ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC C.B. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC P.B. SRL Caransebeș, solicitând a se constata rezilierea de drept a contractului de execuție lucrări din 08 octombrie 2007, încheiat între părți, să fie obligată pârâta la returnarea cofrajelor și elementelor de susținere ale acestora și la plata daunelor-interese înregistrate de reclamantă datorită neexecutării contractului de execuție lucrări din 08 octombrie 2007. Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii principale, susținând că reclamanta nu a respectat graficul de eșalonare a lucrărilor și a pretins modificări ale prețului prevăzut în contract.

Incapacitatea reclamantei de a realiza în bune condiții contractul, precum și intenția sa de reziliere a contractului, au determinat-o pe pârâtă să contracteze un alt constructor care i-a impus alt termen și alte condiții, motiv pentru care a cerut rezilierea contractului din 08 octombrie 2007 din culpa reclamantei și obligarea acesteia la plata de daune reprezentând diferența dintre devizul general al lucrării și prețurile din contractul încheiat cu un alt constructor pentru același obiectiv. Judecătoria Caransebeș, constatând îndeplinite prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., coroborate cu art. 136 și art. 137 C. proc.

civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2255/2008 din 29 octombrie 2008. Judecând cauza, Tribunalul Caraș-Severin, a respins acțiunea principală formulată de reclamant; a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, a constatat reziliat contractul de construire/execuție lucrări din 08 octombrie 2007 din culpa reclamantei-pârâte, pe care a obligat-o la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune contractuale și 1.771,7 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, prin sentința nr. 83 din 01 februarie 2011, că reclamanta a încălcat prevederile art. 14.2 din contractul de execuție , depășind cu aproape cinci luni graficul de execuție și, având în vedere dispozițiile art. 969 alin. (1), art. 1020 și art. 1021 C. civ., raportate la art. 225 C. proc.

civ. și art. 42 și art. 43 C. com., a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională, constatând reziliat contractul de construire din 08 octombrie 2007. Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către reclamanta-pârâtă. Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a anulat ca netimbrat apelul, aplicând dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) coroborate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, față de împrejurarea că apelanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 224/A din 20 octombrie 2011. La data de 14 noiembrie 2011, reclamanta-pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei atacate, modificarea sentinței primei instanțe, admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.

A susținut în cererea de recurs că instanța de apel a greșit cuantumul taxei judiciare de timbru stabilind cu acest titlu suma de 8.719,50 RON, în condițiile în care la prima instanță a achitat 3.019,50 RON, fiind în imposibilitate să achite această taxă de timbru și din alte considerente de natură economică cu care se confrunta societatea. În continuare recurenta a invocat și motive legate de fondul litigiului. Recursul este nefondat. Având în vedere că instanța este legal învestită pentru soluționarea apelului doar după achitarea taxei judiciare de timbru deoarece chestiunea timbrajului este prioritară discutării oricăror alte cereri sau motive de apel, instanța de apel, constatând că este netimbrat apelul, legal, a soluționat excepția nulității apelului pentru netimbrare aplicând dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică. Motivele invocate în susținerea nelegalității deciziei atacate nu au suport legal, întrucât recurenta avea posibilitatea de a beneficia de prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare. Cum recurenta nu a înțeles să exercite această cale de atac prevăzută de legea specială, trebuia să se supună dispozițiilor art. 11 în raport de art. 3 și art. 20 alin. (1)-(3) din același act normativ și să facă dovada plății taxei judiciare de timbru, astfel că reclamanta, în calitate de apelantă, neînțelegând să execute dispoziția instanței privind achitarea taxei judiciare de timbru, corect a fost sancționată prin anularea apelului ca netimbrat.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.B. SRL Caransebeș împotriva deciziei civile nr. 224/A din 20 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.