ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie

2014, H.M.D., M.M. și D.T.A.M. au chemat în judecată Consiliul Superior al

Magistraturii, solicitând anularea parțială a hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 doar cu privire la

validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcții de

execuție a judecătorilor în gradul profesional curte de apel.

Contestatoarele au cerut

de asemenea, anularea parțială a art. 2 din hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 1351 din 10 decembrie 2013 privind promovarea pe loc în funcții

de execuție în gradul profesional curte de apel a judecătorilor menționați în anexă,

ca urmare a constatării nelegalității operațiunilor administrative dispuse prin

procesele-verbale de soluționare și de motivare a contestațiilor la barem pentru

disciplina drept procesual civil.

De asemenea, s-a solicitat

obligarea pârâtului la reluarea procedurilor de concurs de la momentul soluționării

contestațiilor formulate la baremele inițiale, precum și la plata de daune morale

în cuantum de câte 15.000 RON pentru fiecare contestatoare.

În motivarea contestației

s-a învederat că, în calitate de judecători la Tribunalul Iași, contestatoarele

au participat la concursul din 10 noiembrie 2013 de promovare în funcție de execuție

pentru gradul profesional de curte de apel, obținând punctajul de 9,475, diminuat

cu 3,375 puncte urmare a modificărilor adoptate față de baremul inițial de notare,

ceea ce a determinat clasarea pe prima poziție sub cele ale judecătorilor admiși.

Contestatoarele au susținut

că prin hotărârea nr. 1313/2013 au fost validate prin încălcarea principiilor transparenței,

echității și egalității de tratament măsurile dispuse cu exces de putere de către

comisia de soluționare a contestațiilor la disciplina drept procesual civil.

Astfel, s-a arătat că

intimatul nu a verificat în ce măsură, la soluționarea contestațiilor, au fost respectate

prevederile legale și regulamentare și nu a fost sancționat procedeul comisiei de

anulare a unor întrebări, de acordare a punctajului aferent acestora tuturor candidaților

și de modificare a variantelor corecte de răspuns.

În condițiile în care

măsurile dispuse de comisia de soluționare a contestațiilor au determinat modificarea

mediilor obținute de candidați, în raport de care s-a făcut atribuirea posturilor

scoase la concurs, s-a susținut de către contestatoare că prin hotărârea nr. 1313/2013

au fost validate rezultatele finale, stabilite prin perturbarea gravă a procedurii

de evaluare și de notare, impunându-se anularea actului administrativ și restabilirea

legalității și a drepturilor încălcate.

Cu privire la anularea

parțială a hotărârii nr. 1351/2013, s-a învederat că aceasta nu are o existență

de sine stătătoare, validitatea actului depinzând de valabilitatea hotărârii de

validare a concursului.

Contestatoarele au motivat

și cererea de acordare a daunelor morale în raport de eforturile deosebite depuse

pentru pregătirea în vederea participării la concurs și starea de nemulțumire cauzată

de măsurile subiective, arbitrare și nelegale adoptate în soluționarea contestațiilor.

Prin întâmpinare, Consiliul

Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității contestației adresate

inițial Curții de Apel București, în raport de prevederile art. 29 alin. (5) și

(7) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora hotărârile Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot

fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, solicitând în baza acelorași dispoziții legale declinarea competenței

de soluționare a cererii.

Pe fondul litigiului,

intimatul a învederat că solicitarea contestatoarelor de a reanaliza contestațiile

la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor definitiv adoptate, soluție care nu

este reglementată de dispozițiile legale și regulamentare referitoare la procedura

de promovare în funcții de execuție la instanțe și parchete, nefiind prevăzută posibilitatea

numirii unei alte comisii de soluționare a contestației la barem, ipoteză ce ar

deschide calea unei contestații la contestația inițială.

Intimatul a precizat că

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat, anterior emiterii celor

două hotărâri în litigiu plângerile și memoriile formulate de candidații la concurs

prin care au fost sesizate aceleași aspecte, constatând că au fost respectate dispozițiile

legale și regulamentare de desfășurare a concursului de promovare, cu posibilitatea

pentru candidați de a putea formula în termenele și condițiile stabilite contestații

la baremele inițial stabilite, fiind exclusă formularea unor noi contestații la

contestațiile inițiale.

La data de 27 februarie

2014, contestatoarele H.M.D. și M.M. și-au precizat cererea, solicitând anularea

parțială a art. 6 din hotărârea nr. 1313 din 10 decembrie 2013 doar cu privire la

validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcții de

execuție a judecătorilor în gradul profesional de curte de apel din 10

noiembrie 2013, susținând că această hotărâre nu face parte din categoria celor

referitoare la cariera judecătorilor, ci la organizarea concursurilor magistraților.

Cât privește cererea de

anulare a hotărârii nr. 1351 din 10 decembrie 2013 prin care s-a dispus promovarea

pe loc în funcții de execuție a judecătorilor prevăzuți în anexă, contestatoarele

au reiterat susținerea învederată și inițial referitoare la caracterul accesoriu

al solicitării, nefiind determinantă în stabilirea instanței competente în soluționarea

litigiului.

S-a solicitat astfel,

respingerea excepțiilor de inadmisibilitate și necompetență materială a Curții de

apel, invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Contestatoarele au mai

precizat că motivul principal de nelegalitate a hotărârii nr. 1313/2013 îl constituie

faptul că a fost adoptată în baza unei interpretări eronate a prevederilor regulamentare,

în sensul că legalitatea baremelor stabilite de comisia de soluționare a contestațiilor

nu poate fi cenzurată, deși o astfel de verificare din oficiu este obligatorie pentru

o validare legală a rezultatelor concursului.

S-a invocat nelegalitatea

hotărârii contestate și prin prisma conflictului de interese determinat de posibilitatea

influențării rezultatelor concursului de calitatea de colegi formatori la Institutul

Național al Magistraturii a unui candidat și a unui membru al comisiei de soluționare

a contestațiilor la barem.

Sub acest aspect, intimatul

a arătat prin completarea la întâmpinare că susținerea contestatoarelor nu are suport

probator, nefiind dovedită existența unei favorizări a candidatului cu privire la

care s-a invocat pretinsul conflict de interese.

Prin sentința civilă

nr. 1374 din 5 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, reținând că actele administrative a căror anulare se solicită vizează

în esență cariera și drepturile judecătorilor, fiind incidente prevederile art.

29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004.

După înregistrarea cauzei

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, contestatoarea H.M.D. a depus cerere prin care a solicitat declinarea competenței

materiale în favoarea Curții de Apel București, reprezentanta intimatului punând

concluzii în sensul de a se constata în principal, nulitatea cererii și în subsidiar,

a se respinge excepția invocată.

S-au depus la dosar atât

documentația ce a stat la baza hotărârilor contestate, cât și înscrisuri referitoare

la concursul de promovare în funcții de execuție din 10 noiembrie 2013 respectiv

la susținerea probei drept procesual civil.

Examinând cu prioritate

excepția de nulitate invocată de intimat, motivat de lipsa semnăturii, element obligatoriu

potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că nu este întemeiată

pentru următoarele considerente:

Deși cererea depusă de

contestatoarea H.M.D. la 16 septembrie 2014 nu cuprinde semnătura, excepția de necompetență

materială urmează a fi analizată, pe de o parte, întrucât textul de lege care reglementează

condițiile generale ale oricărei alte cereri adresate instanței – cu excepția celei

de chemare în judecată – nu consacră sancțiunea nulității, iar pe de altă parte,

aceeași referire la competență se regăsește și în răspunsul la întâmpinare, depus

în fața Curții de Apel București.

Astfel, examinând propria

competență în raport de excepția invocată de contestatoarea H.M.D., Curtea constată

că a fost legal sesizată, hotărârile pronunțate de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii referitoare la concursurile de promovare în funcție a judecătorilor

și procurorilor încadrându-se în categoria celor privind cariera și drepturile acestor

magistrați, prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

În exercitarea atribuțiilor

ce-i revin, Consiliului Superior al Magistraturii emite acte jurisdicționale și

acte administrative, acestea din urmă fiind supuse controlului de legalitate în

condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Însă aplicarea regulilor

de competență de drept comun în materia contenciosului administrativ este înlăturată

de norma specială de competență prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

potrivit căreia hotărârile privind cariera și drepturile judecătorilor pot fi atacate

cu recurs de persoanele interesate la secția contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, Curtea

va respinge excepția de necompetență materială invocată de contestatoarea H.M.D.

Pe fondul cauzei, Curtea

reține că prin hotărârea nr. 313 din 10 decembrie 2013, Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a dispus la art. 6 validarea rezultatelor finale ale concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție efectivă și

pe loc, desfășurat la 10 noiembrie 2013, la anexa nr. 1 regăsindu-se tabelul privind

rezultatele candidaților pentru gradul profesional curte de apel - promovare pe

loc.

La aceeași dată, prin

hotărârea nr. 1351/2013, intimatul a dispus promovarea pe loc, începând cu 15

ianuarie 2014 a judecătorilor prevăzuți în anexă, printre care și 50 de judecători

cu grad profesional de curte de apel.

În cuprinsul hotărârii

nr. 1313/2013 se menționează că la disciplina drept procesual civil au fost admise

contestațiile referitoare la 4 întrebări care au afectat rezultatele obținute de

mulți dintre candidați, intimatul pronunțându-se și asupra solicitărilor altor candidați

cu privire la modul de soluționare a contestațiilor la barem pentru aceeași materie,

la reevaluarea contestațiilor și la menținerea baremului inițial.

Astfel, intimatul a reținut

că regulamentul de concurs nu prevede posibilitatea reexaminării de către Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a contestațiilor la baremul de evaluare și

notare, iar cu privire la modificarea clasamentului ca urmare a modificării baremului

inițial, a constatat că acesta a fost întocmit conform dispozițiilor regulamentare.

Examinând legalitatea

hotărârii nr. 1313/2013, Curtea reține că aceasta a fost adoptată în cadrul procedurii

ed promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, reglementată

de art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 și de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și

completările ulterioare.

Analizând conținutul hotărârii

contestate, Curtea constată că aceasta respectă limitele și scopul prevederilor

legale și regulamentare în executarea cărora a fost adoptată, neputându-se susține

că prin validarea rezultatelor concursului de promovare intimatul a acționat cu

exces de putere, în sensul că și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea

principiilor transparenței și egalității de tratament.

Astfel, intimatul a reținut

în mod justificat că regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor a fost respectat de către comisia de

soluționare a contestațiilor la disciplina drept procesual civil, nefiind prevăzută

posibilitatea reexaminării contestațiilor la baremul de evaluare și notare stabilit

de acea comisie.

Exercitând controlul de

legalitate asupra hotărârii contestate și a operațiunilor administrative pe baza

cărora a fost adoptată, Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile legale

și regulamentare referitoare la procedura de concurs și atribuțiile comisiilor de

soluționare a contestațiilor, cu mențiunea că instanța de contencios administrativ

nu poate verifica aspectele privind conținutul subiectelor de concurs și al baremelor

de notare, punctajele acordate candidaților și nici soluțiile date contestațiilor

la bareme și la punctaje.

În cauză, astfel cum rezultă

din procesele-verbale de motivare întocmite de comisia de soluționare a contestațiilor

la disciplina drept procesual civil, s-a procedat cu respectarea dispozițiilor

art. 20 alin. (5)-(7) din Regulamentul de concurs, în sensul că în urma anulării

unor întrebări din textul grilă, s-a acordat tuturor candidaților punctajul corespunzător

întrebărilor anulate.

Prin acest procedeu nu

s-au identificat motive de nelegalitate formală a proceselor verbale întocmite de

comisia de soluționare a contestațiilor, situație reținută ca atare de intimat care

a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului, hotărârea adoptată la 10

decembrie 2013 fiind emisă cu respectarea normelor în vigoare.

De menționat că este lipsită

de suport probator și critica de nelegalitate invocată prin prisma existenței unui

conflict de interese, nerezultând din actele dosarului favorizarea vreunui candidat

la concursul de promovare.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va reține că nu sunt întemeiate motivele de nelegalitate referitoare

la hotărârea nr. 1313/2013 și, pe cale de consecință, va respinge contestația ca

neîntemeiată.

Având în vedere soluția

dată capătului principal al contestației și celelalte petite, cu caracter accesoriu,

vizând anularea hotărârii nr. 1351/2013, reluarea concursului de promovare și plata

unor daune morale apar ca nefondate, analiza acestora fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

cererii contestatoarei H.M.D. invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge excepția necompetenței

Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de aceeași contestatoare.

Respinge contestația formulată

și precizată de H.M.D., M.M. și D.T.A.M. împotriva hotărârii nr. 1313 din 10 decembrie

2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2014.