ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2014

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489 din data de 4 iunie 2013 s-a dispus că în situația concursului între cererile de valorificare formulate de către judecători și solicitările procurorilor de numire în funcția de judecător, se va acorda prioritate de soluționare cererilor de valorificare; că în scopul soluționării cererilor de valorificare, pot fi considerate ca secții de aceeași specializare, în sens larg, secțiile civile cu fostele secții comerciale reorganizate; că pentru stabilirea identității de specializare se impune solicitarea de date de la instanța în cauză cu privire la competența secțiilor implicate; că în cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaților de la secții de aceeași specializare care vizează posturi de la alte secții de aceeași specializare cu cele pentru care au candidat și la care nu există candidați valorificabili, valorificarea se face pe secție în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secție, respectiv cea cu numărul mai mic, trecându-se apoi la secția de aceeași specializare cu numărul următor și așa mai departe; că în cazul concursului între cererile de valorificare pentru secții de aceeași specializare la care au fost scoase posturi la concurs și există candidați valorificabili,

valorificarea se face pe secții, în ordinea mediilor, iar după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secție, vor fi valorificați cei de la secțiile de aceeași specializare; s-a apreciat că se impune respingerea, de principiu, a solicitărilor de valorificare în raport cu materia de concurs, daca nu sunt vizate secții de aceeași specializare cu cea la care s-a înscris candidatul.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut sub aspectul situației de fapt că la data de 3 martie 2013 a avut loc concursul pentru promovarea în funcții de execuție, efectivă, a judecătorilor și procurorilor, rezultatele finale fiind publicate la data de 19 martie 2013 și validate în ședința plenului din data de 21 martie 2013 iar la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii au fost înregistrate mai multe solicitări de valorificare a rezultatelor acestui concurs, constatându-se că este necesar a statua, cu prioritate asupra anumitor probleme invocate de magistrați.

Astfel, a reținut autoritatea intimată că, în ceea ce privește concursul între cererile de valorificare a rezultatelor și cererile de transfer formulate de judecători, prin hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a statuat deja că cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.

În ceea ce privește concursul între cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție și solicitările de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, s-a apreciat că trebuie acordată prioritate cererilor de valorificare, dat fiind că acest drept este limitat în timp la doar 3 luni de la data validării concursului, că în cazul procurorilor, aceștia pot oricând formula această solicitare.

Cu privire la soluționarea de principiu a problemei care vizează promovarea la instanța superioară, la o secție de aceeași specializare, s-a avut în vedere că în ședința din data de 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca dispozițiile art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor trebuie interpretate în sensul ca îndeplinirea de către candidați a condițiilor prevăzute de art. 27 din regulament poate fi valorificată și la o altă secție a instanței pentru care s-a optat la înscriere, dar de aceeași specializare.

S-au reținut hotărârile 826 din 8 octombrie 2012 a plenului, nr. 827 și 829 din 8 octombrie 2012, hotărârea nr. 647 din 27 septembrie 2011 . Astfel, s-a stabilit, de principiu că, în scopul soluționării cererilor de valorificare, pot fi considerate ca secții de aceeași specializare, în sens larg, secțiile civile cu fostele secții comerciale reorganizate, iar în celelalte situații pentru stabilirea identității de specializare se impune solicitarea de date de la instanța în cauză cu privire la competența secțiilor implicate.

Totodată, în cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaților de la secții de aceeași specializare care vizează posturi de la alte secții de aceeași specializare cu cele pentru care au candidat și la care nu există candidați valorificabili, s-a stabilit că valorificarea se face pe secție în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secție, respectiv cea cu numărul mai mic, trecându-se apoi la secția de aceeași specializare cu numărul următor și așa mai departe. În cazul concursului între cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție pentru secții de aceeași specializare, plenul a constatat că se poate ivi și concursul între cereri de valorificare pentru secții de aceeași specializare în cazul în care la ambele au fost scoase posturi la concurs, iar dintre judecătorii ale căror cereri intră în concurs are medie mai mare cel care a optat pentru o secție la care nu s-a vacantat post.

Reținându-se dispozițiile art. 6 alin. (3), art. 28 alin. (4), art. 29 alin. (4), art. 30 din regulament s-a apreciat că lipsa unei trimiteri la art. 29 alin. (4) nu poate fi decât o necorelare și nu poate constitui temei pentru a considera că în cazul valorificării promovarea se face numai în ordinea mediilor și nu pe secții, indiferent că acestea sunt sau nu de aceeași specializare, în condițiile în care art. 29 alin. (4) prevede că promovarea se face în raport de opțiunea candidatului din cererea de înscriere, opțiune care vizează nu numai specializarea, ci și secția. Față de aceste considerente a apreciat plenul că valorificarea poate fi făcută în aceleași condiții ca și promovarea, respectiv în ordinea mediilor și în raport cu opțiunea candidaților din cererea de concurs referitoare la secție și numai după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secție pot fi valorificați candidații de la secțiile de aceeași specializare.

S-a mai apreciat că materia de concurs nu poate fi avută în vedere ca un criteriu pentru promovare, prin asimilarea materiei de concurs cu secția de aceeași specializare. Împotriva acestei hotărâri contestatoarea P.L.S., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 a formulat contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 5 august 2008. În motivarea contestației a arătat contestatoarea că hotărârea stabilește criterii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare care nu erau prevăzute în regulament, instituind noi criterii prin care s-au restrâns posibilitățile de valorificare a cererilor candidaților doar pe secțiile la care au candidat.

S-a mai arătat că deși concursul a fost organizat la data de 3 martie 2013, hotărârea a fost adoptată la data de 4 iunie 2013 și publicată doar la data de 12 iulie 2013. De asemenea, s-a susținut că în lipsa trimiterii la dispozițiile art. 29 alin. (4) din regulament, s-a adăugat la acesta în mod nepermis, fără argumente juridice invocându-se motive de echitate, prin care însă s-a ajuns ca un candidat care a obținut nota 7 să fie promovat în detrimentul unuia care a obținut nota 10. A apreciat contestatoarea că singurul criteriu de promovare trebuia să fie ordinea mediilor, în funcție de specializare și apoi în funcție de opțiunea pe secție. La dosar intimata a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de caracterul actului contestat în subsidiar se solicită respingerea contestației ca nefondată.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare în care pe excepția de necompetență materială lasă la aprecierea instanței, iar pe fond solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Pe excepția de necompetență materială, pusă în discuția părților în ședința publică din 28 ianuarie 2014, Curtea o va aprecia ca întemeiată pentru următoarele considerente: Contestatoarea a solicitat în baza art. 19 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 anularea parțială a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, în ceea ce privește art. 4 și art. 5 pe considerentul că această hotărâre ar adăuga la lege respectiv la hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 la Legea nr. 304/2004 și la Legea nr. 317/2004.

Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, la art. 4 s-a decis că, în cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaților de la secții de aceeași specializare care vizează posturi de la alte secții de aceeași specializare cu cele pentru care au candidat și la care nu există candidați valorificabili, valorificarea se face pe secție în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secție, respectiv cea cu numărul mai mic trecându-se apoi la secția de aceeași specializare cu numărul următor și așa mai departe. La art. 5 din aceeași hotărâre se arată că în cazul concursului între cererile de valorificare pentru secții de aceeași specializare la care au fost scoase posturi la concurs și există candidați valorificabili, valorificarea se face pe secții, în ordinea mediilor, iar după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secție, vor fi valorificați cei de la secțiile de aceeași specializare.

Hotărârea contestată în baza dispozițiilor speciale din Legea nr. 317/2004 reprezintă un act administrativ, organizatoric, cu caracter normativ prin care intimatul, analizând nota direcției resurse umane și organizare a stabilit modul de soluționare a cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție în baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006. Hotărârea contestată reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, de interpretare și care nu privește, în mod direct și individual, cererea și drepturile contestatoarei în calitate de magistrat, neputând forma obiectul contestației conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 și al suspendării de drept prevăzute de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.

Astfel, cum rezultă din contestația formulată cererea recurentei de valorificare a fost soluționată prin altă hotărâre, respectiv hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/203, care poate forma obiectul unei contestații în baza procedurii speciale reglementată de dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Hotărârea contestată în prezenta cauză ca act administrativ poate fi contestată conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Fiind contestat un act emis de o autoritate publică centrală și ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competența de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază contestatoarea.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 132 alin. (1) și alin. (3) noul C. proc. civ. va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii. Trimite contestația formulată de P.L.S. împotriva hotărârii nr. 489/2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.