ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

SC C.B. SRL a chemat în judecată pe pârâta

SC P.B. SRL Caransebeș, solicitând a se constata

rezilierea de drept a

contractului de execuție lucrări din 08 octombrie 2007, încheiat între părți,

să fie obligată pârâta la returnarea cofrajelor și elementelor de susținere ale

acestora și la plata daunelor-interese înregistrate de reclamantă datorită

neexecutării contractului de execuție lucrări din 08 octombrie 2007.

Pârâta a formulat

întâmpinare și

cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii principale, susținând că

reclamanta nu a respectat graficul de eșalonare a lucrărilor și a pretins modificări

ale prețului prevăzut în contract.

Incapacitatea

reclamantei de a realiza în bune condiții contractul, precum și intenția sa de reziliere

a contractului, au determinat-o pe pârâtă să contracteze un alt constructor care

i-a impus alt termen și alte condiții, motiv pentru care a cerut rezilierea

contractului din 08 octombrie

2007 din culpa reclamantei și obligarea acesteia la plata de daune reprezentând

diferența dintre devizul general al lucrării și prețurile din contractul încheiat

cu un alt constructor pentru același obiectiv.

Judecătoria Caransebeș,

constatând îndeplinite prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., coroborate

cu art. 136 și art. 137 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin,

așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2255/2008 din 29 octombrie 2008.

Judecând cauza, Tribunalul

Caraș-Severin, a respins acțiunea principală formulată de reclamant; a admis cererea

reconvențională formulată de pârâtă, a constatat reziliat contractul de construire/execuție

lucrări

din

08 octombrie 2007 din culpa reclamantei-pârâte, pe care a obligat-o la plata sumei

de 20.000 RON cu titlu de daune contractuale

și 1.771,7 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, prin sentința nr. 83 din 01 februarie 2011, că reclamanta

a încălcat prevederile art. 14.2 din contractul de execuție

, depășind cu aproape

cinci luni graficul de execuție și, având în vedere dispozițiile art. 969 alin.

(1), art. 1020 și art. 1021 C. civ., raportate la art. 225 C. proc. civ. și

art. 42 și art. 43 C. com., a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională,

constatând reziliat contractul de

construire

din 08 octombrie 2007.

Sentința primei instanțe

a fost atacată cu apel de către reclamanta-pârâtă.

Curtea de Apel Timișoara,

secția a II-a civilă, a anulat ca netimbrat apelul, aplicând dispozițiile art. 20

alin. (1)-(3) coroborate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 9

alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, față de împrejurarea că apelanta nu a făcut dovada

achitării taxei judiciare de timbru, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 224/A

din 20 octombrie 2011.

La data de 14 noiembrie

2011, reclamanta-pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, anularea deciziei atacate, modificarea sentinței

primei instanțe, admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.

A susținut în cererea

de recurs că instanța de apel a greșit cuantumul taxei judiciare de timbru stabilind

cu acest titlu suma de 8.719,50 RON, în condițiile în care la prima instanță a achitat

3.019,50 RON, fiind în imposibilitate să achite această taxă de timbru și din alte

considerente de natură economică cu care se confrunta societatea.

În continuare recurenta

a invocat și motive legate de fondul litigiului.

Recursul este nefondat.

Având în vedere că instanța

este legal învestită pentru soluționarea apelului doar după achitarea taxei judiciare

de timbru deoarece chestiunea timbrajului este prioritară discutării oricăror alte

cereri sau motive de apel, instanța de apel, constatând că este netimbrat apelul,

legal, a soluționat excepția nulității apelului pentru netimbrare aplicând dispozițiile

art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

decizia atacată fiind la adăpost de orice critică.

Motivele invocate în susținerea

nelegalității deciziei atacate nu au suport legal, întrucât recurenta avea posibilitatea

de a beneficia de prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, potrivit

căruia împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face

cerere de reexaminare.

Cum recurenta nu a înțeles

să exercite această cale de atac prevăzută de legea specială, trebuia să se supună

dispozițiilor art. 11 în raport de art. 3 și art. 20 alin. (1)-(3) din același act

normativ și să facă dovada plății taxei judiciare de timbru, astfel că reclamanta,

în calitate de apelantă, neînțelegând să execute dispoziția instanței privind achitarea

taxei judiciare de timbru, corect a fost sancționată prin anularea apelului ca netimbrat.

Pentru aceste considerente,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta

SC C.B. SRL Caransebeș

împotriva

deciziei civile nr. 224/A din 20 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția a II-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.