ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 mai 2007,

reclamanta SC C. SA a chemat în judecată Direcția Regională Vamală pentru Accize

și Operațiuni Vamale Brașov și A.N.A.F., solicitând anularea actelor constatatoare

din 23 februarie 2001 și a anexelor acestora întocmite de Biroul Vamal Miercurea

Ciuc, precum și a deciziei nr. 112 din 27 aprilie 2007, prin care au fost respinse

contestațiile privind suma totală de 71.391 RON reprezentând taxe vamale, TVA și

majorări de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a primit licență de import pentru importul unei linii de

derulare – un utilaj complex cu mai multe subansamble – care se încadrează la poziția

84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României, beneficiind de toate facilitățile

oferite pentru stimularea investițiilor.

Societatea a contestat

încadrarea tarifară ulterioară a importurilor sale – transportul utilajului având

loc în mai multe tranșe – la alte coduri tarifare, efectuată de organele vamale

prin actele constatatoare contestate.

Prin sentința nr. 72

din 07 august 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. 112

din 27 aprilie 2007 și a actelor constatatoare din 23 februarie 2001.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că piesele importate de reclamantă în luna

decembrie 1997 sunt un tot unitar cu cele importate în cursul anului 1998, întreg

utilajul încadrându-se în titulatura de „mașini-unelte pentru prelucrarea lemnului,

care pot efectua diferite tipuri de operații, fără manevrarea manuală a piesei între

operații și fără schimbarea uneltelor între operații”, poziția de încadrare în Tariful

vamal de import al României fiind 84.65.10.90.

În acest sens, instanța

a constatat că și organele vamale au recunoscut destinația finală a pieselor componente,

respectiv cea a compunerii unui utilaj, astfel că în mod greșit au fost clasificate

diferit prin actele constatatoare încheiate la 23 februarie 2001.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâtele A.N.A.F., prin D.G.F.P. Harghita, și Direcția Regională

Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Harghita, în nume propriu și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtele au arătat

că nu este relevantă afirmația societății potrivit căreia mărfurile în cauză sunt

subansamble ale unui tot unitar, deoarece mărfurile importate în luna decembrie

1997, nefiind părți componente ale utilajului decât împreună cu piesele care urmau

a fi importate în 1998, a fost necesară reanalizarea încadrării vamale.

De altfel, au precizat

pârâtele, produsele livrate cu fiecare din cele 4 eșaloane au fost prezentate separat

la vămuire și pentru fiecare tranșă a fost depusă câte o declarație vamală de import

definitiv, fără ca societatea să solicite și să obțină aprobarea pentru depunerea

unei singure declarații vamale de import la data prezentării ultimului eșalon și

pentru clasificarea tuturor mărfurilor văzute ca elemente componente principale

ale unei linii tehnologice, la același cod tarifar.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse

ca atare.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod întemeiat că reclamanta a obținut certificatul din 19

februarie 1997 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru care i-a fost eliberată

licența de import din 21 martie 1997, utilajul importat fiind încadrat la poziția

tarifară 84.65.10.90.

Susținerea pârâtelor în

sensul că fiecare piesă componentă importată în decembrie 1997 trebuie să primească

o clasificare diferită decât cea a liniei tehnologice în ansamblu nu are temei legal,

destinația pieselor care au făcut obiectul celor 4 importuri succesive fiind cea

a compunerii unui utilaj complex, prevăzut în licența de import, care se încadrează

distinct la poziția 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României.

În acest sens, instanța

de fond a interpretat judicios dispozițiile art. 1 și 2 lit. b) din Anexa 1 a Legii

nr. 98/1996 care prevăd că fiecare mențiune la o materie în amestec sau asociată

cu alte materii are o clasificare determinată.

Astfel fiind, importurile

efectuate de reclamantă au fost corect încadrate inițial la poziția tarifară 84.65.10.90

pentru care se achitaseră taxele vamale și taxa pe valoarea adăugată aferente acestei

poziții, împrejurare în raport de care s-a dispus în mod corect anularea actelor

constatatoare prin care se stabilise că societatea nu poate beneficia de facilități

vamale.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de D.G.F.P. Harghita, în reprezentarea A.N.A.F., și de Direcția Regională Vamală

pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, în nume propriu și în numele Autorității

Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 72 din 07 august 2007 a Curții

de Apel

Târgu

Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2008.