ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2166/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, se constată următoarele:

Prin

decizia nr. 3715 din 18 noiembrie 2011, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de

reclamanta SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 13/A-C din 04 martie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru

termenul din 18 noiembrie 2011 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 12.860 RON și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia nu

s-a conformat, aceasta depunând taxa judiciară de timbru în copie, de asemenea,

lipsind și timbrul judiciar, pe cale de consecință, dându-se eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale

art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii.

Contestatoarea SC U.M. SA Râmnicu

Vâlcea a formulat contestație în anularea deciziei secției a II-a civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3715 din 18 noiembrie 2011, invocând motivul

de retractare prevăzut de art. 318 teza

I

C. proc. civ.

Contestatoarea a arătat, în esență, că

la termenul din 18 noiembrie 2011, instanța de recurs a respins în mod greșit cererea

formulată de recurentă de acordare a unui termen pentru imposibilitate de prezentare

a consilierului juridic din motive medicale, acesta având asupra sa dovada plății

taxei judiciare de timbru în original și timbrul judiciar ce urmau a se depune la

termenul la care s-ar fi amânat judecata pricinii.

Contestația în anulare este nefondată.

Este de subliniat că Înalta Curte a respins

cu justețe cererea de amânare a judecății cauzei, în aplicarea dispozițiilor

art. 156 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că această parte a mai beneficiat

de acordarea unui termen pentru legala timbrare a recursului și, deopotrivă, în

considerarea caracterului prioritar al chestiunii timbrajului, Înalta Curte a aplicat

în mod corect sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, recurenta omițând

să depună timbrul judiciar în valoare de 5 RON, deși a fost legal încunoștiințată

prin citație despre această obligație, căreia nu s-a conformat.

De asemenea, este de precizat că, potrivit

art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, dovada plății

taxelor judiciare de timbru se face, într-adevăr, cu copia documentului de plată,

însă instanța are obligația de a verifica corectitudinea conturilor în care s-au

depus ori s-au virat taxele judiciare de timbru, scop în care recurenta avea obligația

de a prezenta originalul dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, obligație

neîndeplinită.

În

consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează

să respingă contestația în anulare formulată în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea deciziei

secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3715 din 18 noiembrie

2011 formulată de contestatoarea SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

aprilie 2012.