ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.10.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3467/2012

HOTĂRÂRE
13.10.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3467/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

contestației în anulare de față:

Prin cererea

înregistrată la data de 6 ianuarie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, contestatorul V.I.M. a formulat contestație în

anulare împotriva deciziei nr. 3117 din 13 octombrie 2011, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr.

2302/85/2006, solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate și

fixarea unui termen pentru judecarea recursului.

Prin decizia

nr. 3117 din 13 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul V.I.M. împotriva

deciziei comerciale nr. 22/2011 din martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială.

Pentru a

decide astfel, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 11 din Legea nr.

146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 s-a stabilit în sarcina recurentului

obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 RON și timbru

judiciar în valoare de 0,15 RON, conform citației aflată la dosar, obligație

care însă nu a fost îndeplinită, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr.

146/1997.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul V.I.M. a invocat prevederile art. 317 și

urm. C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut că dispozițiile legale

privind plata taxei de timbru au fost respectate, întrucât la dosarul cauzei se

afla, încă de la data de 12 octombrie 2011, copia xerox a chitanței de plată a

taxei judiciare de timbru, transmisă prin fax, alături de cererea de amânare a

cauzei pentru lipsă de apărare, în care se preciza că originalul taxei de

timbru va fi depus la termenul ce se va acorda în cauză.

Contestația

în anulare este fondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Teza 1, decizia pronunțată de o instanță

de recurs mai poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când hotărârea

instanței de recurs este „rezultatul unei greșeli materiale".

Acest motiv

de contestație în anulare are ca obiect numai hotărârile pronunțate de

instanțele de recurs, legea având în vedere tocmai acele greșeli formale care

sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului.

Astfel,

contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de

judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții

legale de drept substanțial sau procedural, întrucât aceasta este o cale de

atac extraordinară de retractare, creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli

materiale, iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.

În acest

sens, greșelile la care se referă art. 318 C. proc. civ., trebuie să fie

apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării

hotărârii, deoarece numai în acest mod se poate hotărî dată dezlegarea dată

recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.

În raport de

dispozițiile legale, mai sus-evocate, motivul invocat de contestator, privind

faptul că la dosarul cauzei se afla cererea sa de amânare a cauzei pentru lipsă

de apărare, cu mențiunea că taxa de timbru va fi depusă în original, se înscrie

în noțiunea de greșeală materială și nu de greșeală de judecată.

Astfel, din

dovezile invocate de către contestator, respectiv chitanța din 12 octombrie 2011,

rezultă că taxa judiciară de timbru în valoare de 20 RON, s-a achitat la data

de 12 octombrie 2011, adică anterior termenului de judecată l-a care s-a

pronunțat decizia prin care recursul s-a anulat ca netimbrat, sens în care,

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 nu erau aplicabile în

cauză.

Așa fiind, se

constată că această omisiune este o veritabilă greșeală materială care a fost

determinantă pentru soluția pronunțată, astfel că decizia nr. 3117 din 13

octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte, va fi anulată, iar conform art. 318

Teza

I

27 noiembrie 2012, pentru judecarea recursului.

Admite

contestația în anulare formulată de contestatorul V.I.M. împotriva deciziei nr.

3117 din 13 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, pe care o anulează și fixează termen pentru judecata recursului

la data de 27 noiembrie 2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 septembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2012
Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1993 din 14 martie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta M.L. în contradictoriu cu A.N.C., ca neîntemei
ÎCCJ 2012-09-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3709/2012
cu suma de 4 RON. Reclamanta a depus împreună cu acțiunea o taxă judiciară de timbru de 2 RON conform chitanței din 4 ianuarie 2011. S-a apreciat că nefiind depusă taxa judiciară de timbru legală, instanța a dispus ca reclamanta să fie cita
ÎCCJ 2012-06-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2926/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4508 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția auto
ÎCCJ 2018-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2018
3904 din 10 octombrie 2012. 6. La data de 9 octombrie 2017, contestatorul A. a declarat un nou recurs împotriva de Deciziei civile nr. 627 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ce a fost înregistrat pe rolul Îna
ÎCCJ 2013-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 841/2013
judecătorului că recurenții datorează o taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON și s-a dispus citarea acestora cu mențiunea de a face dovada plății, sub sancțiunea anulării recursului. La ședința de la acest termen
Sursă