ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2014

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 489 din data de 4 iunie 2013 s-a dispus că în situația

concursului între cererile de valorificare formulate de către judecători și

solicitările procurorilor de numire în funcția de judecător, se va acorda

prioritate de soluționare cererilor de valorificare; că în scopul soluționării

cererilor de valorificare, pot fi considerate ca secții de aceeași

specializare, în sens larg, secțiile civile cu fostele secții comerciale reorganizate;

că pentru stabilirea identității de specializare se impune solicitarea de date

de la instanța în cauză cu privire la competența secțiilor implicate; că în

cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaților de la secții

de aceeași specializare care vizează posturi de la alte secții de aceeași

specializare cu cele pentru care au candidat și la care nu există candidați

valorificabili, valorificarea se face pe secție în ordinea mediilor până la

ocuparea posturilor de la prima secție, respectiv cea cu numărul mai mic,

trecându-se apoi la secția de aceeași specializare cu numărul următor și așa

mai departe; că în cazul concursului între cererile de valorificare pentru

secții de aceeași specializare la care au fost scoase posturi la concurs și

există candidați valorificabili, valorificarea se face pe secții, în ordinea

mediilor, iar după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o

anumită secție, vor fi valorificați cei de la secțiile de aceeași specializare;

s-a apreciat că se impune respingerea, de principiu, a solicitărilor de

valorificare în raport cu materia de concurs, daca nu sunt vizate secții de

aceeași specializare cu cea la care s-a înscris candidatul.

Pentru pronunțarea

acestei hotărâri s-a reținut sub aspectul situației de fapt că la data de 3

martie 2013 a avut loc concursul pentru promovarea în funcții de execuție,

efectivă, a judecătorilor și procurorilor, rezultatele finale fiind publicate

la data de 19 martie 2013 și validate în ședința plenului din data de 21 martie

2013 iar la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii au fost înregistrate

mai multe solicitări de valorificare a rezultatelor acestui concurs,

constatându-se că este necesar a statua, cu prioritate asupra anumitor probleme

invocate de magistrați.

Astfel, a reținut

autoritatea intimată că, în ceea ce privește concursul între cererile de

valorificare a rezultatelor și cererile de transfer formulate de judecători,

prin hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, s-a statuat deja că cererile de valorificare formulate de

candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs

cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe

loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de

transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în

urma concursului.

În ceea ce privește

concursul între cererile de valorificare a rezultatelor concursului de

promovare în funcții de execuție și solicitările de numire din funcția de

procuror în funcția de judecător, s-a apreciat că trebuie acordată prioritate

cererilor de valorificare, dat fiind că acest drept este limitat în timp la

doar 3 luni de la data validării concursului, că în cazul procurorilor,

aceștia pot oricând formula această solicitare.

Cu privire la

soluționarea de principiu a problemei care vizează promovarea la instanța

superioară, la o secție de aceeași specializare, s-a avut în vedere că în

ședința din data de 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a apreciat ca dispozițiile art. 30 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor trebuie interpretate în sensul ca îndeplinirea de către candidați

a condițiilor prevăzute de art. 27 din regulament poate fi valorificată și la o

altă secție a instanței pentru care s-a optat la înscriere, dar de aceeași

specializare. S-au reținut hotărârile 826 din 8 octombrie 2012 a plenului, nr.

827 și 829 din 8 octombrie 2012, hotărârea nr. 647 din 27 septembrie 2011 .

Astfel, s-a stabilit,

de principiu că, în scopul soluționării cererilor de valorificare, pot fi considerate

ca secții de aceeași specializare, în sens larg, secțiile civile cu fostele secții

comerciale reorganizate, iar în celelalte situații pentru stabilirea identității

de specializare se impune solicitarea de date de la instanța în cauză cu privire

la competența secțiilor implicate.

Totodată, în cazul concursului

între cererile de valorificare ale candidaților de la secții de aceeași specializare

care vizează posturi de la alte secții de aceeași specializare cu cele pentru care

au candidat și la care nu există candidați valorificabili, s-a stabilit că valorificarea

se face pe secție în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secție,

respectiv cea cu numărul mai mic, trecându-se apoi la secția de aceeași specializare

cu numărul următor și așa mai departe.

În cazul concursului între

cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție

pentru secții de aceeași specializare, plenul a constatat că se poate ivi și concursul

între cereri de valorificare pentru secții de aceeași specializare în cazul în care

la ambele au fost scoase posturi la concurs, iar dintre judecătorii ale căror cereri

intră în concurs are medie mai mare cel care a optat pentru o secție la care nu

s-a vacantat post.

Reținându-se dispozițiile

art. 6 alin. (3), art. 28 alin. (4), art. 29 alin. (4), art. 30 din regulament s-a

apreciat că lipsa unei trimiteri la art. 29 alin. (4) nu poate fi decât o necorelare

și nu poate constitui temei pentru a considera că în cazul valorificării promovarea

se face numai în ordinea mediilor și nu pe secții, indiferent că acestea sunt sau

nu de aceeași specializare, în condițiile în care art. 29 alin. (4) prevede că promovarea

se face în raport de opțiunea candidatului din cererea de înscriere, opțiune care

vizează nu numai specializarea, ci și secția.

Față de aceste considerente

a apreciat plenul că valorificarea poate fi făcută în aceleași condiții ca și promovarea,

respectiv în ordinea mediilor și în raport cu opțiunea candidaților din cererea

de concurs referitoare la secție și numai după valorificarea tuturor celor care

au candidat pentru o anumită secție pot fi valorificați candidații de la secțiile

de aceeași specializare.

S-a mai apreciat că materia

de concurs nu poate fi avută în vedere ca un criteriu pentru promovare, prin asimilarea

materiei de concurs cu secția de aceeași specializare.

Împotriva acestei hotărâri

contestatoarea P.L.S., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 a formulat

contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, la data de 5 august 2008.

În motivarea contestației

a arătat contestatoarea că hotărârea stabilește criterii de valorificare a rezultatelor

concursului de promovare care nu erau prevăzute în regulament, instituind noi criterii

prin care s-au restrâns posibilitățile de valorificare a cererilor candidaților

doar pe secțiile la care au candidat.

S-a mai arătat că deși

concursul a fost organizat la data de 3 martie 2013, hotărârea a fost adoptată la

data de 4 iunie 2013 și publicată doar la data de 12 iulie 2013.

De asemenea, s-a susținut

că în lipsa trimiterii la dispozițiile art. 29 alin. (4) din regulament, s-a adăugat

la acesta în mod nepermis, fără argumente juridice invocându-se motive de echitate,

prin care însă s-a ajuns ca un candidat care a obținut nota 7 să fie promovat

în detrimentul unuia care a obținut nota 10.

A apreciat contestatoarea

că singurul criteriu de promovare trebuia să fie ordinea mediilor, în funcție de

specializare și apoi în funcție de opțiunea pe secție.

La dosar intimata a formulat

întâmpinare în care a invocat în principal excepția necompetență materială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în raport

de caracterul actului contestat în subsidiar se solicită respingerea contestației

ca nefondată.

Contestatoarea a depus

răspuns la întâmpinare în care pe excepția de necompetență materială lasă la aprecierea

instanței, iar pe fond solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

Pe excepția de necompetență

materială, pusă în discuția părților în ședința publică din 28 ianuarie 2014, Curtea

o va aprecia ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Contestatoarea a solicitat

în baza art. 19 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 anularea parțială a hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, în ceea ce privește art. 4 și

art. 5 pe considerentul că această hotărâre ar adăuga la lege respectiv la hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 la Legea nr. 304/2004 și la Legea

nr. 317/2004.

Prin hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, la art. 4 s-a decis că, în cazul

concursului între cererile de valorificare ale candidaților de la secții de aceeași

specializare care vizează posturi de la alte secții de aceeași specializare cu cele

pentru care au candidat și la care nu există candidați valorificabili, valorificarea

se face pe secție în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secție,

respectiv cea cu numărul mai mic trecându-se apoi la secția de aceeași specializare

cu numărul următor și așa mai departe. La art. 5 din aceeași hotărâre se arată că

în cazul concursului între cererile de valorificare pentru secții de aceeași specializare

la care au fost scoase posturi la concurs și există candidați valorificabili, valorificarea

se face pe secții, în ordinea mediilor, iar după valorificarea tuturor celor care

au candidat pentru o anumită secție, vor fi valorificați cei de la secțiile de aceeași

specializare.

Hotărârea contestată în

baza dispozițiilor speciale din Legea nr. 317/2004 reprezintă un act administrativ,

organizatoric, cu caracter normativ prin care intimatul, analizând nota direcției

resurse umane și organizare a stabilit modul de soluționare a cererilor de valorificare

a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție în baza hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006.

Hotărârea contestată reprezintă

un act administrativ cu caracter normativ, de interpretare și care nu privește,

în mod direct și individual, cererea și drepturile contestatoarei în calitate de

magistrat, neputând forma obiectul contestației conform art. 29 alin. (5) din Legea

nr. 317/2004 și al suspendării de drept prevăzute de art. 29 alin. (8) din

Legea nr. 317/2004.

Astfel, cum rezultă din

contestația formulată cererea recurentei de valorificare a fost soluționată prin

altă hotărâre, respectiv hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 764/203, care poate forma obiectul unei contestații în baza procedurii

speciale reglementată de dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Hotărârea contestată în

prezenta cauză ca act administrativ poate fi contestată conform art. 1 din Legea

nr. 554/2004 fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Fiind contestat un act emis de o autoritate publică centrală și ținând cont de dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competența

de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază contestatoarea.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 132 alin. (1) și alin. (3) noul C. proc. civ. va admite

excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Trimite contestația formulată

de P.L.S. împotriva hotărârii nr. 489/2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă

soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2014.