ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2014

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 4 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins memoriului formulat de doamna judecător P.C. și s-au validat rezultatele concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013, conform listei cuprinzând rezultatele finale cuprinse în Anexa 1 (care face parte integrantă din hotărâre).

Pentru a hotărî astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut următoarele: Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 4 ianuarie 2013 a fost aprobată organizarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013, la București, pentru un număr de 29 posturi vacante, respectiv 10 locuri la secția penală, 7 locuri la secția I civilă, 6 locuri la secția a II-a civilă și 6 locuri la secția de contencios administrativ și fiscal, prin aceeași hotărâre fiind aprobată, de asemenea, tematica, bibliografia concursului, formularul tipizat al cererii de înscriere, precum și calendarul de desfășurare a concursului.

Cu privire la condițiile concursului, s-a reținut că acesta s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 52 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 74 din 31 ianuarie 2012. De asemenea, s-a reținut că la concurs au depus cereri de înscriere 58 de candidați, patru dintre aceștia fiind respinși de comisia de organizare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 5 din Regulament, iar doi dintre candidații respinși au formulat contestații ce au fost respinse, iar un candidat a formulat recurs împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care hotărârea a fost suspendată de drept prin efectul legii, cu consecința posibilității participării la concurs a doamnei judecător, urmând ca situația să se definitiveze după soluționarea recursului.

În ceea ce privește această candidată, s-a reținut că întrucât nu a obținut punctajul minim la proba privind evaluarea hotărârilor judecătorești, a fost declarată respinsă. Totodată s-a mai reținut că un număr de 7 candidați au depus cereri de retragere, iar doi candidați nu s-au prezentat la dintre probele de concurs. Cu privire la examinarea candidaților s-a reținut că la prima probă au fost supuse evaluării câte 30 de hotărâri pentru fiecare candidat, anonimizate, câte 10 hotărâri depuse de candidați împreună cu cererea de înscriere și câte 20 transmise de colegiile de conducere ale curții de apel respectiv parchetelor de pe lângă curțile de apel, conform prevederilor art. 21 și urm. din Regulament, iar doi candidați nu au depus cele 10 hotărâri menționate și nu au fost depuse sesizări ale opiniei publice în legătură cu hotărârile și actele candidaților supuse dezbaterii publice o perioadă de 7 de zile.

De asemenea, s-a reținut că împotriva punctajului obținut au formulat contestație un număr de 30 candidați, fiind admise un număr de 16 contestații de către comisia de contestații, iar pentru că potrivit dispozițiilor art. 24 1 din Regulament pentru a fi declarat admis la această probă candidatul trebuie să obțină un punctaj minim de 28 de puncte, doar un număr de 9 candidați, care nu au obținut punctajul minim, au fost declarați respinși la această probă de concurs. În ce privește cea de-a doua probă, s-a reținut că aceasta a constat într-un interviu ce s-a desfășurat în datele de 15 și 16 mai 2013 și a constat potrivit dispozițiilor art. 25 și urm. din Regulament în evaluarea candidaților, punctajul maxim acordat fiind de 20 de puncte.

Având în vedere punctajul maxim și punctajul minim prevăzute de art. 27 din Regulament, la această probă au fost respinși 16 dintre candidați, iar doi dintre ei au formulat contestații ce au fost respinse ca inadmisibile. Referitor la cea de-a etapă, s-a reținut că aceasta a constat într-o probă scrisă teoretică și practică conform prevederilor art. 28-art. 40 din Regulament, iar în urma rezultatelor obținute, la secția I civilă, a fost formulată o contestație la materia jurisprudența C.E.D.O., 5 contestații la disciplina drept civil și 4 contestații la drept procesual civil, toate fiind respinse ca neîntemeiate. Cu privire la contestațiile formulate la secția a II-a civilă, s-a reținut că s-a formulat una la materia drept civil și 2 la drept procesual civil, fiind respinse ca neîntemeiate.

La secția penală la materia drept penal au fost formulate 5 contestații de 5 candidați, acestea fiind admise, în consecință dispunându-se anularea unei întrebări. La disciplina drept procesual penal au fost formulate 3 contestații de către 3 candidați, contestații ce au fost admise, iar întrebarea vizată a fost modificată indicându-se un alt răspuns corect decât cel din baremul inițial, iar la secția contencios administrativ și fiscal s-au formulat 4 contestații Ia disciplina drept procesual civil, din care 3 au fost admise și s-a dispus anularea unei întrebări. A fost respinsă singura contestație formulată împotriva notelor obținute la probele scrise, după analizarea acesteia de către comisia de contestații.

În privința mediilor obținute, s-a constatat că toți cei 21 candidați îndeplinesc condiția de medie prevăzută în art. 41 din regulament pentru a fi declarați admiși și se încadrează în numărul de posturi scoase la concurs pentru secțiile pentru care au optat. S-a mai reținut că doamna judecător S.G. și doamna judecător V.V. au formulat contestație împotriva punctajului obținut la interviul susținut, contestații respinse ca inadmisibile, iar cu privire la modul de organizare și desfășurare a concursului, se reține că a fost formulat un memoriu de doamna judecător P.C. prin care a semnalat absența de pe site a lucrărilor candidaților după expirarea perioadei de dezbatere publică solicitând comunicarea propriilor lucrări și ulterior prelungirea termenului de contestare, precum și publicarea pe site a tuturor lucrărilor candidaților.

S-a apreciat ca neîntemeiat memoriul formulat de dna judecător P.C., întrucât regulamentul concursului nu prevede nici posibilitatea prelungirii termenului de contestare a rapoartelor de evaluare și nici posibilitatea republicării lucrărilor candidaților pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ulterior perioadei de dezbatere publică, toate lucrările candidaților fiind publicate pe site-ul Consiliului, după anonimizarea lor. În fine, avându-se în vedere dispozițiile art. 43 din Regulament, ale art. 36 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus validarea rezultatelor concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013. În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârii din 4 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație S.G.

În motivarea contestației s-au punctat următoarele aspecte: - Hotărârea din data de 4 iunie 2013 nu îndeplinește condițiile formale stabilite prin art. 29 alin. (4)-alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modalitatea de „comunicare” a acesteia constând într-o adresă de înștiințare care nu poartă semnătura președintelui Consiliului și nu conține motivarea soluției adoptate ceea ce este în dezacord cu art. 26 alin. (2) și art. 29 alin. (5) din același act normativ, dispoziții a căror finalitate este asigurarea unor minime garanții procesuale contestatorului și în lipsa cărora vătămarea este evidentă, hotărârea atacată fiind lovită de nulitate; - Din cuprinsul dispozițiilor art. 52 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin O.U.G.

nr. 81/2012, rezultă că legiuitorul a deschis calea de atac a contestației împotriva rezultatelor concursului de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, fără vreo deosebire de etapele parcurse, delegând Consiliului Superior al Magistraturii dreptul de a stabili „modalitatea de contestare”, iar nu pe acela de a suprima o atare cale de atac în cazul uneia sau alteia dintre probele/etapele concursului respectiv. Prin hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii din 27 decembrie 2012 este reglementată procedura de desfășurare a interviului, fără să concretizeze modalitatea de contestare și să stabilească un interval de timp rezonabil între data publicării rezultatelor probei interviului și cea a susținerii probei scrise.

Stabilirea, prin regulamentul Consiliul Superior al Magistraturii, a unei etape a concursului (cum este interviul susținut în fața Plenului) ale cărei rezultate nu sunt supuse nici unei modalități de contestare echivalează unei restrângeri a domeniului de aplicare a legii, printr-un act administrativ cu forță juridică inferioară. În acest context, în mod greșit intimatul a reținut inadmisibilitatea contestației care îi este deschisă contestatoarei prin art. 52 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, astfel încât se impune anularea hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii din data de 4 iunie 2013 și soluționarea pe fond a contestației din perspectiva normelor legale, art. 52 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 52 4 din același act normativ și art. 25 alin. (2) din Regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii în aplicarea acestei dispoziții legale.

Contestatoarea consideră că nu este nicio justificare pentru a nu-i fi acordat punctajul maxim alocat celor patru criterii stabilite în art. 26 din Regulament și menționate în raportul de evaluare, și anume 14 puncte, acest punctaj fiind deja superior celui pe care îl contestă, de numai 11,6 puncte. Mai afirmă contestatoarea că evaluarea făcută în urma probei interviului susținut în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a reprezentat un adevărat exercițiu de umilință, fiind departe de a constitui un mijloc de evaluare a integrității sale. Întrucât a fost lipsită în mod injust de dreptul de a participa la proba scrisă cu caracter practic, contestatoarea solicită, în subsidiar, să se constate că este îndreptățită să susțină această probă într-un termen rezonabil pentru că, doar în acest fel, ar beneficia de o reparație adecvată.

S-a anexat adresa de comunicare emisă de Consiliul Superior al Magistraturii către contestatoare. Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția de conexitate față de existența pe rolul Înaltei Curți a Dosarului nr. 3149/1/2013, însă în ședința publică de la 3 aprilie 2014 s-a luat act că s-a renunțat la susținerea acestei excepții având în vedere că la data de 25 februarie 2014 s-a soluționat contestația formulată de aceeași contestatoare împotriva dispoziției Plenului Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susținut în data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe fondul cauzei, intimatul a subliniat că procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție este reglementată la nivelul legislației primare de prevederile art. 52 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată ulterior, iar la nivelul legislației secundare de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție aprobat prin hotărârea din 31 ianuarie 2012 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare. Proba interviului este prevăzută la art. 25-art. 27 din Regulamentul menționat și constituie o probă cu caracter eliminatoriu, candidații trebuind să obțină un punctaj minim de 14 puncte pentru a fi declarați „admiși” la această probă, conform art. 27 alin. (2) din Regulament.

Contestatoarea a fost declarată respinsă deoarece a obținut la această probă un punctaj de 11,60 puncte. Regulamentul nu prevede că evaluarea și punctajul se acordă de membrii Plenului prin adoptarea unei hotărâri; procedura de interviu reglementată în art. 26 din Regulament stabilește că fiecare din membrii Plenului prezenți completează pentru fiecare candidat o fișă de evaluare pe care notează fiecare criteriu între 0 și maximul punctajului alocat. În conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. 18 și pct. 19 din Regulament, centralizarea punctajelor, calcularea punctajului mediu și întocmirea fișei centralizatoare revin comisiei de organizare.

În speță, contestația a vizat punctajul acordat la proba interviului, punctaj care se regăsește în tabelul cu rezultatele obținute de candidați la interviu, publicat la data de 17 mai 2013. Este vorba, așadar, de o etapă a concursului de promovare, etapă care potrivit Regulamentului nu prevede posibilitatea contestării punctajului obținut în urma susținerii interviului. În lipsa unei reglementări, în Regulament, a modalității distincte de contestare a rezultatului obținut la interviu, o eventuală contestație îndreptată împotriva acestei evaluări este inadmisibilă. În susținerea punctului său de vedere, intimatul a făcut trimitere la doctrină, statuându-se că nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ deciziile comisiilor de concurs pentru accederea într-o profesie sau obținerea unui post, precum și la jurisprudența C.E.D.O.

care a decis, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea unei profesii se apropie de un examen școlar sau universitar, îndepărtându-se astfel de garanțiile instituite de art. 6 parag. 1 din Convenție. Conchide intimatul că, date fiind aspectele expuse, instanța nu se poate substitui membrilor Plenului CSM în privința evaluării prevăzută de art. 20 lit. b) din Regulamentul aprobat prin hotărârea din 31 ianuarie 2012 A Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu modificările ulterioare. Examinând contestația formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii din 4 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată și o va respinge pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Prin hotărârea din 4 iunie 2012 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus respingerea memoriului formulat de doamna judecător P.C. (art. 1) și validarea rezultatelor concursului de promovare în funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013, conform listei cuprinzând rezultatele finale cuprinse în Anexa 1, care face parte integrantă din hotărâre (art. 2). În cuprinsul hotărârii se regăsește mențiunea „Plenul mai reține că doamna judecător S.G. și doamna judecător V.V. au formulat contestație împotriva punctajului obținut la interviul susținut, contestații respinse ca inadmisibile”.

Contestația de față vizează așadar numai soluția de inadmisibilitate a cererii prin care S.G., judecător la Curtea de Apel București și candidat la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 7 ianuarie-31 mai 2013, a solicitat reevaluarea punctajului obținut la proba interviului, contestând actul de dispoziție al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat și publicat evaluarea în urma interviului susținut la acest concurs, inclusiv împotriva fișei centralizatoare a rezultatelor și a fișelor de evaluare completate de membrii Plenului (conform ordinii de zi a Plenului din data de 4 iunie 2013). Procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție este reglementată de art. 52 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată, și de Regulamentul privind organizarea și funcționarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție aprobat prin hotărârea din 31 ianuarie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

Contestatoarea a susținut că potrivit art. 52 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 revenea Consiliului Superior al Magistraturii obligația de a stabili prin regulament, procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, precum și faptul că nereglementarea prin regulament a modalităților de contestare a probei interviului echivalează cu o restrângere a domeniului de aplicare a legii. Procedura de interviu este reglementată în art. 26 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 74/2012, iar prin art. 9 pct. 18 și pct. 19 din același Regulament se stabilesc, ca atribuții ale comisiei de organizare: centralizarea punctajelor acordate de membrii Plenului, calcularea punctajului mediu și întocmirea fișei centralizatoare.

Conform Regulamentului în discuție pentru „interviu” ca etapă a concursului de promovare nu se prevede posibilitatea contestării punctajului obținut în urma susținerii interviului, iar lipsa unei astfel de reglementări derivă în principal din caracterul oral al probei; în plus, nereglementarea unei căi de atac împotriva evaluării realizate în cadrul interviului nu contravine dispozițiilor art. 52 7 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în condițiile în care acestea fac trimitere generic la modalitatea de contestare a rezultatelor, fără a se stabili în mod expres rezultatele susceptibile de contestare.

Cadrul normativ este stabilit prin Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 474/2012 (care pune în aplicare art. 52 7 prin Legea nr. 303/2004), astfel că în mod just s-a considerat ca inadmisibilă contestația formulată de S.G., contestație al cărei conținut este menționat în ordinea de zi a Plenului din data de 4 iunie 2013. Pe cale de consecință, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată, împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 4 iunie 2013 prin care s-a respins contestația înregistrată în data de 20 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația formulată de S.G. împotriva hotărârii din data de 4 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația înregistrată în data de 20 mai 2013. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.