ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4602/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 1

martie 2006, Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat, printre alți

inculpați, pe inculpatul V.A., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 alin. (3) și art. 109

C. pen.

A fost computată prevenția de la 7

ianuarie 2005 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

S-a dispus confiscarea de la inculpat

a unei bâte, corp delict.

S-a constatat că partea vătămată C.M.

nu s-a constituit parte civilă, iar V.M., în calitate de reprezentantă legală a

minorilor părți vătămate V.A. și V.N. nu s-a constitui parte civilă.

Tribunalul a reținut, în esență, că în

noaptea de 6 ianuarie 2005, inculpatul V.A., minor, împreună cu alți doi

inculpați, (condamnați ulterior în aceeași cauză) au lovit în mod repetat cu

bâtele și cu picioarele pe C.N., în zone vitale, provocându-i leziuni ce au

determinat decesul imediat al acestuia.

Prin decizia penală nr. 39/ A din 23

mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva

sentinței menționate, care a fost desființată numai sub aspectul laturii civile

a cauzei.

Cei trei inculpați, în solidar cu

părțile responsabile civilmente au fost obligați la câte 30 milioane lei, daune

morale în favoarea celor doi copii minori ai victimei (V.A. și V.N.). Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse apelurile

declarate de cei trei inculpați împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs numai inculpatul V.A., invocând cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Înalta Curte constată că instanțele

au individualizat corect pedeapsa având în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

Astfel, instanțele au avut în vedere

comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului, stabilind pedeapsa

orientată spre minimul special al pedepsei prevăzută de lege. Totodată, au

ținut seama și de una dintre împrejurările care atenuează răspunderea penală,

respectiv de starea de minoritate în care a fost comisă fapta de către

inculpatul V.A., precum și de gravitatea faptei de omor calificat săvârșită

împreună cu ceilalți doi inculpați.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată recurentului inculpat corespunde

criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.,

recursul fiind nefondat.

În baza art. 88 C. pen., timpul

reținerii și al arestării preventive, de la 7 ianuarie 2005 la zi, va fi scăzut

din durata pedepsei închisorii pronunțate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat V.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 lei noi, din care suma de 100 lei noi, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 30/ A din 23 mai 2006

a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive de la 7 ianuarie

2005 la 19 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iulie 2006.