ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4795/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 193F/C din 10 decembrie 2008,

a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC S.C. SRL

Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Tehnică de Vămuire și Tarif Vamal, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale V. și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., având ca

obiect obligarea primelor două pârâte la emiterea unui nou buletin de analiză aferent

probei 2 prelevată la 13 decembrie 2007, precum și la prelevarea de noi probe din

bazinele societății, ca urmare a nelegalității primei prelevări. Cererea de suspendare

a efectelor actelor administrativ fiscale întocmite de Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale C., ce a constituit un petit distinct al acțiunii, a

fost respinsă prin sentința nr. 136/F-C din 1 octombrie 2008, cu motivarea de esență

că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevăzută de art. 16 din

Legea nr. 556/2007, deoarece procesele-verbale de prelevare și de control au fost

semnate fără obiecțiuni.

Pentru a decide astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 13 decembrie

2007 s-a procedat la prelevarea a 3 eșantioane de etoxid de sodiu în cantitate totală

de 1,5 litri din rezervorul 1 al reclamantei, în procesul-verbal nr. PP făcându-se

mențiunea că prelevarea s-a făcut, conform normativelor în vigoare, respectiv Ordinul

nr. 9250/2006, eșantioanele fiind ambalate, etichetate și sigilate în prezența reprezentantului

reclamantei, care nu a formulat obiecțiuni.

În urma analizei probei

i s-a emis certificatul de analiză din 8 mai 2008, prin care Laboratorul Vamal Central

a conchis că prezența apei exclude existența în probă a speciei etoxid de sodiu,

produsul constând într-un alcool etilic cu adaos de hidroxid de sodiu sau alt produs

cu caracter bazic și cu conținut de sodiu, solubil în alcool și fenolftaleină. Acest

produs este un alcool etilic denaturat, impropriu consumului uman, dar nu total

denaturat în sensul Legii nr. 571/2003, motiv pentru care nu poate beneficia de

scutirile prevăzute de aceasta.

După contestarea certificatului,

s-a dispus analiza probei 2 a produsului, la data de 17 iulie 2008 la sediul laboratorului

vamal central, iar pe baza rezultatelor analitice obținute au fost menținute concluziile

certificatului de analiză nr. CC/2008, soluție notificată, în scris, solicitantului

și biroului vamal, cu respectarea art. 225 alin. (1) din Ordinul nr. 9250/2006.

Concluziile fiind aceleași,

primul capăt de cerere este nefondat, reținându-se, în plus, că o asemenea obligație

ar fi revenit laboratorului vamal central, care nu a fost parte în proces.

Cât timp nu s-au formulat

obiecțiuni la momentul prelevării probelor, efectuată în condițiile art. 3,

art. 4 alin. (2) și art. 5 din același ordin, reprezentantul reclamantei însușindu-și

reprezentativitatea probelor, nu sunt motive temeinice nici pentru admiterea celei

de-al doilea capăt de cerere.

Faptul că urmare a acestui

control s-au emis acte fiscale prin care s-a stabilit că încadrarea tarifară realizată

nu are bază legală, datorându-se accizele stabilite prin decizia de impunere, nu

are relevanță în soluționarea cauzei, aceasta putând forma obiectul căilor specifice

de atac în materie fiscală.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând modificarea

ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Hotărârea a fost criticată

pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, pe de o parte, nu s-a

observat existența unor diferențe între rezultatele analitice ale celor două probe

care nu au fost explicate prin notificarea transmisă, iar pe de altă parte, s-a

reținut în mod greșit că a fost urmată procedura prevăzută pentru prelevarea probelor,

întrucât, în opinia recurentei, se impunea utilizarea unor recipiente sterile și

sigilate, precum și menționarea în procesul-verbal a numărului de sigiliu pentru

fiecare recipient utilizat în depozitarea probelor.

Reclamanta a invocat și

nesocotirea prevederilor art. 7 și art. 13 alin. (1) din Ordinul nr. 9250/2006,

solicitând, totodată, examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale

incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că soluția

de respingere a acțiunii este principial corectă, impunându-se doar substituirea

motivării acesteia, în modalitatea și pentru argumentele în continuare arătate.

Prin Ordinul nr. 9250

din 18 decembrie 2006, emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, au fost aprobate Normele privind funcționarea Laboratorului Vamal Central

și modalitatea de efectuare a analizelor.

În conformitate cu prevederile

art. 1 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din acest ordin, Laboratorul vamal funcționează

în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală iar, pe baza informațiilor

din certificatul de analiză emis de acesta, biroul vamal i-a deciziile privind măsurile

tarifare, netarifare și/sau fiscale pentru partida de marfă din care s-au prelevat

probe.

Totodată, potrivit

art. 26 din Cap. VIII - Dispoziții finale, certificatele de analiză emise de acest

laborator au caracter tehnic, iar declarantul poate contesta deciziile autorității

vamale, luate pe baza concluziilor formulate în certificatele de analiză, potrivit

dispozițiilor legale care reglementează contestarea acestor decizii.

În raport cu aceste prevederi

legale, operațiunile de prelevare a unor probe și actele emise în cadrul procedurii

de efectuare a analizelor pot forma obiectul controlului de legalitate, în condițiile

impuse de reglementările fiscale, numai în cadrul unor litigii având ca obiect examinarea

legalității deciziilor autorităților vamale emise pe baza concluziilor formulate.

Actele emise de Laboratorul

vamal central nu pot fi considerate nici acte administrative - tipice sau asimilate

- în sensul Legii nr. 554/2004, pentru a fi supuse controlului de legalitate în

condițiile contenciosului de drept comun, nefiind emise de autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării

în concret a acesteia, ci de o structură funcțională din cadrul Agenției Naționale

de Administrare Fiscală, având un caracter pur tehnic, așa cu s-a arătat mai sus.

În sensul Legii contenciosului

administrativ, acestea ar putea fi calificate doar ca acte preparatorii sau operațiuni

administrative, care sunt supuse controlului de legalitate numai odată cu actul

final, așa cum rezultă din prevederile art. 18 alin. (2) al respectivei legi.

Întrucât în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei acțiuni având obiectul determinat

de reclamant, condiții impuse atât de legislația vamală/fiscală, cât și de art.

1 din Legea nr. 554/2004 - invocat ca temei legal, se impune păstrarea soluției

de respingere a acțiunii, pronunțată de prima instanță, fundamentată însă pe argumentele

anterior redate.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 193/F-C din 10 decembrie

2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.