ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 841/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 841/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Oravița, prin Sentința civilă nr.
571 din 27 iunie 2011, pronunțată în Dosar nr. 105/273/2011 a admis excepția
lipsei calității procesuale a Oficiului de Cadastru și Publicitare Imobiliară
Caraș-Severin; a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții N.E. și N.N.,
prin mandatar O.C.M., în contradictoriu cu pârâții intimați B.D.E.A., B.M.A.,
B.G., T.V., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița și Biroul de
Expertize Judiciare Tehnice și Contabile Caraș-Severin.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel reclamanții N.E. și N.N.
Tribunalul
Caraș-Severin, prin Decizia civilă nr. 10 din 2 februarie 2012, pronunțată în
Dosar nr. 105/273/2011 a respins apelul formulat de reclamanții N.E. și N.N.,
prin mandatar O.C.M., în contradictoriu cu pârâții intimați B.D.E.A., B.M.A.,
B.G., T.V., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița și Biroul de
Expertize Judiciare Tehnice și Contabile Caraș-Severin.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs reclamanții N.E. și N.N.
La înregistrarea
cererii de recurs 27 martie 2012, s-a stabilit prin rezoluția judecătorului că
recurenții datorează o taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de
0,15 RON și s-a dispus citarea acestora cu mențiunea de a face dovada plății,
sub sancțiunea anulării recursului. La ședința de la acest termen de judecată,
s-a constatat că aceștia nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
Potrivit art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează
cu anularea cererii, sancțiune prevăzută și de art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995
privind timbrul judiciar.
În consecință, prin
Decizia civilă nr. 1475 din 30 mai 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția I
civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanții N.E. și N.N.,
prin mandatar O.C.M.
La data de 1 iunie
2012, recurenții-reclamanți N.E. și N.N. au înregistrat cererea de recurs
împotriva Deciziei civile nr. 1475 din 30 mai 2012. pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara, prin care au solicitat admiterea recursului.
Cererea de recurs nu
a fost întemeiată în drept.
Prin cererea
înregistrată la data de 11 februarie 2013, la Înalta Curte de Casație și
Justiție, recurenții au depus dezvoltarea motivelor de recurs, prin care au
invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte, conform
dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 377 alin.
(2) pct. 4 C. proc. civ., a luat în examinare excepția inadmisibilității
recursului, și a reținut:
În sistemul nostru de
drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea
acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității
căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică
instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii,
potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.
Potrivit
dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului
hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile
legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
În cauză, Înalta
Curte a fost sesizată cu recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1475 din 30
mai 2012, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a pronunțat
asupra căii de atac a recursului declarată de reclamanții N.E. și N.N.
împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia civilă nr. 10 din 2
februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, prin care a fost anulat
ca netimbrat recursul declarat de reclamanți.
Hotărârea atacată de
recurenții N.E. și N.N. a dobândit caracter irevocabil odată cu soluționarea
recursului și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar
specific căii de reformare.
Este de observat
așadar, că recursul declarat în cauză, nu este admisibil, ca urmare a
neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., motiv pentru
care Înalta Curte, va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de
instanță din oficiu și va respinge recursul declarat de N.E. și N.N., ca
inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanții N.E. și N.N. împotriva Deciziei civile nr. 1475 din 30
mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2013.
Procesat de GGC - AS