ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 486/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 91/F/CA din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost admisă acțiunea reclamantei SC D. SRL Sibiu în

contradictoriu cu A.N.A.F. și D.R.V. Brașov și a fost anulată în parte Decizia nr.

64 din 15 martie 2007 emisă de A.N.A.F. și anulat procesul - verbal de control din

18 aprilie 2006 încheiat de D.R.V. Brașov numai în ce privește datoria vamală

pentru produsele denumite dializoare, linii de sânge și ace fistuline.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că SC D. SRL Sibiu a importat produsul

denumit generic „rinichi artificial” format dintr-un dializor, o linie de sânge

și două ace fistuline produse încadrate de Comisionarul Vamal în codul tarifar

9018.90.30 pentru care taxa vamală era exceptată.

Instanța de fond a arătat că

prin procesul verbal de control atacat au fost verificate operațiunile de

import realizate de reclamantă în perioada 18 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2005 a bunurilor încadrate în codul tarifar arătat și organul de control vamal

a reținut că pentru produsele ace fistuline, linii de sânge și dializoare care

au fost prezentate împreună la vămuire într-un număr corespunzător de seturi

funcționale, încadrarea în codul tarifar 9018.90.30 este corectă, însă pentru

cantitățile care depășesc aceste seturi s-au stabilit clasificări tarifare

distincte pentru fiecare produs în parte.

Instanța a reținut că prin

această clasificare s-a stabilit o creanță vamală, contestată de reclamantă și

admisă în parte, iar aspectul ce nu a fost soluționat favorabil societății este

obiect al litigiului de față.

Instanța de fond și-a

însușit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și a constatat că

cele 3 produse – dializor, linii de sânge și ace fistuline, deservesc ca

accesorii ale rinichiului artificial, neavând o utilizare multiplă, în sensul că

nu pot fi utilizate individual în alt scop.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs A.N.V. prin D.R.V.A.O.V. Brașov și D.G.F.P. Sibiu, în numele

și pentru A.N.A.F.

În recursul declarat de A.N.V.

prin D.R.V.A.O.V. Brașov s-a solicitat, în principal, în condițiile art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., admiterea cererii de recurs, casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba-Iulia.

Se arată în motivele de

recurs că recurenta a solicitat nulitatea absolută a raportului de expertiză

pentru că nu a fost citată cu respectarea termenului de 5 zile înaintea datei

la care s-a desfășurat cercetarea la fața locului, iar instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la excepția ridicată și nici asupra obiecțiunilor

formulate de recurentă la raportul de expertiză, deși obiecțiunile sunt

întemeiate pe unele constatări înlăturate, iar altele sunt discutabile din

punct de vedere medical.

În subsidiar, s-a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor de control

fiscal.

Se apreciază că instanța de

fond a trecut cu ușurință peste prevederile legale care sunt specifice

domeniului vamal, respectiv a aplicat greșit prevederile art. 72 din Legea nr. 141/1997,

a Regulamentului de aplicare a C. vamal aprobat prin H.G. nr. 111/2001, motiv

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată, în motivele de

recurs, că pentru produsele importate și prezentate împreună la vămuire într-un

număr corespunzător de seturi funcționale, s-a menținut încadrarea tarifară și

exceptarea de la plata taxelor vamale iar pentru cantitățile ce depășesc aceste

seturi s-a procedat la o nouă încadrare și de aceea, se solicită modificarea

sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei pentru că actele de

control sunt legale și temeinice.

În recursul declarat de D.G.F.P.

Sibiu, în numele și pentru M.E.F. s-a solicitat casarea sentinței și respingerea

acțiunii.

Se consideră că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor din Legea nr.

171/1997, a Regulamentului de aplicare a C. vamal aprobat prin H.G. nr. 111/2001,

motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este criticată soluția

instanței de fond pentru faptul că nu a fost acceptată noua încadrare pentru

produsele care depășeau seturile și nu pentru cele prezentate împreună la

vămuire într-un număr corespunzător de seturi funcționale.

Intimata-reclamantă SC D.

SRL Sibiu a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursurile declarate pentru următoarele considerente:

În cauza ce are ca obiect

contestația reclamantei împotriva unor acte fiscale, instanța de fond a admis

efectuarea unei expertize tehnice.

Expertiza a fost efectuată

și depusă pentru termenul din 2 aprilie 2008 când instanța a acordat un nou termen pentru ca părțile să poată formula eventuale obiecțiuni la acest raport de

expertiză.

D.R.A.O.V. Brașov a formulat

o cerere prin care a invocat, în principal, nulitatea absolută a raportului de

expertiză, în condițiile art. 205 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 89 alin.

(1) coroborat cu art. 101 alin. (1) C. proc. civ. și, în subsidiar, a depus

obiecțiuni la raportul de expertiză.

La termenul de judecată,

instanța de fond a acordat cuvântul părților, inclusiv în legătură cu excepția

nulității absolute a raportului de expertiză și chiar mandatarul reclamantei a

declarat că nu se opune acordării unui nou termen în vederea comunicării

înscrisurilor depuse de pârâți.

Cu toate acestea, instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate și nici asupra obiecțiunilor

la raportul de expertiză, ambele invocate de D.R.V. Brașov. Aceasta s-a

mărginit în a consemna că „întrucât părțile au fost înștiințate de către expert

privind data convocării – 11 februarie 2008, iar părțile au termen în cunoștință, instanța apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată …”.

Această frază nu înseamnă că

instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra excepției invocate sau asupra

obiecțiunilor la raportul de expertiză.

Deși nu a soluționat nici

excepția nulității absolute a expertizei și nici nu s-a pronunțat asupra

obiecțiunilor formulate, instanța de fond și-a motivat soluția invocând tocmai

raportul de expertiză întocmit în cauză.

Se constată că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

De aceea, în baza art. 312 alin.

(2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, vor fi

admise recursurile, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

La rejudecare, instanța de

fond va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate, dar va analiza

actele contestate în raport de motivele invocate de către reclamantă și de

apărările pârâtelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de A.N.V. prin D.R.V.A.O.V. Brașov și de D.G.F.P. Sibiu în numele și pentru A.N.A.F.

împotriva sentinței nr. 91/F/CA din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2009.