ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 mai 2007, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și A.N.A.F., solicitând anularea actelor constatatoare din 23 februarie 2001 și a anexelor acestora întocmite de Biroul Vamal Miercurea Ciuc, precum și a deciziei nr. 112 din 27 aprilie 2007, prin care au fost respinse contestațiile privind suma totală de 71.391 RON reprezentând taxe vamale, TVA și majorări de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a primit licență de import pentru importul unei linii de derulare – un utilaj complex cu mai multe subansamble – care se încadrează la poziția 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României, beneficiind de toate facilitățile oferite pentru stimularea investițiilor.

Societatea a contestat încadrarea tarifară ulterioară a importurilor sale – transportul utilajului având loc în mai multe tranșe – la alte coduri tarifare, efectuată de organele vamale prin actele constatatoare contestate. Prin sentința nr. 72 din 07 august 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. 112 din 27 aprilie 2007 și a actelor constatatoare din 23 februarie 2001. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că piesele importate de reclamantă în luna decembrie 1997 sunt un tot unitar cu cele importate în cursul anului 1998, întreg utilajul încadrându-se în titulatura de „mașini-unelte pentru prelucrarea lemnului, care pot efectua diferite tipuri de operații, fără manevrarea manuală a piesei între operații și fără schimbarea uneltelor între operații”, poziția de încadrare în Tariful vamal de import al României fiind 84.65.10.90.

În acest sens, instanța a constatat că și organele vamale au recunoscut destinația finală a pieselor componente, respectiv cea a compunerii unui utilaj, astfel că în mod greșit au fost clasificate diferit prin actele constatatoare încheiate la 23 februarie 2001. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele A.N.A.F., prin D.G.F.P. Harghita, și Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Harghita, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtele au arătat că nu este relevantă afirmația societății potrivit căreia mărfurile în cauză sunt subansamble ale unui tot unitar, deoarece mărfurile importate în luna decembrie 1997, nefiind părți componente ale utilajului decât împreună cu piesele care urmau a fi importate în 1998, a fost necesară reanalizarea încadrării vamale.

De altfel, au precizat pârâtele, produsele livrate cu fiecare din cele 4 eșaloane au fost prezentate separat la vămuire și pentru fiecare tranșă a fost depusă câte o declarație vamală de import definitiv, fără ca societatea să solicite și să obțină aprobarea pentru depunerea unei singure declarații vamale de import la data prezentării ultimului eșalon și pentru clasificarea tuturor mărfurilor văzute ca elemente componente principale ale unei linii tehnologice, la același cod tarifar. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta a obținut certificatul din 19 februarie 1997 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru care i-a fost eliberată licența de import din 21 martie 1997, utilajul importat fiind încadrat la poziția tarifară 84.65.10.90.

Susținerea pârâtelor în sensul că fiecare piesă componentă importată în decembrie 1997 trebuie să primească o clasificare diferită decât cea a liniei tehnologice în ansamblu nu are temei legal, destinația pieselor care au făcut obiectul celor 4 importuri succesive fiind cea a compunerii unui utilaj complex, prevăzut în licența de import, care se încadrează distinct la poziția 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României. În acest sens, instanța de fond a interpretat judicios dispozițiile art. 1 și 2 lit. b) din Anexa 1 a Legii nr. 98/1996 care prevăd că fiecare mențiune la o materie în amestec sau asociată cu alte materii are o clasificare determinată.

Astfel fiind, importurile efectuate de reclamantă au fost corect încadrate inițial la poziția tarifară 84.65.10.90 pentru care se achitaseră taxele vamale și taxa pe valoarea adăugată aferente acestei poziții, împrejurare în raport de care s-a dispus în mod corect anularea actelor constatatoare prin care se stabilise că societatea nu poate beneficia de facilități vamale. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. Harghita, în reprezentarea A.N.A.F., și de Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 72 din 07 august 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.