ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 149/F - C/2008 pronunțată la data de 22 octombrie 2008, Curtea de Apel de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, iar pe fond, a admis cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea, privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 31102 din 3 septembrie 2008 și a deciziei de impunere nr. 53 din 3 septembrie 2008, emise de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, și a dispus suspendarea celor două acte administrative fiscale până la pronunțarea instanței de fond . La prezentul dosarul, instanța de fond a dispus conexarea dosarului cu nr. 685/46/2008, iar cu recipisa nr. 734535/1 din 16 octombrie 2008, reclamanta a depus cauțiunea stabilită de instanță.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în primul rând că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în raport de soluția pronunțată în dosarul cu nr. 674/46/2008, este neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile impuse de art. 1201 C. civ., cu privire la același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În cea de-a doua cerere de suspendare, precizează instanța de fond, sunt invocate cu totul alte motive, respectiv existența unor puternice îndoieli cu privire la legalitatea întocmirii actelor atacate. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, considerând astfel că cererea de suspendare este întemeiată.

Criticile pe care reclamanta le aduce actelor administrativ-fiscale contestate sunt serioase și de natură a crea o îndoială puternică în privința legalității acestor acte, astfel că este realizată condiția cazului bine justificat. Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a reținut că și aceasta este îndeplinită, punerea în executare a titlurilor executorii fiind de natură să blocheze activitatea societății reclamante, care are contracte comerciale în derulare. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență următoarele: - sentința a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pentru termenul de 22 octombrie 2008, când pricina s-a judecat în fond, procedura cu Autoritatea Națională a Vămilor nu a fost îndeplinită, aceasta potrivit art. 1 din H.G. nr. 532/2007 fiind organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică. - sentința a fost dată de instanța fondului cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține că între litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 674/46/2008 și cel ce a format obiectul dosarului nr. 684/46/2008 (prezenta cauză) există identitate de obiect, cauză și părți, fiind întrunită tripla identitate impusă de art. 1201 C. civ.

Chiar dacă obiectul nu a fost formulat în același mod în cele două acțiuni, susține recurenta-pârâtă, ceea ce interesează din punctul de vedere al puterii lucrului judecat este ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același, în speță, suspendarea executării Deciziei nr. 53 din 3 septembrie 2008, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală. Cauza celor două acțiuni și părțile aflate în litigiu au fost aceleași, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, și judecând fondul cauzei, a considerat în mod eronat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, care să justifice suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate.

Intimata-reclamantă nu a probat că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ fiscal, „îndoiala" fiind creată artificial de către aceasta. În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, susține recurenta-pârâtă, aceasta trebuie să fie o consecință a executării și nu însăși executarea actului administrativ atacat, așa numita „blocare" a activității invocată de intimata-reclamantă nefiind probată.

Mai susține recurenta-pârâtă că în ceea ce o privește și-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin pentru a stabili starea de fapt relevantă din punct de vedere fiscal care să îi permită adoptarea soluției admisă de lege și materializată în Raportul de Inspecție fiscală nr. 31102 din 9 septembrie 2008 și Decizia nr. 53 din 3 septembrie 2008 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, societatea reclamantă neformulând nici un fel de obiecții cu privire la prelevare și la reprezentativitatea probelor. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul de a se respinge cererea intimatei-reclamante, în principal pentru existența autorității de lucru judecat și în subsidiar, pentru netemeinicie.

Recursul este nefondat și va fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Prima instanță a apreciat în mod corect că în speță excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta-recurentă este neîntemeiată.

Astfel, cum și recurenta-pârâtă precizează în motivele de recurs formulate, obiectul celor două litigii nu este identic, în dosarul cu nr. 674/46/2008, soluționat prin sentința nr. 130/F/C din 1 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, solicitându-se suspendarea celor două acte administrative fiscale până la pronunțarea instanței de fond, obiectul acelei acțiuni constituindu-l obligarea pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția de Tehnici de Vămuire și Tarif Vamal București și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Vâlcea, la emiterea unui nou buletin de analiză aferent concluziilor analizei probei 2, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) din Ordinul nr. 356/2008 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și la prelevarea de noi probe de etoxid de sodiu din bazinele societăți.

Nu are relevanță, așa cum susține recurenta-pârâtă, faptul că din cuprinsul celor două cereri de suspendare rezultă că scopul urmărit este același și anume suspendarea executării celor două acte administrative fiscale. Nefiind întrunită tripla identitate impusă de art. 1201 C. proc. civ., în mod corect s-a reținut că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată. Pe de altă parte, așa cum în mod just reține și instanța de fond, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ „pot fi formulate mai multe cereri succesive de suspendare, cu condiția ca prin acestea să nu se invoce aceleași motive de suspendare". Or, în speță, cea de-a doua cerere cuprinde alte motive de suspendare axate numai pe existența unor puternice îndoieli cu privire la legalitatea celor două acte administrative fiscale.

Cât privește motivul de recurs referitor la încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., acesta este deasemeni nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect că nu se impunea citarea Autorității Naționale a Vămilor, câtă vreme cele două acte administrative fiscale a căror suspendare a executării s-a solicitat au fost emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, aceasta având personalitate juridică, activitatea sa fiind reglementată prin O.G. nr. 948/2004. Criticile aduse sentinței instanței de fond cu privire la faptul că în mod eronat prima instanță a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sunt și ele neîntemeiate.

Existența unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, astfel cum este definit prin art. 2 lit. t) din aceeași lege, poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și o evidență asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Cum bine a reținut și instanța de fond, criticile pe care intimata- reclamantă le aduce actelor administrative fiscale contestate referitoare la stabilirea unei noi situații de fapt fiscale și obligațiilor bugetare suplimentare, sunt serioase și de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității acestora. Sub acest aspect este de reținut că, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ, prevăzută de lege, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.

Cât privește, condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța fondului a reținut în mod corect că și aceasta este îndeplinită. Iminența producerii unei pagube trebuie să constea într-o consecință a executării așa cum corect susține și recurenta-pârâtă, în speță fiind apreciat în mod just de instanța fondului, în sensul că punerea în executare a titlurilor executorii ar duce la blocarea activității societății reclamante, care este și beneficiara unor contracte comerciale în derulare. De altfel, posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004.

Recomandarea nr. R/89/ 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdictională provizorie în materie administrativă, prevede ca principiu, tocmai posibilitatea celui ce se consideră vătămat „ de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului". Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, recursul formulat de recurenta-pârâtă va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 149/F-C din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.