ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2014

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 mai 2013, contestatoarea G.S., judecător în cadrul secției a IX-a a Curții de Apel București, în contradictoriu cu instituția Consiliului Superior al Magistraturii (în calitate de emitent al actului de dispoziție contestat, dar și de autoritate sub supravegherea căreia își desfășoară activitatea Comisia pentru Organizarea Concursului de Promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție), în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii coroborat cu art. 52 7 din Legea nr. 303/2004, a formulat "recurs" împotriva actului de dispoziție (fără număr publicat) al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susținut în data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

A susținut contestatoarea, că actul de dispoziție atacat are valențele unei hotărâri, în termenii art. 11 din Regulamentul de funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, incluzând fișa centralizatoare privind evaluarea integrității, întocmită potrivit prevederilor art. 26 alin. ultim din Regulament, și fișele întocmite individual de fiecare membru al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii potrivit exigențelor art. 26 alin. (2) din Regulament.

S-a solicitat prin acțiune admiterea contestației și reevaluarea punctajului aferent probei constând în interviul susținut în cadrul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, corespunzător rigorilor stabilite prin art. 52 4 din Legea nr. 303/2004 și, stabilindu-se că acesta este net superior plafonului stabilit prin art. 52 5 alin. (2) lit. b) - respectiv 14 puncte -, a se constata că i-a fost încălcat dreptul de a promova la Înalta Curte de Casație și Justiție A apreciat contestatoarea că evaluarea realizată, prin modalitatea de întocmire și impactul asupra imaginii magistratului, este echivalentă unei sancțiuni disciplinare, apreciind că este îndreptățită să solicite constatarea faptului că îndeplinește cerințele necesare promovării la Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind în mod injust lipsită de dreptul de a participa la proba scrisă.

În subsidiar, s-a solicitat a se constata că a câștigat dreptul de a participa la proba scrisă a concursului de promovare într-un termen rezonabil, de natură a-i permite să revadă bibliografia necesară pregătirii acestei probe. A apreciat în acțiunea formulată că, în ceea ce privește admisibilitatea demersului, deși etapa nu este supusă unei proceduri de contestare, deși are efecte de o severitate extremă, se impune a fi primit recursul și a fi analizat nu numai din perspectiva dreptului fundamental recunoscut oricărei persoane de a avea liber acces la justiție (prin art. 21 din Constituția României) și al celui de a beneficia de un recurs efectiv (conferit de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale), precum și din perspectiva dreptului de a-și păstra neștirbită reputația de magistrat.

A mai apreciat contestatoarea că, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 52 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, rezultă că rezultatele concursului, în integralitatea lui, sunt supuse unei căi de atac (contestație), lăsând Consiliului Superior al Magistraturii numai atribuția de a stabili "modalitatea" de contestare, iar nu și facultatea de a exclude una sau alta dintre aceste etape de la o astfel de procedură de control. A precizat că a formulat și contestație în temeiul alin. (2) al art. 52 7 din Legea nr. 303/2004 adresată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. S-a susținut prin contestația formulată că, prin caracterul public al actului, s-a adus o veritabilă atingere reputației sale profesionale.

În ceea ce privește fondul acțiunii, invocând procedura instituită de dispozițiile art. 52 1 alin. (2), art. 52 4 din Legea nr. 303/2004, art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (1) din Regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii, raportat la împrejurarea că nu există nicio motivare a hotărârii luate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în privința modalității de determinare a punctajului acordat în urma interviului și având în vedere că în cuprinsul raportului de evaluare ce a fost întocmit de Inspecția Judiciară sunt relevate numai aspecte pozitive în privința activității sale, a considerat că punctajul contestat a fost realizat prin reducerea întregii evaluări [cu depășirea limitelor impuse prin prevederile art. 52 4 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 25 alin. (3) din Regulament] la impresia pe care și-au format-o membrii Plenului cu ocazia interviului.

În aceste condiții, s-a susținut că modalitatea de evaluare adoptată în cadrul interviului în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost una arbitrară, în măsura în care, fără nicio justificare, a fost total lipsit de efecte Raportul întocmit de Inspecția Judiciară potrivit procedurii stabilite în mod imperativ prin lege, nefiindu-i adusă la cunoștință nicio motivație a acestei măsuri de invalidare a respectivului act juridic, ori a aspectelor negative pe care evaluatorii le-au identificat. De asemenea, s-a apreciat că, dată fiind funcția pe care o ocupă și cariera îndelungată desfășurată, se impune să îi fie recunoscut beneficiul prezumției îndeplinirii cerințelor legale ce impun o conduită și o atitudine conformă exigențelor cerute.

S-a solicitat ca în cadrul recursului, instanța să procedeze la verificarea legalității evaluării făcute de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ținând seama atât de Raportul Inspecției Judiciare și de răspunsurile date la întrebările adresate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, dar, în egală măsură, și de relevanța întrebărilor adresate raportat la criteriile care privesc integritatea, imparțialitatea și independența justiției, urmând a fi admis și a se constata că punctajul acordat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la evaluarea realizată potrivit art. 52 4 din Legea nr. 303/2004 este pur subiectiv, fiind determinat cu depășirea competențelor ce revin acestei entități și cu neobservarea criteriilor ce îi sunt impuse prin Legea nr. 303/2004 și prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai solicitat a se constata că este îndreptățită contestatoarea la un punctaj net superior plafonului minim (de 14 puncte) necesar pentru participarea la proba scrisă cu caracter practic, îndeplinind cerințele pentru a promova la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care punctajul obținut la evaluarea lucrărilor/hotărârilor a fost de 38,5 puncte (dintr-un maxim de 40). În subsidiar, s-a solicitat a se constata că a fost în mod injust lipsită de dreptul de a participa la proba scrisă cu caracter practic, fiind îndreptățită să susțină respectiva probă într-un termen rezonabil, fără a fi nevoită să reia întreaga procedură de participare la un nou concurs de promovare.

În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 21 din Constituția României; art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; art. 52 1 - 52 7 din Legea nr. 303/2004, art. 20 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, art. 482 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 republicat. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, apreciind că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată nu sunt incidente în speță, fișele de evaluare întocmite cu ocazia susținerii interviului nefăcând parte din categoria hotărârilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

În cursul soluționării Contestației, contestatoarea și-a precizat contestația înțelegând să invoce excepția de nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fișelor de evaluare întocmite de fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii precum și a fișei centralizatoare de evaluare a integrității emise în urma probei interviului susținut în data de 15 mai 2013 în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. În cadrul procesului, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 7 și respectiv a art. 52 4 din Legea nr. 303/2004. Prin încheierea motivată din 12 noiembrie 2013, Curtea a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Analizând contestația depusă astfel cum a fost formulată și precizată în raport de actele depuse și de susținerile părților, Curtea o va aprecia pentru următoarele considerente ca inadmisibilă în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată. În ceea ce privește excepția invocată potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 deoarece fișele de evaluare individuale și fișa centralizatoare contestate nu pot fi supuse controlului pe calea excepției de nelegalitate invocată. Aceasta deoarece aceste operațiuni materiale nu sunt acte administrative individuale de natură a produce efecte juridice în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte fișele de evaluare contestate nu fac parte din categoria hotărârilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor de natură a putea fi contestate în baza dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004 republicată. Prin contestația intitulată recurs, contestatoarea a solicitat anularea "actului de dispoziție" al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea sa, în cadrul interviului susținut la data de 15 mai 2013, etapă în cadrul concursului de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând reevaluarea punctajului aferent probei interviului . Recurenta a apreciat că actul contestat este nelegal și prin acel act, care echivalează cu o sancțiune disciplinară i-a fost încălcat dreptul de a promova la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În raport de actul contestat acesta reprezintă în concret punctajul acordat la proba interviului, prevăzută la art. 25 - 27 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 74/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Regulamentul de concurs nu prevede că evaluarea și punctajul se acordă de membrii Plenului prin adoptarea unei hotărâri admisibil a fi contestate separat pentru motive de nelegalitate. Contestația formulată vizează în fapt punctajul acordat la proba interviului punctaj care se regăsește în tabelul cu rezultatele obținute de candidați la interviu, publicat la data de 17 mai 2013. Recurenta a contestat pentru aspecte de netemeinicie acest punctaj invocând în apărare raportul întocmit de Inspecția judiciară pentru faptul că a fost declarată respinsă deoarece a obținut la această probă un punctaj de 11,60 puncte, sub minimul prevăzut de regulament de 14 puncte.

Proba interviului reprezintă o etapă a unui concurs de promovare, nefinalizată în lipsa unor reglementări exprese, prin emiterea unei hotărâri de natură a fi contestate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Inadmisibilitatea contestației rezultă și din faptul că regulamentul de concurs nu prevede posibilitatea contestării punctajului obținut în urma susținerii interviului, nota obținută la interviu fiind definitivă. Contestatoarea avea posibilitatea contestării potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 a hotărârii de validare a rezultatelor concursului și nu formularea contestației împotriva unei probe - cea a interviului, probă care conform legii, a regulamentului de promovare nu poate fi contestată separat, fiind doar o etapă a unui concurs de promovare nefinalizată cu o hotărâre emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată.

Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază ca inadmisibilă contestația precizată formulată și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația astfel cum a fost precizată formulată de contestatoarea S.G. împotriva dispoziției Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susținut în data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2014. Procesat de GGC - AS