ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2014, H.M.D., M.M. și D.T.A.M. au chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea parțială a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 doar cu privire la validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor în gradul profesional curte de apel. Contestatoarele au cerut de asemenea, anularea parțială a art. 2 din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1351 din 10 decembrie 2013 privind promovarea pe loc în funcții de execuție în gradul profesional curte de apel a judecătorilor menționați în anexă, ca urmare a constatării nelegalității operațiunilor administrative dispuse prin procesele-verbale de soluționare și de motivare a contestațiilor la barem pentru disciplina drept procesual civil.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la reluarea procedurilor de concurs de la momentul soluționării contestațiilor formulate la baremele inițiale, precum și la plata de daune morale în cuantum de câte 15.000 RON pentru fiecare contestatoare. În motivarea contestației s-a învederat că, în calitate de judecători la Tribunalul Iași, contestatoarele au participat la concursul din 10 noiembrie 2013 de promovare în funcție de execuție pentru gradul profesional de curte de apel, obținând punctajul de 9,475, diminuat cu 3,375 puncte urmare a modificărilor adoptate față de baremul inițial de notare, ceea ce a determinat clasarea pe prima poziție sub cele ale judecătorilor admiși. Contestatoarele au susținut că prin hotărârea nr. 1313/2013 au fost validate prin încălcarea principiilor transparenței, echității și egalității de tratament măsurile dispuse cu exces de putere de către comisia de soluționare a contestațiilor la disciplina drept procesual civil.

Astfel, s-a arătat că intimatul nu a verificat în ce măsură, la soluționarea contestațiilor, au fost respectate prevederile legale și regulamentare și nu a fost sancționat procedeul comisiei de anulare a unor întrebări, de acordare a punctajului aferent acestora tuturor candidaților și de modificare a variantelor corecte de răspuns. În condițiile în care măsurile dispuse de comisia de soluționare a contestațiilor au determinat modificarea mediilor obținute de candidați, în raport de care s-a făcut atribuirea posturilor scoase la concurs, s-a susținut de către contestatoare că prin hotărârea nr. 1313/2013 au fost validate rezultatele finale, stabilite prin perturbarea gravă a procedurii de evaluare și de notare, impunându-se anularea actului administrativ și restabilirea legalității și a drepturilor încălcate.

Cu privire la anularea parțială a hotărârii nr. 1351/2013, s-a învederat că aceasta nu are o existență de sine stătătoare, validitatea actului depinzând de valabilitatea hotărârii de validare a concursului. Contestatoarele au motivat și cererea de acordare a daunelor morale în raport de eforturile deosebite depuse pentru pregătirea în vederea participării la concurs și starea de nemulțumire cauzată de măsurile subiective, arbitrare și nelegale adoptate în soluționarea contestațiilor.

Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității contestației adresate inițial Curții de Apel București, în raport de prevederile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, solicitând în baza acelorași dispoziții legale declinarea competenței de soluționare a cererii.

Pe fondul litigiului, intimatul a învederat că solicitarea contestatoarelor de a reanaliza contestațiile la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor definitiv adoptate, soluție care nu este reglementată de dispozițiile legale și regulamentare referitoare la procedura de promovare în funcții de execuție la instanțe și parchete, nefiind prevăzută posibilitatea numirii unei alte comisii de soluționare a contestației la barem, ipoteză ce ar deschide calea unei contestații la contestația inițială.

Intimatul a precizat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat, anterior emiterii celor două hotărâri în litigiu plângerile și memoriile formulate de candidații la concurs prin care au fost sesizate aceleași aspecte, constatând că au fost respectate dispozițiile legale și regulamentare de desfășurare a concursului de promovare, cu posibilitatea pentru candidați de a putea formula în termenele și condițiile stabilite contestații la baremele inițial stabilite, fiind exclusă formularea unor noi contestații la contestațiile inițiale. La data de 27 februarie 2014, contestatoarele H.M.D. și M.M.

și-au precizat cererea, solicitând anularea parțială a art. 6 din hotărârea nr. 1313 din 10 decembrie 2013 doar cu privire la validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor în gradul profesional de curte de apel din 10 noiembrie 2013, susținând că această hotărâre nu face parte din categoria celor referitoare la cariera judecătorilor, ci la organizarea concursurilor magistraților. Cât privește cererea de anulare a hotărârii nr. 1351 din 10 decembrie 2013 prin care s-a dispus promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor prevăzuți în anexă, contestatoarele au reiterat susținerea învederată și inițial referitoare la caracterul accesoriu al solicitării, nefiind determinantă în stabilirea instanței competente în soluționarea litigiului.

S-a solicitat astfel, respingerea excepțiilor de inadmisibilitate și necompetență materială a Curții de apel, invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii. Contestatoarele au mai precizat că motivul principal de nelegalitate a hotărârii nr. 1313/2013 îl constituie faptul că a fost adoptată în baza unei interpretări eronate a prevederilor regulamentare, în sensul că legalitatea baremelor stabilite de comisia de soluționare a contestațiilor nu poate fi cenzurată, deși o astfel de verificare din oficiu este obligatorie pentru o validare legală a rezultatelor concursului. S-a invocat nelegalitatea hotărârii contestate și prin prisma conflictului de interese determinat de posibilitatea influențării rezultatelor concursului de calitatea de colegi formatori la Institutul Național al Magistraturii a unui candidat și a unui membru al comisiei de soluționare a contestațiilor la barem.

Sub acest aspect, intimatul a arătat prin completarea la întâmpinare că susținerea contestatoarelor nu are suport probator, nefiind dovedită existența unei favorizări a candidatului cu privire la care s-a invocat pretinsul conflict de interese. Prin sentința civilă nr. 1374 din 5 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că actele administrative a căror anulare se solicită vizează în esență cariera și drepturile judecătorilor, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004.

După înregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea H.M.D. a depus cerere prin care a solicitat declinarea competenței materiale în favoarea Curții de Apel București, reprezentanta intimatului punând concluzii în sensul de a se constata în principal, nulitatea cererii și în subsidiar, a se respinge excepția invocată. S-au depus la dosar atât documentația ce a stat la baza hotărârilor contestate, cât și înscrisuri referitoare la concursul de promovare în funcții de execuție din 10 noiembrie 2013 respectiv la susținerea probei drept procesual civil. Examinând cu prioritate excepția de nulitate invocată de intimat, motivat de lipsa semnăturii, element obligatoriu potrivit art. 148 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea constată că nu este întemeiată pentru următoarele considerente: Deși cererea depusă de contestatoarea H.M.D. la 16 septembrie 2014 nu cuprinde semnătura, excepția de necompetență materială urmează a fi analizată, pe de o parte, întrucât textul de lege care reglementează condițiile generale ale oricărei alte cereri adresate instanței – cu excepția celei de chemare în judecată – nu consacră sancțiunea nulității, iar pe de altă parte, aceeași referire la competență se regăsește și în răspunsul la întâmpinare, depus în fața Curții de Apel București.

Astfel, examinând propria competență în raport de excepția invocată de contestatoarea H.M.D., Curtea constată că a fost legal sesizată, hotărârile pronunțate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la concursurile de promovare în funcție a judecătorilor și procurorilor încadrându-se în categoria celor privind cariera și drepturile acestor magistrați, prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, Consiliului Superior al Magistraturii emite acte jurisdicționale și acte administrative, acestea din urmă fiind supuse controlului de legalitate în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Însă aplicarea regulilor de competență de drept comun în materia contenciosului administrativ este înlăturată de norma specială de competență prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, potrivit căreia hotărârile privind cariera și drepturile judecătorilor pot fi atacate cu recurs de persoanele interesate la secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, Curtea va respinge excepția de necompetență materială invocată de contestatoarea H.M.D. Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin hotărârea nr. 313 din 10 decembrie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus la art. 6 validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție efectivă și pe loc, desfășurat la 10 noiembrie 2013, la anexa nr. 1 regăsindu-se tabelul privind rezultatele candidaților pentru gradul profesional curte de apel - promovare pe loc.

La aceeași dată, prin hotărârea nr. 1351/2013, intimatul a dispus promovarea pe loc, începând cu 15 ianuarie 2014 a judecătorilor prevăzuți în anexă, printre care și 50 de judecători cu grad profesional de curte de apel. În cuprinsul hotărârii nr. 1313/2013 se menționează că la disciplina drept procesual civil au fost admise contestațiile referitoare la 4 întrebări care au afectat rezultatele obținute de mulți dintre candidați, intimatul pronunțându-se și asupra solicitărilor altor candidați cu privire la modul de soluționare a contestațiilor la barem pentru aceeași materie, la reevaluarea contestațiilor și la menținerea baremului inițial.

Astfel, intimatul a reținut că regulamentul de concurs nu prevede posibilitatea reexaminării de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a contestațiilor la baremul de evaluare și notare, iar cu privire la modificarea clasamentului ca urmare a modificării baremului inițial, a constatat că acesta a fost întocmit conform dispozițiilor regulamentare. Examinând legalitatea hotărârii nr. 1313/2013, Curtea reține că aceasta a fost adoptată în cadrul procedurii ed promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, reglementată de art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 și de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând conținutul hotărârii contestate, Curtea constată că aceasta respectă limitele și scopul prevederilor legale și regulamentare în executarea cărora a fost adoptată, neputându-se susține că prin validarea rezultatelor concursului de promovare intimatul a acționat cu exces de putere, în sensul că și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea principiilor transparenței și egalității de tratament. Astfel, intimatul a reținut în mod justificat că regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor a fost respectat de către comisia de soluționare a contestațiilor la disciplina drept procesual civil, nefiind prevăzută posibilitatea reexaminării contestațiilor la baremul de evaluare și notare stabilit de acea comisie.

Exercitând controlul de legalitate asupra hotărârii contestate și a operațiunilor administrative pe baza cărora a fost adoptată, Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile legale și regulamentare referitoare la procedura de concurs și atribuțiile comisiilor de soluționare a contestațiilor, cu mențiunea că instanța de contencios administrativ nu poate verifica aspectele privind conținutul subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate candidaților și nici soluțiile date contestațiilor la bareme și la punctaje. În cauză, astfel cum rezultă din procesele-verbale de motivare întocmite de comisia de soluționare a contestațiilor la disciplina drept procesual civil, s-a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (5)-(7) din Regulamentul de concurs, în sensul că în urma anulării unor întrebări din textul grilă, s-a acordat tuturor candidaților punctajul corespunzător întrebărilor anulate.

Prin acest procedeu nu s-au identificat motive de nelegalitate formală a proceselor verbale întocmite de comisia de soluționare a contestațiilor, situație reținută ca atare de intimat care a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului, hotărârea adoptată la 10 decembrie 2013 fiind emisă cu respectarea normelor în vigoare. De menționat că este lipsită de suport probator și critica de nelegalitate invocată prin prisma existenței unui conflict de interese, nerezultând din actele dosarului favorizarea vreunui candidat la concursul de promovare. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va reține că nu sunt întemeiate motivele de nelegalitate referitoare la hotărârea nr. 1313/2013 și, pe cale de consecință, va respinge contestația ca neîntemeiată.

Având în vedere soluția dată capătului principal al contestației și celelalte petite, cu caracter accesoriu, vizând anularea hotărârii nr. 1351/2013, reluarea concursului de promovare și plata unor daune morale apar ca nefondate, analiza acestora fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii contestatoarei H.M.D. invocată de Consiliul Superior al Magistraturii. Respinge excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de aceeași contestatoare. Respinge contestația formulată și precizată de H.M.D., M.M. și D.T.A.M. împotriva hotărârii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2014.