ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 486/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 91/F/CA din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost admisă acțiunea reclamantei SC D. SRL Sibiu în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.R.V. Brașov și a fost anulată în parte Decizia nr. 64 din 15 martie 2007 emisă de A.N.A.F. și anulat procesul - verbal de control din 18 aprilie 2006 încheiat de D.R.V. Brașov numai în ce privește datoria vamală pentru produsele denumite dializoare, linii de sânge și ace fistuline. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că SC D. SRL Sibiu a importat produsul denumit generic „rinichi artificial” format dintr-un dializor, o linie de sânge și două ace fistuline produse încadrate de Comisionarul Vamal în codul tarifar 9018.90.30 pentru care taxa vamală era exceptată.

Instanța de fond a arătat că prin procesul verbal de control atacat au fost verificate operațiunile de import realizate de reclamantă în perioada 18 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2005 a bunurilor încadrate în codul tarifar arătat și organul de control vamal a reținut că pentru produsele ace fistuline, linii de sânge și dializoare care au fost prezentate împreună la vămuire într-un număr corespunzător de seturi funcționale, încadrarea în codul tarifar 9018.90.30 este corectă, însă pentru cantitățile care depășesc aceste seturi s-au stabilit clasificări tarifare distincte pentru fiecare produs în parte. Instanța a reținut că prin această clasificare s-a stabilit o creanță vamală, contestată de reclamantă și admisă în parte, iar aspectul ce nu a fost soluționat favorabil societății este obiect al litigiului de față.

Instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și a constatat că cele 3 produse – dializor, linii de sânge și ace fistuline, deservesc ca accesorii ale rinichiului artificial, neavând o utilizare multiplă, în sensul că nu pot fi utilizate individual în alt scop. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.N.V. prin D.R.V.A.O.V. Brașov și D.G.F.P. Sibiu, în numele și pentru A.N.A.F. În recursul declarat de A.N.V. prin D.R.V.A.O.V. Brașov s-a solicitat, în principal, în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., admiterea cererii de recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba-Iulia.

Se arată în motivele de recurs că recurenta a solicitat nulitatea absolută a raportului de expertiză pentru că nu a fost citată cu respectarea termenului de 5 zile înaintea datei la care s-a desfășurat cercetarea la fața locului, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția ridicată și nici asupra obiecțiunilor formulate de recurentă la raportul de expertiză, deși obiecțiunile sunt întemeiate pe unele constatări înlăturate, iar altele sunt discutabile din punct de vedere medical. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor de control fiscal. Se apreciază că instanța de fond a trecut cu ușurință peste prevederile legale care sunt specifice domeniului vamal, respectiv a aplicat greșit prevederile art. 72 din Legea nr. 141/1997, a Regulamentului de aplicare a C. vamal aprobat prin H.G.

nr. 111/2001, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată, în motivele de recurs, că pentru produsele importate și prezentate împreună la vămuire într-un număr corespunzător de seturi funcționale, s-a menținut încadrarea tarifară și exceptarea de la plata taxelor vamale iar pentru cantitățile ce depășesc aceste seturi s-a procedat la o nouă încadrare și de aceea, se solicită modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei pentru că actele de control sunt legale și temeinice. În recursul declarat de D.G.F.P. Sibiu, în numele și pentru M.E.F. s-a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii. Se consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor din Legea nr. 171/1997, a Regulamentului de aplicare a C. vamal aprobat prin H.G.

nr. 111/2001, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este criticată soluția instanței de fond pentru faptul că nu a fost acceptată noua încadrare pentru produsele care depășeau seturile și nu pentru cele prezentate împreună la vămuire într-un număr corespunzător de seturi funcționale. Intimata-reclamantă SC D. SRL Sibiu a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente: În cauza ce are ca obiect contestația reclamantei împotriva unor acte fiscale, instanța de fond a admis efectuarea unei expertize tehnice.

Expertiza a fost efectuată și depusă pentru termenul din 2 aprilie 2008 când instanța a acordat un nou termen pentru ca părțile să poată formula eventuale obiecțiuni la acest raport de expertiză. D.R.A.O.V. Brașov a formulat o cerere prin care a invocat, în principal, nulitatea absolută a raportului de expertiză, în condițiile art. 205 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 89 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (1) C. proc. civ. și, în subsidiar, a depus obiecțiuni la raportul de expertiză. La termenul de judecată, instanța de fond a acordat cuvântul părților, inclusiv în legătură cu excepția nulității absolute a raportului de expertiză și chiar mandatarul reclamantei a declarat că nu se opune acordării unui nou termen în vederea comunicării înscrisurilor depuse de pârâți.

Cu toate acestea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate și nici asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză, ambele invocate de D.R.V. Brașov. Aceasta s-a mărginit în a consemna că „întrucât părțile au fost înștiințate de către expert privind data convocării – 11 februarie 2008, iar părțile au termen în cunoștință, instanța apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată …”. Această frază nu înseamnă că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra excepției invocate sau asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză. Deși nu a soluționat nici excepția nulității absolute a expertizei și nici nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate, instanța de fond și-a motivat soluția invocând tocmai raportul de expertiză întocmit în cauză.

Se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. La rejudecare, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate, dar va analiza actele contestate în raport de motivele invocate de către reclamantă și de apărările pârâtelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.N.V. prin D.R.V.A.O.V. Brașov și de D.G.F.P. Sibiu în numele și pentru A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 91/F/CA din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.