ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea din 4 iunie 2013 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins memoriului formulat de doamna

judecător P.C. și s-au validat rezultatele concursului de promovare în funcția

de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 7

ianuarie-31 mai 2013, conform listei cuprinzând rezultatele finale cuprinse în

Anexa 1 (care face parte integrantă din hotărâre).

Pentru a hotărî

astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Prin hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 4 ianuarie 2013 a fost

aprobată organizarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013, la București,

pentru un număr de 29 posturi vacante, respectiv 10 locuri la secția penală, 7

locuri la secția I civilă, 6 locuri la secția a II-a civilă și 6 locuri la secția

de contencios administrativ și fiscal, prin aceeași hotărâre fiind aprobată, de

asemenea, tematica, bibliografia concursului, formularul tipizat al cererii de

înscriere, precum și calendarul de desfășurare a concursului.

Cu privire la

condițiile concursului, s-a reținut că acesta s-a desfășurat

conform dispozițiilor art. 52

7

alin. (2) din Legea nr.

303/2004, precum și ale Regulamentului privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la

Înalta Curte de Casație și Justiție, aprobat prin hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 74 din 31 ianuarie 2012.

De asemenea, s-a reținut

că la concurs au depus cereri de înscriere 58 de candidați, patru dintre aceștia

fiind respinși de comisia de organizare pentru nerespectarea dispozițiilor

art. 5 din Regulament, iar doi dintre candidații respinși au formulat

contestații ce au fost respinse, iar un candidat a formulat recurs împotriva

hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care hotărârea

a fost suspendată de drept prin efectul legii, cu consecința posibilității

participării la concurs a doamnei judecător, urmând ca situația să se definitiveze

după soluționarea recursului.

În ceea ce privește

această candidată, s-a reținut că întrucât nu a obținut punctajul minim

la proba privind evaluarea hotărârilor judecătorești, a fost declarată respinsă.

Totodată s-a mai reținut

că un număr de 7 candidați au depus cereri de retragere, iar doi candidați

nu s-au prezentat la dintre probele de concurs.

Cu privire la examinarea

candidaților s-a reținut că la prima probă au fost supuse evaluării câte

30 de hotărâri pentru fiecare candidat, anonimizate, câte 10 hotărâri depuse de

candidați împreună cu cererea de înscriere și câte 20 transmise de colegiile de

conducere ale curții de apel respectiv parchetelor de pe lângă curțile de apel,

conform prevederilor art. 21 și urm. din Regulament, iar doi candidați nu au depus

cele 10 hotărâri menționate și nu au fost depuse sesizări ale opiniei publice în

legătură cu hotărârile și actele candidaților supuse dezbaterii publice o perioadă

de 7 de zile.

De asemenea, s-a reținut

că împotriva punctajului obținut au formulat contestație un număr de 30 candidați,

fiind admise un număr de 16 contestații de către comisia de contestații, iar pentru

că potrivit dispozițiilor art. 24

1

din Regulament pentru a fi declarat

admis la această probă candidatul trebuie să obțină un punctaj minim de 28 de puncte,

doar un număr de 9 candidați, care nu au obținut punctajul minim, au fost declarați

respinși la această probă de concurs.

În ce privește cea

de-a doua probă, s-a reținut că aceasta a constat într-un interviu ce s-a desfășurat

în datele de 15 și 16 mai 2013 și a constat potrivit dispozițiilor art. 25 și urm.

din Regulament în evaluarea candidaților, punctajul maxim acordat fiind de 20 de

puncte.

Având în vedere punctajul

maxim și punctajul minim prevăzute de art. 27 din Regulament, la această probă

au fost respinși 16 dintre candidați, iar doi dintre ei au formulat contestații

ce au fost respinse ca inadmisibile.

Referitor la cea de-a

etapă, s-a reținut că aceasta a constat într-o probă scrisă teoretică și

practică conform prevederilor art. 28-art. 40 din Regulament, iar în urma rezultatelor

obținute, la secția I civilă, a fost formulată o contestație la materia

jurisprudența C.E.D.O., 5 contestații la disciplina drept civil și

4 contestații la drept procesual civil, toate fiind respinse ca neîntemeiate.

Cu privire la contestațiile

formulate la secția a II-a civilă, s-a reținut că s-a formulat una la

materia drept civil și 2 la drept procesual civil, fiind respinse ca neîntemeiate.

La secția penală la materia

drept penal au fost formulate 5 contestații de 5 candidați, acestea fiind admise,

în consecință dispunându-se anularea unei întrebări. La disciplina drept procesual

penal au fost formulate 3 contestații de către 3 candidați, contestații ce au fost

admise, iar întrebarea vizată a fost modificată indicându-se un alt răspuns corect

decât cel din baremul inițial, iar la secția contencios administrativ și fiscal

s-au formulat 4 contestații Ia disciplina drept procesual civil, din care 3 au fost

admise și s-a dispus anularea unei întrebări.

A fost respinsă singura

contestație formulată împotriva notelor obținute la probele scrise, după analizarea

acesteia de către comisia de contestații.

În privința mediilor

obținute, s-a constatat că toți cei 21 candidați îndeplinesc condiția de medie

prevăzută în art. 41 din regulament pentru a fi declarați admiși și se încadrează

în numărul de posturi scoase la concurs pentru secțiile pentru care au optat.

S-a mai reținut că doamna

judecător S.G. și doamna judecător V.V. au formulat contestație împotriva punctajului

obținut la interviul susținut, contestații respinse ca inadmisibile, iar cu privire

la modul de organizare și desfășurare a concursului, se reține că a fost formulat

un memoriu de doamna judecător P.C. prin care a semnalat absența de pe site a lucrărilor

candidaților după expirarea perioadei de dezbatere publică solicitând comunicarea

propriilor lucrări și ulterior prelungirea termenului de contestare, precum

și publicarea pe site a tuturor lucrărilor candidaților.

S-a apreciat ca neîntemeiat

memoriul formulat de dna judecător P.C., întrucât regulamentul concursului nu prevede

nici posibilitatea prelungirii termenului de contestare a rapoartelor de evaluare

și nici posibilitatea republicării lucrărilor candidaților pe site-ul

Consiliului Superior al Magistraturii, ulterior perioadei de dezbatere publică,

toate lucrările candidaților fiind publicate pe site-ul Consiliului, după anonimizarea

lor.

În fine, avându-se în

vedere dispozițiile art. 43 din Regulament, ale art. 36 alin. (1) lit. j) din

Legea nr. 317/2004, s-a dispus validarea rezultatelor concursului de promovare în

funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție,

organizat în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013.

În temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârii din 4 iunie 2013 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație S.G.

În motivarea contestației

s-au punctat următoarele aspecte:

- Hotărârea din data de

4 iunie 2013 nu îndeplinește condițiile formale stabilite prin art. 29 alin. (4)-alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, modalitatea de „comunicare” a acesteia constând într-o

adresă de înștiințare care nu poartă semnătura președintelui Consiliului și nu conține

motivarea soluției adoptate ceea ce este în dezacord cu art. 26 alin. (2) și

art. 29 alin. (5) din același act normativ, dispoziții a căror finalitate este asigurarea

unor minime garanții procesuale contestatorului și în lipsa cărora vătămarea este

evidentă, hotărârea atacată fiind lovită de nulitate;

- Din cuprinsul dispozițiilor

art. 52

7

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate

și completate prin O.U.G. nr. 81/2012, rezultă că legiuitorul a deschis calea de

atac a contestației împotriva rezultatelor concursului de promovare la Înalta Curte

de Casație și Justiție, fără vreo deosebire de etapele parcurse, delegând Consiliului

Superior al Magistraturii dreptul de a stabili „modalitatea de contestare”, iar

nu pe acela de a suprima o atare cale de atac în cazul uneia sau alteia dintre probele/etapele

concursului respectiv.

Prin hotărârea Consiliul

Superior al Magistraturii din 27 decembrie 2012 este reglementată procedura de desfășurare

a interviului, fără să concretizeze modalitatea de contestare și să stabilească

un interval de timp rezonabil între data publicării rezultatelor probei interviului

și cea a susținerii probei scrise. Stabilirea, prin regulamentul Consiliul

Superior al Magistraturii, a unei etape a concursului (cum este interviul susținut

în fața Plenului) ale cărei rezultate nu sunt supuse nici unei modalități de contestare

echivalează unei restrângeri a domeniului de aplicare a legii, printr-un act administrativ

cu forță juridică inferioară. În acest context, în mod greșit intimatul a reținut

inadmisibilitatea contestației care îi este deschisă contestatoarei prin art. 52

7

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

astfel încât se impune anularea hotărârii Plenului Consiliul Superior al

Magistraturii din data de 4 iunie 2013 și soluționarea pe fond a contestației din

perspectiva normelor legale, art. 52

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

art. 52

4

din același act normativ și art. 25 alin. (2) din Regulamentul

emis de Consiliul Superior al Magistraturii în aplicarea acestei dispoziții legale.

Contestatoarea consideră

că nu este nicio justificare pentru a nu-i fi acordat punctajul maxim alocat celor

patru criterii stabilite în art. 26 din Regulament și menționate în raportul de

evaluare, și anume 14 puncte, acest punctaj fiind deja superior celui pe care îl

contestă, de numai 11,6 puncte.

Mai afirmă contestatoarea

că evaluarea făcută în urma probei interviului susținut în fața Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii a reprezentat un adevărat exercițiu de umilință, fiind

departe de a constitui un mijloc de evaluare a integrității sale.

Întrucât a fost lipsită

în mod injust de dreptul de a participa la proba scrisă cu caracter practic, contestatoarea

solicită, în subsidiar, să se constate că este îndreptățită să susțină această probă

într-un termen rezonabil pentru că, doar în acest fel, ar beneficia de o reparație

adecvată.

S-a anexat adresa de comunicare

emisă de Consiliul Superior al Magistraturii către contestatoare.

Prin întâmpinare, intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția de conexitate față de existența

pe rolul Înaltei Curți a Dosarului nr. 3149/1/2013, însă în ședința publică de la

3 aprilie 2014 s-a luat act că s-a renunțat la susținerea acestei excepții având

în vedere că la data de 25 februarie 2014 s-a soluționat contestația formulată de

aceeași contestatoare împotriva dispoziției Plenului Consiliul Superior al

Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susținut în

data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pe fondul cauzei, intimatul

a subliniat că procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de

judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție este reglementată la nivelul legislației

primare de prevederile art. 52 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și

completată ulterior, iar la nivelul legislației secundare de Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la

Înalta Curte de Casație și Justiție aprobat prin hotărârea din 31 ianuarie 2012

a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare. Proba

interviului este prevăzută la art. 25-art. 27 din Regulamentul menționat și constituie

o probă cu caracter eliminatoriu, candidații trebuind să obțină un punctaj minim

de 14 puncte pentru a fi declarați „admiși” la această probă, conform art. 27

alin. (2) din Regulament. Contestatoarea a fost declarată respinsă deoarece a obținut

la această probă un punctaj de 11,60 puncte. Regulamentul nu prevede că evaluarea

și punctajul se acordă de membrii Plenului prin adoptarea unei hotărâri; procedura

de interviu reglementată în art. 26 din Regulament stabilește că fiecare din membrii

Plenului prezenți completează pentru fiecare candidat o fișă de evaluare pe care

notează fiecare criteriu între 0 și maximul punctajului alocat. În conformitate

cu dispozițiile art. 9 pct. 18 și pct. 19 din Regulament, centralizarea punctajelor,

calcularea punctajului mediu și întocmirea fișei centralizatoare revin comisiei

de organizare. În speță, contestația a vizat punctajul acordat la proba interviului,

punctaj care se regăsește în tabelul cu rezultatele obținute de candidați la interviu,

publicat la data de 17 mai 2013. Este vorba, așadar, de o etapă a concursului de

promovare, etapă care potrivit Regulamentului nu prevede posibilitatea contestării

punctajului obținut în urma susținerii interviului. În lipsa unei reglementări,

în Regulament, a modalității distincte de contestare a rezultatului obținut la interviu,

o eventuală contestație îndreptată împotriva acestei evaluări este inadmisibilă.

În susținerea punctului

său de vedere, intimatul a făcut trimitere la doctrină, statuându-se că nu pot face

obiectul unei acțiuni în contencios administrativ deciziile comisiilor de concurs

pentru accederea într-o profesie sau obținerea unui post, precum și la jurisprudența

C.E.D.O. care a decis, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a

experienței necesare pentru exercitarea unei profesii se apropie de un examen școlar

sau universitar, îndepărtându-se astfel de garanțiile instituite de art. 6 parag.

1 din Convenție.

Conchide intimatul că,

date fiind aspectele expuse, instanța nu se poate substitui membrilor Plenului CSM

în privința evaluării prevăzută de art. 20 lit. b) din Regulamentul aprobat prin

hotărârea din 31 ianuarie 2012 A Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

cu modificările ulterioare.

Examinând contestația

formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior

al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii

din 4 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte

reține că aceasta este nefondată și o va respinge pentru cele ce vor fi punctate

în continuare.

Prin hotărârea din 4

iunie 2012 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus respingerea memoriului

formulat de doamna judecător P.C. (art. 1) și validarea rezultatelor concursului

de promovare în funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat

în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013, conform listei cuprinzând rezultatele finale

cuprinse în Anexa 1, care face parte integrantă din hotărâre (art. 2).

În cuprinsul hotărârii

se regăsește mențiunea „Plenul mai reține că doamna judecător S.G. și doamna judecător

V.V. au formulat contestație împotriva punctajului obținut la interviul susținut,

contestații respinse ca inadmisibile”.

Contestația de față vizează

așadar numai soluția de inadmisibilitate a cererii prin care S.G., judecător la

Curtea de Apel București și candidat la concursul de promovare în funcția de judecător

la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 7 ianuarie-31 mai

2013, a solicitat reevaluarea punctajului obținut la proba interviului, contestând

actul de dispoziție al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care

s-a realizat și publicat evaluarea în urma interviului susținut la acest concurs,

inclusiv împotriva fișei centralizatoare a rezultatelor și a fișelor de evaluare

completate de membrii Plenului (conform ordinii de zi a Plenului din data de 4 iunie

2013).

Procedura de desfășurare

a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție este reglementată de art. 52 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, modificată și completată, și de Regulamentul privind

organizarea și funcționarea concursului de promovare în funcția de judecător la

Înalta Curte de Casație și Justiție aprobat prin hotărârea din 31 ianuarie 2012

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările

ulterioare.

Contestatoarea a susținut

că potrivit art. 52

7

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 revenea Consiliului

Superior al Magistraturii obligația de a stabili prin regulament, procedura de desfășurare

a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, precum și faptul că

nereglementarea prin regulament a modalităților de contestare a probei interviului

echivalează cu o restrângere a domeniului de aplicare a legii.

Procedura de interviu

este reglementată în art. 26 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 74/2012, iar prin art. 9 pct. 18 și pct. 19 din același

Regulament se stabilesc, ca atribuții ale comisiei de organizare: centralizarea

punctajelor acordate de membrii Plenului, calcularea punctajului mediu și întocmirea

fișei centralizatoare.

Conform Regulamentului

în discuție pentru „interviu” ca etapă a concursului de promovare nu se prevede

posibilitatea contestării punctajului obținut în urma susținerii interviului, iar

lipsa unei astfel de reglementări derivă în principal din caracterul oral al probei;

în plus, nereglementarea unei căi de atac împotriva evaluării realizate în cadrul

interviului nu contravine dispozițiilor art. 52

7

alin. (2) din Legea

nr. 303/2004 în condițiile în care acestea fac trimitere generic la modalitatea

de contestare a rezultatelor, fără a se stabili în mod expres rezultatele susceptibile

de contestare.

Cadrul normativ este stabilit

prin Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 474/2012 (care pune în aplicare art. 52

7

prin Legea

nr. 303/2004), astfel că în mod just s-a considerat ca inadmisibilă contestația

formulată de S.G., contestație al cărei conținut este menționat în ordinea de zi

a Plenului din data de 4 iunie 2013.

Pe cale de consecință,

va fi respinsă ca nefondată contestația formulată în baza art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004, modificată și completată, împotriva hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din data de 4 iunie 2013 prin care s-a respins contestația

înregistrată în data de 20 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația formulată de S.G. împotriva hotărârii din data de 4 iunie 2013

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă

contestația înregistrată în data de 20 mai 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2014.