.

Instanța a apreciat că, raportat la

gravitatea faptei comise, omor calificat, la pedepsele aplicate, la

împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, prin violențe repetate, la

comportamentul nesincer al inculpaților în cursul judecății, încercarea de

denaturare a adevărului, lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol

pentru ordinea publică.

În termenul legal, împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul V.A., apreciind că temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent,

motiv pentru care să se dispună punerea lui în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Se reține, astfel că, prin sentința

penală nr. 55 din 1 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu, printre alții,

a fost condamnat inculpatul V.A., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1),

combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 99 alin.

(3) și art. 109 C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență că,

la data de 6 ianuarie 2005, inculpații V.I.A., V.A. și O.I. l-au atacat de C.N.

și după ce i-au aplicat, toți trei, lovituri repetate și cu intensitate

ridicată, pe aproape întreaga suprafață a corpului, cu bâtele cu care erau

înarmați, l-au adus în stare de inconștiență și l-au abandonat în stradă.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel

Alba Iulia, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din

dosarul cauzei rezultând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea

pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea

faptei comise și modalitatea în care aceasta a fost săvârșită.

În consecință, recursul declarat de

inculpatul V.A., nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.A. împotriva încheierii nr. 1/ A/CC din 5 aprilie 2006

a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, pronunțată în

dosarul nr. 1933/2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.