ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3709/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Parohia C. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

- Direcția Generală de Management pentru Programul Operațional Regional

anularea soluției de respingere a cererii de finanțare comunicată din 20 mai

2010, cu titlul „Consolidarea și restaurarea ansamblului bisericii S.S., sat C.,

județul Prahova, comunicată prin intermediul Agenției pentru Dezvoltare Regională

- Sud Muntenia, anularea soluției de respingere a contestației.

A mai solicitat

reevaluarea cererii de finanțare anterior menționată în strictă concordanță cu

prevederile legale în vigoare și cu cele ale grilei de evaluare tehnică și

financiară și în consecință modificarea soluției pronunțate în sensul admiterii

cererii de finanțare.

În subsidiar a

solicitat reclamanta obligarea pârâtului la emiterea deciziei de admitere a

cererii de finanțare din anul 2010, cod SMIS 13973, cu titlul „Consolidarea și

restaurarea ansamblului bisericii Sfântul S., comuna B., județul Prahova.

A mai precizat

reclamanta că proiectul inițiat de reclamantă a fost respins din cauza

subevaluării/evaluării greșite a criteriilor de acordare a punctajului.

Prin sentința nr. 5119

din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București a anulat acțiunea formulată de

reclamanta Parohia C. ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

În conformitate cu

dispozitiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 acțiunea reclamantei trebuia

timbrată cu suma de 4 RON.

Reclamanta a depus

împreună cu acțiunea o taxă judiciară de timbru de 2 RON conform chitanței din

4 ianuarie 2011.

S-a apreciat că nefiind

depusă taxa judiciară de timbru legală, instanța a dispus ca reclamanta să fie citată

cu mențiunea achitării diferenței de taxă de timbru de 2 RON și cu timbrul judiciar

de 0,30 RON, întrucât nu a fost depus nici un timbru judiciar.

Instanța față de dispozițiile

art. 3 lit. m), art. 20 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995

a anulat acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând

în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter

general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță menționându-se că anterior pronunțării soluției de către instanța

de fond erau îndeplinite dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și ale

art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

Examinând sentința atacată

prin prisma celor două motive de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum

și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Potrivit art. 18

alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare se face

de către instanța de judecată, iar conform art. 24 pct. 2 din Normele Metodologice

de aplicare a legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în

scris plătitorului cuantumul taxei judiciare de timbru.

La momentul introducerii

cererii de chemare în judecată, Președintele completului a dispus prin rezoluție

ca reclamanta să fie citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, până la primul termen

de judecată sub sancțiunea anulării cererii.

Așa cum se poate observa

din înscrisul existent la dosarul de fond al cauzei, reclamanta s-a conformat obligației

timbrării cererii de chemare în judecată anterior pronunțării sentinței recurate.

Ulterior, în urma verificărilor efectuate, instanța a constatat că în conformitate

cu dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, prezenta cerere de chemare

în judecată se timbrează cu suma de 4 RON.

Astfel, s-a procedat la

citarea reclamantei cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru în cuantumul

prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate.

La data de 12

septembrie 2011, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON

și timbrul judiciar de 0,3 RON, expediind înscrisul doveditor prin poștă – a se

vedea plicul aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior pronunțării sentinței

recurate, în data de 23 septembrie 2011, plicul a fost restituit reclamantei, nefiind

desfăcut, adresa destinatarului fiind barată cu pixul.

Prin urmare, se apreciază

că nu este imputabilă recurentei-reclamante împrejurarea că dovada achitării taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar nu au ajuns la dosarul cauzei, atât

timp cât obligația în sine fusese îndeplinită, anterior termenului pentru care a

fost emisă citația cu mențiunea timbrării.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și (5) C. proc. civ. se va admite recursul și

se va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parohia C. împotriva sentinței nr. 5119 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2012.