ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 28 mai 2013, contestatoarea G.S.,

judecător în cadrul secției a IX-a a Curții de Apel București, în

contradictoriu cu instituția Consiliului Superior al Magistraturii (în calitate

de emitent al actului de dispoziție contestat, dar și de autoritate sub

supravegherea căreia își desfășoară activitatea Comisia pentru Organizarea

Concursului de Promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție), în temeiul

prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind funcționarea

Consiliului Superior al Magistraturii coroborat cu art. 52

7

din

Legea nr. 303/2004, a formulat "recurs" împotriva actului de

dispoziție (fără număr publicat) al Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susținut

în data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

A susținut

contestatoarea, că actul de dispoziție atacat are valențele unei hotărâri, în

termenii art. 11 din Regulamentul de funcționare a Consiliului Superior al

Magistraturii, incluzând fișa centralizatoare privind evaluarea integrității,

întocmită potrivit prevederilor art. 26 alin. ultim din Regulament, și fișele

întocmite individual de fiecare membru al Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii potrivit exigențelor art. 26 alin. (2) din Regulament.

S-a solicitat prin

acțiune admiterea contestației și reevaluarea punctajului aferent probei

constând în interviul susținut în cadrul Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, corespunzător rigorilor stabilite prin art. 52

4

din

Legea nr. 303/2004 și, stabilindu-se că acesta este net superior plafonului

stabilit prin art. 52

5

alin. (2) lit. b) - respectiv 14 puncte -, a

se constata că i-a fost încălcat dreptul de a promova la Înalta Curte de

Casație și Justiție

A apreciat

contestatoarea că evaluarea realizată, prin modalitatea de întocmire și

impactul asupra imaginii magistratului, este echivalentă unei sancțiuni

disciplinare, apreciind că este îndreptățită să solicite constatarea faptului

că îndeplinește cerințele necesare promovării la Înalta Curte de Casație și

Justiție, fiind în mod injust lipsită de dreptul de a participa la proba

scrisă.

În subsidiar, s-a solicitat

a se constata că a câștigat dreptul de a participa la proba scrisă a

concursului de promovare într-un termen rezonabil, de natură a-i permite să

revadă bibliografia necesară pregătirii acestei probe.

A apreciat în

acțiunea formulată că, în ceea ce privește admisibilitatea demersului, deși

etapa nu este supusă unei proceduri de contestare, deși are efecte de o

severitate extremă, se impune a fi primit recursul și a fi analizat nu numai

din perspectiva dreptului fundamental recunoscut oricărei persoane de a avea

liber acces la justiție (prin art. 21 din Constituția României) și al celui de

a beneficia de un recurs efectiv (conferit de art. 13 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale), precum și

din perspectiva dreptului de a-și păstra neștirbită reputația de magistrat.

A mai apreciat

contestatoarea că, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 52

7

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, rezultă că rezultatele concursului, în

integralitatea lui, sunt supuse unei căi de atac (contestație), lăsând

Consiliului Superior al Magistraturii numai atribuția de a stabili

"modalitatea" de contestare, iar nu și facultatea de a exclude una

sau alta dintre aceste etape de la o astfel de procedură de control.

A precizat că a

formulat și contestație în temeiul alin. (2) al art. 52

7

din Legea

nr. 303/2004 adresată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a susținut prin

contestația formulată că, prin caracterul public al actului, s-a adus o

veritabilă atingere reputației sale profesionale.

În ceea ce privește

fondul acțiunii, invocând procedura instituită de dispozițiile art. 52

1

alin. (2), art. 52

4

din Legea nr. 303/2004, art. 25 alin. (2), art.

26 alin. (1) din Regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii,

raportat la împrejurarea că nu există nicio motivare a hotărârii luate de

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în privința modalității de

determinare a punctajului acordat în urma interviului și având în vedere că în

cuprinsul raportului de evaluare ce a fost întocmit de Inspecția Judiciară sunt

relevate numai aspecte pozitive în privința activității sale, a considerat că

punctajul contestat a fost realizat prin reducerea întregii evaluări [cu

depășirea limitelor impuse prin prevederile art. 52

4

din Legea nr.

303/2004 și ale art. 25 alin. (3) din Regulament] la impresia pe care și-au

format-o membrii Plenului cu ocazia interviului.

În aceste condiții,

s-a susținut că modalitatea de evaluare adoptată în cadrul interviului în fața

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost una arbitrară, în măsura

în care, fără nicio justificare, a fost total lipsit de efecte Raportul

întocmit de Inspecția Judiciară potrivit procedurii stabilite în mod imperativ

prin lege, nefiindu-i adusă la cunoștință nicio motivație a acestei măsuri de

invalidare a respectivului act juridic, ori a aspectelor negative pe care

evaluatorii le-au identificat.

De asemenea, s-a

apreciat că, dată fiind funcția pe care o ocupă și cariera îndelungată

desfășurată, se impune să îi fie recunoscut beneficiul prezumției îndeplinirii

cerințelor legale ce impun o conduită și o atitudine conformă exigențelor

cerute.

S-a solicitat ca în

cadrul recursului, instanța să procedeze la verificarea legalității evaluării

făcute de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ținând seama atât de

Raportul Inspecției Judiciare și de răspunsurile date la întrebările adresate

de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, dar, în egală măsură, și de

relevanța întrebărilor adresate raportat la criteriile care privesc

integritatea, imparțialitatea și independența justiției, urmând a fi admis și a

se constata că punctajul acordat de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii la evaluarea realizată potrivit art. 52

4

din Legea nr.

303/2004 este pur subiectiv, fiind determinat cu depășirea competențelor ce

revin acestei entități și cu neobservarea criteriilor ce îi sunt impuse prin

Legea nr. 303/2004 și prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

S-a mai solicitat a

se constata că este îndreptățită contestatoarea la un punctaj net superior

plafonului minim (de 14 puncte) necesar pentru participarea la proba scrisă cu

caracter practic, îndeplinind cerințele pentru a promova la Înalta Curte de

Casație și Justiție, în condițiile în care punctajul obținut la evaluarea

lucrărilor/hotărârilor a fost de 38,5 puncte (dintr-un maxim de 40).

În subsidiar, s-a

solicitat a se constata că a fost în mod injust lipsită de dreptul de a

participa la proba scrisă cu caracter practic, fiind îndreptățită să susțină

respectiva probă într-un termen rezonabil, fără a fi nevoită să reia întreaga

procedură de participare la un nou concurs de promovare.

În drept, contestația

a fost întemeiată pe prevederile art. 21 din Constituția României; art. 13 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

art. 52

1

- 52

7

din Legea nr. 303/2004, art. 20 din

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, art. 482 pct. 5,

6 și 8 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 republicat.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat

excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea acestuia ca

inadmisibil, apreciind că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004,

republicată nu sunt incidente în speță, fișele de evaluare întocmite cu ocazia

susținerii interviului nefăcând parte din categoria hotărârilor privind cariera

și drepturile judecătorilor și procurorilor.

În cursul

soluționării Contestației, contestatoarea și-a precizat contestația înțelegând

să invoce excepția de nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a

fișelor de evaluare întocmite de fiecare membru al Consiliului Superior al

Magistraturii precum și a fișei centralizatoare de evaluare a integrității

emise în urma probei interviului susținut în data de 15 mai 2013 în fața

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În cadrul procesului,

contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

52

7

și respectiv a art. 52

4

din Legea nr. 303/2004.

Prin încheierea

motivată din 12 noiembrie 2013, Curtea a admis cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Analizând contestația

depusă astfel cum a fost formulată și precizată în raport de actele depuse și

de susținerile părților, Curtea o va aprecia pentru următoarele considerente ca

inadmisibilă în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004

republicată.

În ceea ce privește

excepția invocată potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea

apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004 deoarece fișele de evaluare individuale și fișa

centralizatoare contestate nu pot fi supuse controlului pe calea excepției de

nelegalitate invocată. Aceasta deoarece aceste operațiuni materiale nu sunt

acte administrative individuale de natură a produce efecte juridice în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte

fișele de evaluare contestate nu fac parte din categoria hotărârilor privind

cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor de natură a putea fi

contestate în baza dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004 republicată.

Prin contestația

intitulată recurs, contestatoarea a solicitat anularea "actului de

dispoziție" al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care

s-a realizat evaluarea sa, în cadrul interviului susținut la data de 15 mai

2013, etapă în cadrul concursului de promovare la Înalta Curte de Casație și

Justiție, solicitând reevaluarea punctajului aferent probei interviului .

Recurenta a apreciat

că actul contestat este nelegal și prin acel act, care echivalează cu o

sancțiune disciplinară i-a fost încălcat dreptul de a promova la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În raport de actul

contestat acesta reprezintă în concret punctajul acordat la proba interviului,

prevăzută la art. 25 - 27 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 74/2012 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Regulamentul de concurs nu

prevede că evaluarea și punctajul se acordă de membrii Plenului prin adoptarea

unei hotărâri admisibil a fi contestate separat pentru motive de nelegalitate.

Contestația formulată

vizează în fapt punctajul acordat la proba interviului punctaj care se

regăsește în tabelul cu rezultatele obținute de candidați la interviu, publicat

la data de 17 mai 2013. Recurenta a contestat pentru aspecte de netemeinicie

acest punctaj invocând în apărare raportul întocmit de Inspecția judiciară

pentru faptul că a fost declarată respinsă deoarece a obținut la această probă

un punctaj de 11,60 puncte, sub minimul prevăzut de regulament de 14 puncte.

Proba interviului

reprezintă o etapă a unui concurs de promovare, nefinalizată în lipsa unor

reglementări exprese, prin emiterea unei hotărâri de natură a fi contestate

conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Inadmisibilitatea

contestației rezultă și din faptul că regulamentul de concurs nu prevede

posibilitatea contestării punctajului obținut în urma susținerii interviului,

nota obținută la interviu fiind definitivă.

Contestatoarea avea

posibilitatea contestării potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea

nr. 317/2004 a hotărârii de validare a rezultatelor concursului și nu

formularea contestației împotriva unei probe - cea a interviului, probă care

conform legii, a regulamentului de promovare nu poate fi contestată separat,

fiind doar o etapă a unui concurs de promovare nefinalizată cu o hotărâre emisă

de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în sensul dispozițiilor art. 29

alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea apreciază ca inadmisibilă contestația precizată formulată și o

va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

astfel cum a fost precizată formulată de contestatoarea S.G. împotriva dispoziției

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea

în cadrul interviului susținut în data de 15 mai 2013 pentru concursul de

promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS