ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2166/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, se constată următoarele: Prin decizia nr. 3715 din 18 noiembrie 2011, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 13/A-C din 04 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 18 noiembrie 2011 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 12.860 RON și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat, aceasta depunând taxa judiciară de timbru în copie, de asemenea, lipsind și timbrul judiciar, pe cale de consecință, dându-se eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii. Contestatoarea SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea a formulat contestație în anularea deciziei secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3715 din 18 noiembrie 2011, invocând motivul de retractare prevăzut de art. 318 teza I C. proc.

civ. Contestatoarea a arătat, în esență, că la termenul din 18 noiembrie 2011, instanța de recurs a respins în mod greșit cererea formulată de recurentă de acordare a unui termen pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic din motive medicale, acesta având asupra sa dovada plății taxei judiciare de timbru în original și timbrul judiciar ce urmau a se depune la termenul la care s-ar fi amânat judecata pricinii. Contestația în anulare este nefondată. Este de subliniat că Înalta Curte a respins cu justețe cererea de amânare a judecății cauzei, în aplicarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc.

civ., având în vedere că această parte a mai beneficiat de acordarea unui termen pentru legala timbrare a recursului și, deopotrivă, în considerarea caracterului prioritar al chestiunii timbrajului, Înalta Curte a aplicat în mod corect sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, recurenta omițând să depună timbrul judiciar în valoare de 5 RON, deși a fost legal încunoștiințată prin citație despre această obligație, căreia nu s-a conformat. De asemenea, este de precizat că, potrivit art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, dovada plății taxelor judiciare de timbru se face, într-adevăr, cu copia documentului de plată, însă instanța are obligația de a verifica corectitudinea conturilor în care s-au depus ori s-au virat taxele judiciare de timbru, scop în care recurenta avea obligația de a prezenta originalul dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, obligație neîndeplinită.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3715 din 18 noiembrie 2011 formulată de contestatoarea SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2012.