ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1798/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 134/F/ CA din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea reclamantei SC D. SRL Sibiu în contradictoriu

cu pârâții M.F.P. - A.N.A.F. și A.N.V. - D.R.V. Brașov și în consecință a fost anulată

în parte Decizia nr. 64 din 15 martie 2007 emisă de A.N.A.F. și procesul -

verbal de control din 18 aprilie 2006 emis de D.R.V. numai în ceea ce privește

datoria vamală stabilită pentru produsele dializoare, linii de sânge și ace

fistule, reclamanta fiind exonerată de la plata sumei de 904.856 lei

reprezentând taxe vamale, T.V.A. și accesorii aferente T.V.A.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a efectuat în

perioada 22 ianuarie 2001-19 decembrie 2005 un număr de 116 operațiuni de import,

reprezentând părți de rinichi artificiali. Produsele au fost încadrate la codul

tarifar, fiind exceptate de la plata taxelor vamale.

În urma controlului

vamal ulterior s-a constatat că produsele importate care exced unui set

funcțional reprezentând un rinichi artificial, se încadrează la alte coduri

tarifare pentru care se datorează taxe vamale, fiind încheiat procesul-verbal din

18 aprilie 2006 de către reprezentanții D.R.V. Brașov.

Produsele care nu se

înscriu în regimul de exceptare de la plata taxelor vamale au fost considerate:

acele fistuline, liniile de sânge și dializoarele. Organele vamale au calculat

creanța în sumă de 904.856 lei reprezentând taxe vamale, T.V.A. și accesorii

aferente T.V.A.

Împotriva acestui

proces-verbal, reclamanta a îndeplinit procedura administrativă, iar prin Decizia

nr. 64/2007 reclamanta a fost exonerată de accesoriile aferente taxelor vamale în

sumă de 591.768 lei, fiind menținută creanța pentru debitul principal și

accesoriile aferente.

Instanța a constatat că

prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că toate aceste

componente medicale nu pot exista de sine - stătător, iar acele fistuline

împreună cu liniile de sânge și dializorul alcătuiesc un tot reprezentat de

produsul rinichi artificial, astfel încât în mod corect au fost încadrate

produsele importate la Codul tarifar ca fiind exceptate de la plata taxelor

vamale.

De asemenea, instanța

a reținut că adresa emisă de Ministerul Sănătății și aflată la dosarul cauzei,

a arătat că dializoarele, liniile de sânge și acele fistuline sunt dispozitive medicale,

utilizate exclusiv în cadrul procesului de hemodializă ca accesorii ale

aparatului de hemodializă reprezentant de rinichiul artificial, potrivit

Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1636/2004 pentru aprobarea normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale și Ordinul

Ministrului Sănătății nr. 1689/2000 privind înregistrarea dispozitivelor

medicale, adresă ce confirmă concluziile raportului de expertiză.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs A.N.V. reprezentată teritorial de D.R.A.O.V. Brașov,

solicitând, în principal, casarea ei, în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar,

modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind

neîntemeiată.

Prin cererea de

recurs și concluziile scrise depuse ulterior la dosar, s-a susținut că sunt îndeplinite

cerințele art. 312 alin. (3) C. proc. civ. pentru a se dispune casarea

hotărârii, întrucât la termenul din 27 mai 2009 instanța de fond a soluționat

în mod greșit excepția nulității absolute a raportului de expertiză, raportat

la împrejurarea că au fost nesocotite prevederile art. 205(1) corelat cu art. 96

și următoarele C. proc. civ., nu s-a pronunțat asupra cererii privind efectuarea

unui nou raport de expertiză și comunicarea înscrisurilor admise ca probă la 23

aprilie 2008 (în primul ciclu procesual), concluzionând totodată, în mod greșit,

că obiecțiunile la expertiză reprezintă concluzii pe fond.

Sub aspectul fondului

cauzei, s-a apreciat că, deși probatoriul cauzei este dominat de opiniile

experților în tehnică medicală ce atestă și superconfirmă destinația exclusivă

a bunurilor în litigiu, s-a omis a se observa că încadrarea tarifară se face câteodată

(așa cum este și cazul de față), din motive de politică fiscală și vamală, cu

ignorarea specificității bunului sau a destinației acestuia, Nota explicativă nr.

2, lit. a) din cadrul Cap. 90 fiind elocventă în acest sens.

Examinând actele

dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma

dispozițiilor art.  304, 304

1

C. proc. civ. și a prevederilor

legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că

recursul nu este fondat, pentru argumentele ce succed.

citare a părților, atunci când este obligatorie pentru efectuarea expertizei,

este reglementată prin art. 208 alin. (1) C. proc. civ., respectiv prin carte

poștală recomandată cu dovadă de primire, arătând zilele și orele când începe

și continuă lucrarea.

Textul nu face

trimitere la aplicabilitatea celorlalte dispoziții referitoare la citare,

termenul de cel puțin 5 zile înainte de cel fixat pentru judecată fiind

stabilit prin art. 209 alin. (1) C. proc. civ., numai pentru depunerea

lucrării.

Dispozițiile art. 205

C. proc. civ., invocat de recurenți vizează cu totul alte situații, fiind

menite să asigure înfățișarea experților în instanță pentru a lua cunoștință de

obiectivele expertizei sau pentru a da lămuriri, soluționarea unor incidente procedurale

care îi vizează, etc.

Ca atare, pentru

efectuarea expertizei citarea nu trebuie să fie făcută cu respectarea termenului

prevăzut de art. 89, dar înștiințarea trebuie comunicată în timp util, condiție

ce se va aprecia de la caz la caz, astfel încât părțile să se poată prezenta la

fața locului și să-și facă apărările în condiții optime.

În opinia Înaltei

Curți, această cerință nu ar putea fi considerată că a fost îndeplinită numai atunci

când expertul a înștiințat părțile chiar în ziua în care a efectuat lucrarea,

deoarece nu există certitudinea că partea a luat cunoștință de termen înainte de

începerea lucrării, situație care nu se regăsește în speță.

În consecință, în

condițiile în care recurenta nu a contestat primirea înștiințării la data de 7

februarie 2008, ora 10

30

, prin fax, pentru data de 11 februarie 2008

și nu a invocat o eventuală imposibilitate de prezentare care să fi fost

transmisă instanței sau expertului, în raport cu prevederile procedurale

anterior redate, excepția nulități absolute a raportului de expertiză a fost

corect soluționată.

Totodată, în

condițiile în care instanța s-a considerat lămurită prin expertiza făcută, iar

actele a căror comunicare s-au solicitat au fost depuse la dosar încă din anul

2008, având în vedere și faptul că cererea de efectuare a unei noi expertize a

fost motivată exclusiv pe aceleași aspecte de ordin procedural, nu se poate

reține că prin măsurile dispuse de instanță pârâtei-recurente i-ar fi fost afectate

în vreun mod drepturile procesuale.

cauzei, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a stabilit în mod

corect că toate componentele medicale ce formează aparatul denumit „rinichi

artificial - hemodializor” alcătuiesc un tot unitar, acele fistuline, liniile

de sânge și dializoare neputând fi utilizate de sine stătător, în alte scopuri.

Ca atare, îndeplinită fiind condiția de exclusivitate în folosința lor, s-a

reținut în mod corect că acestea se încadrează la codul tarifar inițial

stabilit, fiind exceptate de la plata taxelor vamale.

Față de cele expuse,

reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.V. reprezentată teritorial de D.R.A.O.V. Brașov împotriva

sentinței civile nr. 134 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.